66,303 matches
-
într-o colecție ne-onorată pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie. De unde poate și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște memorii. De acasă unde, prin deosebita amabilitate a autorului, primisem cartea în "avant-premieră", am aflat că e vorba de un dicționar mai special. Nerăbdătoare m-am adresat autorului, care, amuzat și enigmatic, mi-a răspuns "E
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
care, îndepărtîndu-se de repertoriu și de catalog, a pornit nestingherit în toate sensurile: sînt numite spre ilustrare dicționare atipice celebre semnate de Voltaire, Flaubert, Ambrose Bierce, Roland Barthes sau scrieri înrudite ca gen precum notele de călătorie ale lui Stendhal, jurnalul lui Renard, cronicile lui Vialatte, amintirile lui Perec, desenele lui Sempé, scrieri de Lichtenberg și Mark Twain și, din nou, bineînțeles, Montaigne. Mai ludic ca oricînd, autorul bardadracescului dicționar își previne cititorul că e vorba de un puzzle ce nu
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
lui Creangă sau decît cel auzit la colțul străzii și scris prin closetele ecologice! Dar, de gustibus... Alte căi, mai încurcate În nr. 5-6 (iulie-august 2006), revista focșăneană PRO SAECULUM își continuă, nonșalant, în linie dreaptă, excursul prin fragmentele de jurnal ale lui Eugen Barbu. Selecții minimale din frazele lungi și resentimentare ale autorului romanului Groapa, cumulând frustrări inimaginabile, denunțuri de necitit sau prieteníi tulburi de necreditat; bucăți antologate (în redacție?) cu o minuție care ne dă frisoane și cu o
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
ani, doctor în istoria creștinismului timpuriu al Universității Paris IV - Sorbona", după cum grațios îl prezintă Simona Chițan în Evenimentul zilei. Bine faceți! Cineva care lucrează într-o editură, după cum mărturisește, și răspunde la numele primăvăratic de Flori Stănescu, scrie în JURNALUL LITERAR nr. 7-12/2006: "Ifosele, cu pretenții aristocratice, mofturile de vedetă și bocancii autoritari (zvîrliți de la înălțimea diverselor scaune profesionale) ne împing pe unii dintre noi - destul de mulți - să nu mai citim 22-uri, Dileme, Observatoare culturale și alte Românii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
noi - destul de mulți - să nu mai citim 22-uri, Dileme, Observatoare culturale și alte Românii literare. Pentru că nu mai știm cui se adresează: autorii își scriu unii altora și se citesc între ei". Noroc că Flori Stănescu are la dispoziție Jurnalul Literar și e citită de milioane de români din țară și din diasporă! în ce privește supărarea pe româniile literare, suntem nedumeriți de afirmația cu bocancii autoritari azvîrliți de vedete cu ifose: noi știm că poți fi călcat în picioare (cu sau
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
ne citiți! Ne dăm seama din comentariul dv. la cartea pe care o recenzați că n-avem nici o șansă să ne înțelegeți. Rămîne cum spuneți: continuăm să ne citim între noi. Spre un nou canon literar! în același număr din Jurnalul Literar, Aristarc își ia inima în dinți și vine cu propuneri concrete privitoare la atît de necesara schimbare a canonului literar. Pornind de la academicul DGLR și de la edițiile de la Univers Enciclopedic - Academia Română, Aristarc scrie: " Continuăm (nu el, noi - Cronicar) dansul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
nou că e ceva cu limba lui Goma, dar sună totuși din cînd în cînd românește... Eliade, o parte a literaturii române Cătălin Avramescu publică în revista 22 din 25-31 iulie o amplă recenzie asupra recentei ediții de la Humanitas a Jurnalului portughez al lui Mircea Eliade, plină de observații la întocmirea ediției și la jurnalul însuși ca operă literară. Cu o parte din ele, sîntem de acord, cu alta, nu. Problema notei noastre nu este recenzia în sine, ci o afirmație
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
cînd românește... Eliade, o parte a literaturii române Cătălin Avramescu publică în revista 22 din 25-31 iulie o amplă recenzie asupra recentei ediții de la Humanitas a Jurnalului portughez al lui Mircea Eliade, plină de observații la întocmirea ediției și la jurnalul însuși ca operă literară. Cu o parte din ele, sîntem de acord, cu alta, nu. Problema notei noastre nu este recenzia în sine, ci o afirmație a autorului ei conform căreia "Eliade (este) o parte a culturii americane", nu a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect, scoase din context și
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
și după aia faci pipi pe ea", altul își învârte de zor brațul în ritm cu metroul, ca și cum trenul s-ar mișca numai și numai datorită eforturilor sale motrice. Ultima parte a volumului, capitolul Zile arată cel mai mult a jurnal, un jurnal în care disperarea și neputință domină. Sunt pagini nu neapărat reușite stilistic, cât mai ales pline de viață și suferință. Și pline de moarte. Mărturisirile lui Cristian Popescu sunt cu atât mai tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
aia faci pipi pe ea", altul își învârte de zor brațul în ritm cu metroul, ca și cum trenul s-ar mișca numai și numai datorită eforturilor sale motrice. Ultima parte a volumului, capitolul Zile arată cel mai mult a jurnal, un jurnal în care disperarea și neputință domină. Sunt pagini nu neapărat reușite stilistic, cât mai ales pline de viață și suferință. Și pline de moarte. Mărturisirile lui Cristian Popescu sunt cu atât mai tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea de a
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până capăt" (p. 116). Caiet de citire și de caligrafie e o carte compusă, recompusă și inegală, un soi hibrid de jurnal - eseu - confesiune. De aici, pe lângă o nostalgie contagioasă și malignă, se pot reține însă câteva pasaje extraordinare în care imagini desprinse din lumea de zi cu zi, din lumea de dincoace pe care Cristian Popescu s-a grăbit s-o
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
din Plum se vrea a fi un palimpsest?!) sunt mult prea evidente și nu-i folosesc la nimic. Mult mai în largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Tudorel Urian În general, cărțile autobiografice pun în lumină modul în care Eu-l se raportează la lumea înconjurătoare. Succesul de care se bucură jurnalele și memoriile pe piața cărții (boom-ul, la noi, al acestor scrieri de nonficțiune, după 1989, a fost pus pe seama mutațiilor survenite în viața socială, uitându-se că și în Occident scriiturile Eu-lui au deținut prim-planul vieții literare cam
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu (mai) este decât o prelungire a faptelor diverse din presa cotidiană, a telenovelelor și a filmelor. De ce se bucură de audiență jurnalele și cărțile de memorii? În primul rând ele completează cu date inedite informația legată de anumite evenimente istorice: un fost deținut poate oferi mărturii șocante legate de regimul carceral din anii regimului comunist, o personalitate istorică relevă resorturile secrete care
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
în cauză, aspectele cotidianului care îi atrăgeau atenția, modul în care se situa la nivelul vieții culturale și/sau politice. Indirect, acest tip de memorialistică poate fi luat și drept un manual al reușitei în viață. În fine, există și jurnalele savurate pentru dezvăluirile picante despre celebrități. Curtezane mai mult sau mai puțin celebre și-au exhibat cu deplină dezinvoltură viața sexuală, majordomi cu ștaif au uitat brusc toate regulile discreției, punând adesea într-o lumină delicată celebrități ale vieții culturale
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
uitat brusc toate regulile discreției, punând adesea într-o lumină delicată celebrități ale vieții culturale, politice, științifice, de pe urma cărora au mâncat pâine vreme de mulți ani. Nimic din toate acestea, în cartea lui Gheorghe Crăciun, Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
au mâncat pâine vreme de mulți ani. Nimic din toate acestea, în cartea lui Gheorghe Crăciun, Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
dimpotrivă, presupune o încălcare a normelor cu bună știință, este rodul unei strategii prefabricate. De aceea, între cele două, singura care poate avea legătură cu gândirea (dacă se poate vorbi de așa ceva) este imoralitatea. Adică exact opusul afirmației autorului "falsului jurnal". Cugetările lui Gheorghe Crăciun, generos risipite în paginile volumului, au rostul unor fișe care ar putea intra în corpul unor viitoare romane pentru mai buna creionare a personalităților unor eroi fictivi. Altminteri, dincolo de aerul lor apoftegmatic, revelațiile raționamentelor nu se
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul interior al scriitorului favorit, revelarea modului în care obsesiile, temerile și raționamentele omului se reflectă în operă. De asemenea cunoscătorii operei pot vedea geneza anumitor
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
o mărturisește de câteva ori pe parcursul cărții, nu are curajul să îl ducă până la capăt), o zi a porților deschise pe șantierul de creație al unuia dintre importanții prozatori români de azi. În ce-i privește pe obișnuiții degustători de jurnale și memorii, aceștia au toate șansele să rămână crunt dezamăgiți după lectura acestui jurnal atipic.
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
capăt), o zi a porților deschise pe șantierul de creație al unuia dintre importanții prozatori români de azi. În ce-i privește pe obișnuiții degustători de jurnale și memorii, aceștia au toate șansele să rămână crunt dezamăgiți după lectura acestui jurnal atipic.
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
adaptându-și formatul prin traduceri de poezie. Articole excelente semnate de Ion Pop, Miheia Mălina Blebea, Mihai Zamfir, Alexandru Călinescu, Ioan Holban, Constantin Ciopraga, Ionel Savitescu, Lucian Vasiliu, Eugen Uricaru, Dan-Bogdan Hanu, Alexandra Titu, Elena Murariu etc. Amintiri, note de jurnal sau eseuri restrânse. Toate constituie o pledoarie neostentativă, naturale și șarmante ca o plimbare pe străzile Parisului sau un e-mail terminându-se cu ...@yahoo.fr. Orașul nostru rural Ultimul număr la revistei Cuvîntul (15 iulie-14 august) ne propune ca temă
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
ai noștri... Știu foarte bine. Știu și de ce pe față am lăsat, dinadins, funinginea de pe figura "fochistului" abea sosit. Mai știu că, față de cei ce muncesc fizic, am un fel de complex. La fel ca Gide, care, după cum scrie în Jurnalul său, întors dimineața de tot din provincie, și neavând la el cheia casei, a așteptat în fața locuinței sale câteva ceasuri bune, să nu trezească portarul la o oră atât de matinală. Cartea, încă nu o citisem. Alegerea feroviară fusese făcută
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
ești oare câteodată prea pripit, prea impulsiv, cum zic englezii? Nu prea lesne crezător câteodată?" Aceleași reproșuri și le face sieși. Pe G. T. Kirileanu îl somează să plătească abonamentul pe trei ani la amintita publicație. Acesta își nota în jurnal că emitenta este ,o femeie insistentă și cam egoistă, care merge direct, fără să cruțe omul". Vai de bărbatul care o va lua de soție" nota Kirileanu. Am evocat o carte uitată, care merită să fie redescoperită măcar la un
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]