754 matches
-
munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și în alte ocazii, junimiștii pledează pentru o manieră de sincronizare care se situează în contra curentului ce culminează în mișcarea revoluționară munteană. Îmbrățișând ipote zele gândirii moderate europene, junimiștii se vor plasa, fatal, în contra unei direcții ce are în anul 1789 reperul ultim și sursa de legitimitate. Atunci când, în 1870-1871, Junimea alege o cale de acțiune politică efectivă, memoria revoluției și a revo luționarismului va cântări decisiv în apropierea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
european și îndatorat unui imaginar ideologic occidental, liberal conservatorismul junimist este chemat să acționeze, după 1866, întrun spațiu românesc în economia căruia terminologia și conceptele sunt utilizate într-o manieră înșelătoare. Definiți de adversarii din epocă drept „conservatori“ și „reacționari“, junimiștii sunt parte a războiului imagologic carei opune, în decadele de după 1848, pe liberalii radicali celorlalte familii politice. În cele din urmă, o aproximare corectă a semnificației juni mismului nu poate fi realizată în absența clarificării relației dintre liberalismul conservator/moderat
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
din Muntenia, cari, începând de la 1848, sau manifestat, prea adeseori, ca revoluționari și republicani, până ce, de la 1876, au devenit partid de ordine și de gu vernământ, sub eticheta de partid național liberal. Din această confuzie a derivat și învinuirea adusă junimiștilor, ca și în genere așa zișilor conservatori, în realitate liberali moderați, de a fi fost, dacă nu chiar reac ționari, dar cel puțin staționari, potrivnici introducerii formelor noi, împrumutate din Apus.<ref id=”1”>Ioan C. Filitti, „Școala junimistă“, în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în genere așa zișilor conservatori, în realitate liberali moderați, de a fi fost, dacă nu chiar reac ționari, dar cel puțin staționari, potrivnici introducerii formelor noi, împrumutate din Apus.<ref id=”1”>Ioan C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatorii și junimiștii în viața politică românească, Institutul de Arte Grafice „Lupta“ N. Stoilă, București, 1936, p. 7.</footnote> Ceea ce se conturează este, prin urmare, un tablou profund diferit: deși cel mai activ politic și cel mai agre siv în ocuparea spațiului public
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
această linie pe care o inaugurează, vizionar, Barbu Catargiu (portre tizat memorabil de același Ioan. C. Filitti), junimismul se înscrie organic, rafinând ipotezele pe care primii con servatori, cei de la 1855-1857, le puseseră în pagină. Acest liberalism conservator, cristalizat de junimiști, mizează, previzibil, pe autonomie individuală, pe li bertate politică și aranjament constituțional, criticând revoluția și atacând politica revoluționară ca pe un con struct utopic și pernicios. Acolo unde liberalii mun teni, fideli unei logici conspiratoriale, preferă ridicarea insurec țională și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mai înalte funcții. Junimismul se va contura, doctrinar, în epoca de după 1866, ca un răspuns la provocarea ridicată de supraviețuirea acestui tip antropologic al revoluționarului în mediul românesc. Adaptând, ca urmare a unui proces de aculturație, ipotezele liberal conservatoare europene, junimiștii au rezistat cântecului de sirenă al radicalismului iacobin. Stigmatizarea formelor fără fond derivă, organic, din această suveranitate a rațiunii, suveranitate în numele căreia practica junimistă descurajează fanatismul utopic. În contrast cu ramura radicală munteană, junimismul ilustrează pedagogia spiritului critic. „Revoluționarului“ îi este preferată efigia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
A derivat din disprețul, ce nul ascundea, față de toți acei gură cască cari abdică de la judecata proprie în fața idolilor așazisei opinii publice și față de demagogii profitori ai psihologiei mulțimii. <ref id=”1”>Ioan. C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatori și junimiști..., ed. cit., p. 10. </ref> 1848 și 1857 - despre rădăcinile junimismului Deceniul 1866-1876 este esențial în dinamica constituirii junimismului politic: trecerea de la o comu nitate de spirite ce are ca ambiție edificarea unui canon cultural la o grupare politică ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
un eveniment ce marchează „domesticirea“ liberalismului muntean și reconcilierea sa cu monar hul, dar și oficializarea unei alternanțe care se va înte meia pe existența marilor partide liberal și conservator. Clarificările instituționale sunt dublate de cele ideologice. Colaborarea, punctuală, dintre junimiști și guvernarea liberală este explicabilă în acest context al trecerii spre centru a familiei liberale, sub impulsul transformării ideologice a lui Brătianu însuși. Înainte de a fi un deceniu care se încheie cu Războiul de Independență, intervalul în cauză este și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este expresia clasică a criticismului întemeiat pe viziunea formelor fără fond. Contextul articulării ideilor este semnificativ pentru dimensiunea umanistă inseperabilă de politica lui Carp - în plină inflamare publică, pe fundalul dezvoltării unui antisemitism căruia i se asociază o parte dintre junimiștii înșiși (de la Vasile Conta la Mihai Eminescu), P.P. Carp rămâne fidel unei profesii de credință care refuză să ridice violența și excluziunea la rangul de religie națională. Patologia antisemită este un semn al unei patologii mai largi, avânduși originea în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
79.</ref> Odată cu Eminescu, ne situăm în marginea perimetrului intelectual junimist. Lectura pe care o dă scrii torul politic formelor fără fond probează natura paradoxală și complicată a viziunii sale politice. Distanța față de Rosetti, cel mai burkean și pesimist dintre junimiști, este considerabilă: grefat pe trunchiul junimist, textul eminescian este marcat de afinitatea cu gândirea xenofobă și antisemită a finelui de secol XIX.<ref id=”2”>Pentru un tablou al relației dintre antisemitism și naționalism în Europa Centrală, a se vedea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de exces clientelar. Patima politică invadează instituțiile destinate a oferi cetățeniei pavăza ei cea mai importantă. Stabilitatea administrației, eliminarea ingerinței politice în actul de justiție, cultivarea unui mecanism de recrutare în funcții care să descurajeze impostura partizană: setul de soluții junimist merge contra unui curent al excesului, risipei și demagogiei. Descentralizarea devine, la 1884, o temă capitală de reflecție. Comuna este nivelul la care se poate amenaja acel cadru de educație politică și gospodărească care să stimuleze, pe durată lungă, alternativa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nostru! Câți oameni, pe atunci obscuri, sau în situații mo deste, nau izbutit, avântânduse după război în vâltoarea politică, să ajungă la acele situații care, întro societate încă înapoiată în cultură, sunt cele mai râvnite și prețuite. [...] Învățătura lor [a junimiștilor - n. n.] na avut decât un cusur, a fost prea înaltă pentru mediul în care au pro povăduit și de aceea na putut îndrepta relele pe care le denunța. Ce a însemnat, în adevăr, școala junimistă? A însemnat, în literatură, ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prismă a rațiunii, disecarea lor cu scalpelul criticii curat obiective. Dar cum poate fi simpatic celor mai mulți un asemenea sistem, care scoate la lumină, fără cruțare, atâtea minciuni sau goliciuni? <ref id=”1”>Ioan C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatorii și junimiștii..., ed. cit., p. 6. </ref> Puține texte sunt mai potrivite pentru a figura ca epilog al acestei încercări de reexaminare a imaginarului ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Școala junimistă“, în Conservatorii și junimiștii..., ed. cit., p. 6. </ref> Puține texte sunt mai potrivite pentru a figura ca epilog al acestei încercări de reexaminare a imaginarului ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care lucrează, în 1913, alături de Titu Maiorescu, în circumstanțele Păcii de la București, el însuși gânditor politic care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
con duită care vede în evoluție alternativa la modernizarea fracturată și epidermică. În ceea ce au mai profund și vizionar, vocile lui Carp și Maiorescu sunt afine etosului din textele lui Burke, Guizot sau Toc queville. Lectura pe care o dau junimiștii societății lor este modelată de paradigma liberal conservatoare. Fără a fi vreodată un curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează la contextualizările necesare, corespondentul autohton cel mai articulat al liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Carp și Maiorescu sunt afine etosului din textele lui Burke, Guizot sau Toc queville. Lectura pe care o dau junimiștii societății lor este modelată de paradigma liberal conservatoare. Fără a fi vreodată un curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează la contextualizările necesare, corespondentul autohton cel mai articulat al liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă, în ainte de toate, junimism. Marginali electoral, junimiștii au dat spiritului conservator de la noi armătura
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează la contextualizările necesare, corespondentul autohton cel mai articulat al liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă, în ainte de toate, junimism. Marginali electoral, junimiștii au dat spiritului conservator de la noi armătura pe care să se poată sprijini un edificiu im punător. Odată cu Carp și Maiorescu, junimiștii au oferit efigiile unor personalități care intră în mit, ca ipostaze ale exemplarității conduitei publice. Și, chiar dacă distanța
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă, în ainte de toate, junimism. Marginali electoral, junimiștii au dat spiritului conservator de la noi armătura pe care să se poată sprijini un edificiu im punător. Odată cu Carp și Maiorescu, junimiștii au oferit efigiile unor personalități care intră în mit, ca ipostaze ale exemplarității conduitei publice. Și, chiar dacă distanța care separă postcomunismul tulbure și haotic de epoca lui Carol I pare să anuleze orice sens al continuității ideologice, o parte a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
căruia se cristalizează un fond autohton fecundat de altoiul pe care îl gestionează reformatorul de inspirație burkeană. Moderația devine, în această ecuație a reinventării politicii, reperul în jurul căruia se organizează rezistența față de fanatism. Calea de mijloc la care au aspirat junimiștii este, în cele din urmă, parcursul care recuperează demnitatea rațiunii, refuzând miracolele oferite înșelător de religiile politice și de avatarurile lor. Efectele secundare ale schimbărilor nu pot fi subestimate, iar omul politic nu se poate transforma în chimistul social care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G. Vernescu, un adversar, compara viclenia junimiștilor, care se aliau și cu liberalii când interesul le-o cerea, cu aceea a șoarecilor, care voiau să fie tolerați de morar, însă, o dată pătrunși în locul de măcinat, rămâneau acolo până când moara lua foc, după care o ștergeau. Nici revista
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o fac, pentru moment, cu o anumită sobrietate, ferindu-se de adjectivele prea colorate. Astfel, în Istoria R.P.R., manual pentru învățământul mediu (Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952), Maiorescu apare ca principal organizator și ideolog al societății ieșene, iar „junimiștii conservatori erau sub influența ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu cele ale moșierimii [...], predomină orientarea conservatoare reacționară” (p. 424). în sfârșit, sunt editate și sinteze, cum este cea din 1955 (Istoria literaturii române) apărută la Editura de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la infinit dominația claselor stăpânitoare [...]. în politica sa culturală, T. Maiorescu nu a fost un reacționar - deși cu câteva ieșiri retrograde -, ci un progresist timorat, reticent”. Abilitatea sa reiese din faptul că și-a cantonat intervenția pe critica literară a junimistului („Dar, spuneam, nu ne ocupăm aici de ideologia politică a lui Maiorescu - au făcut-o foarte bine Barbu Câmpina, apoi N. Tertulian în știutele lor studii publicate în Viața românească”), a știut să folosească citatele din opera lui, chiar abuzând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rând activității proprietarului moșiei de la Țibănești”, nimeni altul decât Conu Petrache (P.P. Carp). îl citează și pe Lenin care scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime feudală”, de „moșierime îndărătnică”, junimiștii situându-se „din capul locului în tabăra moșierimii”. Concluzia cărții este una destul de ambiguă („pe lângă incontestabile funcții pozitive [junimismul a avut] importante consecințe negative”). între 1967 și 1970 au apărut mai multe articole, dar puține studii, cum ar fi cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Bulei publică monografia Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator (Editura Politică, București), scrisă într-un stil fluent, putând fi lesne sesizat un remarcabil efort de sinteză ce conferă acestei lucrări atributul exemplarității. în lucrare se fac numeroase referințe la junimiști, în special la T. Maiorescu și P.P. Carp. în sfârșit, în 1988 apare cartea lui Al. Dobrescu (Introducere în opera lui T. Maiorescu, Editura Minerva, București, 1988), un valoros critic ieșean ce publicase până atunci mai multe articole sub pseudonim
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anii fierbinți» tăcuseră chitic), `mi consideram cartea, din alte rațiuni, drept insuficientă, și eram hotăr`t să revin asupra chestiunii” (ibidem, p. 7). Z. Ornea, Junimismul, Editura pentru Literatură, București, 1966, pp. 7, 31, 246-248. Ibidem, pp. 34-35. Mai mult, junimiștii semnau un document de „tipică `nverșunare feudală”, prin care cereau „restaurarea r`nduielilor secolului al XVII-lea (!) și al XVIII-lea”, deși actul avea ca obiect colegiile electorale (ibidem, p. 60). Ibidem, p. 261. `n prefața la ediția din 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]