1,287 matches
-
numai în răspăr și în zeflemea. Eminescu întâi s-a rugat, a mulțumit și apoi a cerut, întâi a plâns cu poporul apoi a râs, întâi a binecuvântat apoi a mustrat, întâi a suferit apoi s-a bucurat, întâi a lăcrimat apoi a surâs, întâi a bocit apoi a cântat, întâi s-a frânt apoi s-a înălțat, întâi a purtat Crucea apoi a Înviat. Redau paralela dintre Eminescu și Caragiale făcută de ilustrul nostru actor, eseist creștin: Caragiale a avut
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
cu privirile încețoșate, îmi mângâia creștetul, apoi, "plonja" în ochii mei mari de copil și mă încuraja;" Fiule, eu nu o să plec de lângă voi niciodată. Spune asta și fraților tăi". Cred că a fost singura dată când l-am văzut lăcrimând. Sărea dintr-o stare într-alta. Uneori, cu degetele sale lungi și noduroase, își freca tâmplele și înjura printre dinți;"Futu-i terentișu mă-sii de viață..." Apoi tăcea. Tăcerea lui stranieîmi împiedica vorbele. Liniștea dar și frica îmi grăbeau
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
ce-aduce sărut, mângâiat de vânt, palme coborâte, pește forme, energie, la limita universului iubirii, pleoape închise, supunându-se clipelor, în șoaptele buzelor fierbinți, iluzia unei nopți prelungite, într-un alt neștiut spațiu, compoziție clasică, portativul perfect al dragostei, dorința lăcrimând, a neputința, stăvilita de emoția unei false note oprind timpul încăpățânat, ce-are același celebru, tic-tac, uitându-mă la ceasul vieții mele, întrebându-mă cât are să mai bată, iluzia unei călătorii nesfârșite, devenind deziluzia acestui prezent, un nou început, departe
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
Acasă > Poeme > Meditație > POEME Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubire îngereasca Cine- n ploaie- a lăcrimat și- a- mblânzit în palme îngeri, Era firea, ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge, Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o, În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge, Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o, În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu, Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
această viață. Aceeași Tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, ... XX. LĂCRIMÂND DE DIMINEAȚĂ,, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. Ți-am cerut un vârf din cerul Lăcrimând de dimineață, Dar aprins mi-ai dat misterul Ploii cu miros de ceață. Și-am plecat pe-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, ... XX. LĂCRIMÂND DE DIMINEAȚĂ,, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. Ți-am cerut un vârf din cerul Lăcrimând de dimineață, Dar aprins mi-ai dat misterul Ploii cu miros de ceață. Și-am plecat pe-un drum de stele Urmărind cuminte carul, Când prin tufe, cumintele, Ierburi cuprindeau altarul. De atunci cu Luna rece Codrii lin mă împresoară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul - Și cu votca rus-palinca
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
fie pusă să spele toate hainele din palat, porunci regele în prima zi. Fata munci până în asfințit fără să se plângă. Ba, la un moment dat, începu să cânte cu atâta dor că toți supușii care o auzeau începeau să lăcrimeze. Lăcrimă și regele din cel mai înalt turn în care se închisese pentru a nu se lăsa pradă dorinței de a o strânge în brațe pe frumoasa fată. - Să i se dea să spele toate treptele și podelele palatului, porunci
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
pusă să spele toate hainele din palat, porunci regele în prima zi. Fata munci până în asfințit fără să se plângă. Ba, la un moment dat, începu să cânte cu atâta dor că toți supușii care o auzeau începeau să lăcrimeze. Lăcrimă și regele din cel mai înalt turn în care se închisese pentru a nu se lăsa pradă dorinței de a o strânge în brațe pe frumoasa fată. - Să i se dea să spele toate treptele și podelele palatului, porunci regele
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
nimburi,Domnul m- a luat de mână,În palma-I se cântau imnuri.Deodată, între noio scară s- a deschisverticalizând... XXXIII. POEME, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Iubire îngereasca Cine- n ploaie- a lăcrimat și- a- mblânzit în palme îngeri, Era firea, ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge, Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o, În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge, Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o, În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu, Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Și la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
aripile lor cuvânta, C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori- Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și pământ Lumină, ca un argint viu, ... Citește mai mult Iubire ingereascăCine- n ploaie- a lăcrimat și- a- mblânzit în palme îngeri,Era firea, ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge,Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o,În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o.Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ce ierta, chiar de soarele s- ar stinge,Soarele- n poteci zidea, crescând iarbă, botezând- o,În uleiuri de - omofor, crucii se închină, iubind- o.Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu,Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu,Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor,Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor.Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă,Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta,C- au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul - Și cu votca rus-palinca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic -Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită.Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul -Și cu votca rus-palinca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ghiocelul L-am găsit mic și firav Sub o frunză de arțar, Nu era mod să-l mai scap; Trebuia să-l dau în dar. L-am rupt cu mică plăcere; El a lăcrimat în fir. M-am simțit într-o durere... Era motiv să mă mir ? L-am strâns cu grijă la piept Și l-am dus timid acasă. N-aveam răbdare s-aștept; Voiam mărțișor pe masă. * Mama intră în odaie Și
GHIOCELUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380860_a_382189]
-
zeci de credincioși. Eram lângă domnul profesor dr. Ion Soare. Mai la dreapta erau poeții Nicu Cismaru și Nelu Barbu. Ilorian cu mâinile subțiri ca firele de crini împreunate pe piept, ca în semn de închinăciune, aștepta sărutul prietenilor care lăcrimau la cuvintele duhovnicești exprimate de preotul paroh, Popescu Florea, un preot solid, puternic, asemuind unui voievod, cu un chip trufaș de sfânt, desprins dintr-o icoană. M-a impresionat până la lacrimi slujba completă, (cca. trei ore), pe care, preoții ăștia
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380881_a_382210]
-
bucuria de a descifra lumea înconjurătoare. Ca și pentru poeții romantici, unde visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
27 ianuarie 2012. Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea,balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul,șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
observa că dl Ioan Holban a ales și dânsul, pentru titlul prefeței, câteva cuvinte și expresii cheie). Am găsit, la rându-mi : „fiorduri”, „peșteri”, „caverne”, „pulberi de stele”, „ galaxii”, „praf celest”, „spații infinite”, „catapeteasma lumii”, „ceara care picură”, „lumânarea care lăcrimează”. Și eu și dl Holban am uitat să adăugăm „colivia”, care, deși nu revine frecvent în text, exprimă de fapt spațiul închis al unei existențe terestre din care autorul încearcă în continuare să scape. Din cuvintele și expresiile care construiesc
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând ... Referință Bibliografică: HAIDEȚI; COPII! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
HAIDEȚI; COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374396_a_375725]
-
din urma pașilor/ neinventatele cuvinte”. Poetul nu are de înfruntat, înțelegem, atât realitatea, lumea cu poveștile ei, cât virtualitățile cuvântului - „neinventatele cuvinte”, pe care doar creația le poate însufleți. Pentru Ion Iancu Vale, poetul este asemenea unui izvor în care „lăcrimează un înger”, „sechestrat sub o stâncă”, un izvor care se oferă tuturor celor osteniți, capabil, de aceea, să frângă „grumazul lung al setei”. Din alegoria metaforelor se desprinde clar sensul: poetul își oferă creația tuturor celor însetați de puritate, de
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
În cimitire, morminte, de cei dragi se-mpodobesc cu rămurile sfințite. Cinstind pe cei ce odihnesc. Când ploaia se dezlănțuie și o furtună stârnește, se ard frunze de salcie, până când se domolește. Pe secetă sau furtună, salcia-și înclină ramuri, lăcrimând la rădăcină. Ca-n legenda unor vremuri. Cu a credinței menire, în rămurele sfințite, e harul de lecuire pentru suflet, trup și minte. Despre salcie se spune că, pod din crengi arcuite s-a făcut, ca prin minune, Fecioarei Neprihănite
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374503_a_375832]