1,485 matches
-
drept vorbind, însăși mișcarea circulară a interpretării hermeneutice ar exclude o deplasare rectilinie de la "stările de fapt" la structurile conceptuale. În același timp însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și din punctul de vedere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și din punctul de vedere al lui Droysen care pornește de la "un preconcept material al faptului istoric"86, ceea ce-l determină pe Schnädelbach să avanseze ideea unei "filozofii implicite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
marchează ruptura dintre cei doi filozofi: "Important este însă faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevărat constituția științei, sub dominația căreia s-a dezvoltat studiul omului și al societății și sub influența căreia acesta se află și-n ziua de azi, deși într-o măsură diminuată"118. În Lebensformen, Spranger vedea soluția într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt diferite de categoriile "formale" cu care operează științele naturii și deschid un nou orizont: cel al comunicării între ființele înzestrate cu spirit 158. Reluând acum analiza întreprinsă în primul capitol în legătură cu distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții, cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în acest fel o interpretare a întregului care este lumea, experiența umană și cultura" (vezi I, nota 185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey sunt temporale și mobile. Tocmai de aceea credem că nu putem vorbi în cazul lui Dilthey așa cum face Lieber 160 despre absența unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
locul unei Weltanschauungsphilosophie între celelalte modele filozofice existente. În funcție de aceste modele vom vorbi atât despre unitatea ipotetică a filozofiei, cât și despre o unitate prestabilită și una dedusă. Totodată, menționăm că în demersul nostru ne bizuim pe raportul dintre categoriile kantiene ale cantității (Einheit, Vielheit, Allheit)83, pe care le asimilăm aici unor modele epistemologice. Pentru că ne-am propus să vorbim în primul rând despre unitatea ipotetică reconstituită de Dilthey prin intermediul conceptului de Weltanschauungsphilosophie, vom începe analiza cu această unitate, cu toate că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce are drept premisă niște explicații particulare și care poate deduce determinațiile generale ale oricărei corelații universale precizabile", precizează Dilthey în Einleitung...102 (fapt care ne întărește convingerea că în cazul său nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian). Semnificativă rămâne atunci tocmai asumarea creativității pornind de la ceea ce Blaga numește "rostul demiurgic" al metafizicii, căci după părerea lui, din nou în concordanță cu viziunea lui diltheyeană "orice faptă pronunțat creatoare a unui om, începând de la un act personal de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
138. 66 Apud A. Metzger, op. cit., p. 33. 67 G. Simmel, Vom Wesen der Philosophie, p. 35. 68 Și aici putem face o trimitere la neokantienii de la Marburg: pentru Paul Natorp, obiectul rămâne ein ewiges X, dar nu în sens kantian de Ding an sich, ci "fiindcă determinările cunoașterii noastre nu ajung niciodată la sfârșitul lor" (A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 666). 69 Prin acest diagnostic căutăm de fapt să precizăm deosebirea fundamentală dintre Noica, pe de o parte, și Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile seriei FILOZOFIE ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și noile curricula nu o pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea muncii au impus diverse convingeri de infaibilitate: rațiunea dominantă, știința triumfătoare, adevărul transcendent, puterea nelimitată a educației asupra naturii umane etc. Criticismul kantian ajunsese însă la o distincție care a suscitat și mari îndoieli în legătură cu toate aceste convingeri. Ea privea limitele cunoașterii. Kant stabilise că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul. Adevărul profund, „lucrul în sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar postmodernismul nu se mulțumește cu soluționarea acestei probleme epistemologice, ci are ambiții mult mai mari. Postmoderniștii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
invers, readucînd datele experienței sensibile spre realitatea divină. De fapt se apreciază că Sfîntul Augustin și Sfîntul Anselm au comis aceeași eroare de a confunda ideea de existență a lui Dumnezeu cu existența sa reală. Critica tomistă prefigurează așadar critica kantiană a argumentului ontologic. Totuși, pentru Sfîntul Toma, absența acestei evidențe, care ar fi pentru intelectul nostru ceea ce lumina ar fi pentru ochi, nu ne împiedică să putem obține o certitudine demonstrativă. Kant, dimpotrivă va conchide, datorită absenței acestei intuiții intelectuale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă se îndepărtează de căile trasate printr-o suită de cauze fizice nenumărate, concepe ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decât gîndire pură, am încercat să dezvăluim singularitatea tezelor cartesiene referitoare la un subiect corporal concret. Interogîndu-ne asupra identificării subiectului și substanței eului, am urmărit să extragem din analiza naturii judecății la Descartes o concepție a subiectului care scapă criticii kantiene a paralogismului substanțialității. Reflexiile propuse indică faptul că avem de a face cu una și aceeași problemă, aceea a uniunii principiului vital cu principiul gîndirii ce va fi al acestei ființe care este un “per se” și nu “prin accident
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
poate ști, este necesar ca ea să pornească de la cauzele prime”, în ce sens se poate spune exact că la Descartes a gîndi înseamnă a judeca? A furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în disputa dintre liberali și comunitariști. Yong Huang, de exemplu, nu consideră că pozițiile pe marginea acestei probleme ar fi atât de diferite. Liberalii nu caută baza drepturilor plecând direct de la cine știe ce noțiune a individualismului abstract, fie el de factură kantiană sau de orice altă factură. Apelul lor fundamental se face la comunitate. La fel, comunitariștii, deși subliniază importanța comunității, nu văd această subliniere ca fiind incoerentă cu ideea individualității. Când critică individualismul, ei critică de fapt viziunea modernă a drepturilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de diferiți g(nditori, este una destul de delicată. "(n filosofia maioresciană, influențele străine se manifestă sub forme foarte variate: de la admiterea fără rezerve a raționalismului critic herbartian ș( a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare cu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
destinul creator al poetului. Conceptul-cheie în funcție de care este examinat subiectul e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a științei contemporane (de tip einsteinian), iar pe de altă parte, apropierile, dar și contrastele dintre perspectiva lui Eminescu și cea a romantismului canonic occidental. La nivelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plă‑ cere sau neplăcere, fără niciun interes. Numim frumos ceea ce este reprezen‑ tat fără concept ca obiect al unei satisfacții universale 8. Din determinarea kantiană a frumosului ca universal fără concept s‑a de‑ dus prea ușor disjuncția dintre frumos și adevăr (autonomia esteticului). Însă universalitatea fără concept nu elimină semnificația ca atare, ci doar un vehi‑ cul al ei (conceptul). Dar cum arta lucrează
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
vizuale sau a celei specifice publicității. Capitolul I O teorie despre imagine, o teorie despre om I. 1. Imagine și natură umană Filosofia, psihologia, sociologia, biologia, genetica, economia, religia și multiplele discipline de graniță încearcă să găsească răspuns la întrebarea kantiană ce este omul, delimitând conceptul de om în funcție de atributele pe care le investighează fiecare în parte și la care poate oferi răspuns. În fața unei imensități de abordări a ideii de om probabil că mai importantă decât conturarea unei definiții ar
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pământ; că lumea care îl înconjoară există numai ca reprezentare, adică pe de-a-ntregul numai prin raport la un altul care și-o reprezintă și care este omul însuși"487. Prin lumea este reprezentarea mea, Schopenhauer se detașează de filosofia kantiană a lucrului în sine488, susținând că aceasta ignoră un principiu fundamental, și anume faptul că "tot ce aparține sau poate să aparțină lumii este inevitabil constrâns a se lăsa condiționat de subiect"489. Perspectiva nu este nouă, după cum subliniează însuși
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în interior egalitatea prin discuții raționale, competență de care nu au parte toți. Numai societatea Literelor este una a oamenilor liberi. Tipografie și autonomie sînt deci sinonime. Nu există Lumini fără plumb și hîrtie: acesta este amestecul tehnologiei în raționamentul kantian. Anacharsis Cloots, baron prusac, l-a dezvăluit chiar dacă a bruscat bunele maniere. Epoca Luminilor postulează divulgarea ca imperativ moral și științific. Aude sapere are însemnat pe spate: îndrăznește să faci să se știe. Publicitatea a devenit un exercițiu și o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]