2,387 matches
-
genunchi și-l plângea pe Costică... De-aia dispărea uneori de lângă mine în puterea nopții și-mi spunea când o-ntrebam unde a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
genunchi și-l plângea pe Costică... De-aia dispărea uneori de lângă mine în puterea nopții și-mi spunea când o-ntrebam unde a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
vrei să ai slavă, disprețuiește-o. Sfântul Ioan Gură de Aur - Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om. Părintele Arsenie Boca. - Iubirea desăvârșită izgonește frica. Sfântul Evanghelist Ioan (Ioan 4, 18). - Diavolul este asemenea unui câine în lanț: latră, se agită, dar nu te poate mușca. Anonim - Smerita cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul nu-și micșorează dragostea față de acesta Sf. Ioan Scărarul - Multe patimi sunt ascunse în sufletele noastre; ele ies la iveală de-abia când
CITATE MEMORABILE (5) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365130_a_366459]
-
Luna plină, Ea, că nu-i decât un nor: -Măi găină, tu ești chioară? Da-i rotundă ca și-o oală! Și de mare, e cam mare, Dar e Luna, ca și-un Soare Luminează neagra noapte Asmuțind câinii să latre... -Eu sânt chioară? Tu ești choir! Nu vezi că e doar un nor?! Și zici că și luminează (!?) Cred c-o lampă îți filează! Și-unde auzi tu câini lătrând, Când e liniște, mormânt!?... -Da' te uită-n sus, găină
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
ca și-un Soare Luminează neagra noapte Asmuțind câinii să latre... -Eu sânt chioară? Tu ești choir! Nu vezi că e doar un nor?! Și zici că și luminează (!?) Cred c-o lampă îți filează! Și-unde auzi tu câini lătrând, Când e liniște, mormânt!?... -Da' te uită-n sus, găină, Că nu-i nor, e Luna plină, Ca o mămăligă coaptă Sus pe cer stă nemișcată, Și zâmbește către mine S-o iau de pe cer că-mi vine!... -Nemișcată zici
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
pe dracu' e călare ! Presa noastră... Întâmplare c-un țânțar, fapt banal și deloc rar. Dar Ziaru-i tot ziar, îl prezintă „ Armăsar” ! „Frumoasa” Frumoasă,te dă „pe spate” crezând că te-nebunește! Poza ei îmi folosește să-nvăț câinele, să latre ! Cine n-a înțeles? Gaura-n drapel făcută a fost o avertizare: Țara noastră cea avută salvată-n „Privatizare” !!! Salvatorul „Politicul” din România viril și plin de optimism: Din criză scot Economia, dar e bolnav de „Priaprism”! Presă aservită Ținea
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]
-
răscolită noastră margine de mare . Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă îngână cu strigăte câinii în pustiu latră, se ceartă în urlete, Grîul de afară mă învăluie, luna e ascunsă în norii ce dăinuie. Nimeni pe aici, doar valuri puzderie, vântul ce bate mereu mă și sperie. Eu ncă mai sper să te intanlesc , că din întâmplare să
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]
-
au mințit, că nu știm că americanii ne spionează, că nu știm că chinezii fură patentele, că nu știm... - Da s-a lucrat din greu la neștiință, îi șoptește drăcușorul cel pesimist. - Chiar dacă lucrurile au ieșit acum la iveală, câinii latră caravana trece, îl persiflează îngerașul cel optimist. - Să vedem ce caravană, nu se lasă drăcușorul cel pesimist. Dacă vine carvana cu Steinmaier (SPD) la cârmă în coaliție cu Verzii (Ecologiști) atunci iepurii și mistreții o s-o ducă bine, să nu
PROGNOZELE ŞI CRUDA REALITATE, READAPTAT IN 2013 de VIOREL BAETU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364787_a_366116]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂȚELUL PĂMÂNTULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ruginește într-un sălaș închis el, cățelul pământului nu mai latră la stele plânge de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i crede cuvintele, urmărește cum se îmbracă cu haine roase de invidii. Când timpu-i fuge de sub picioare de-l face să mârâie se umple cu masca preaplinului de golul
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
mâini mărim inelul apei în cruce stingem lumânarea-n pată apoi o pâine împărțim râzând cinstim poemul plimbat pe scara-gând pe masa bucuriei ai așternut un singur punct metafora și-un gând împarți desparți aduni și scazi curgând fluidul vântul latră scurt pe-o algă tu cuțitul îl așezi continui în iubire să creezi... te cred ești un sărut uitat în asfințit cu chip din norii roșietici din iubit te stingi aprinzi revii curat în cântecul de lebădă uitat Referință Bibliografică
GÂND DE DIMINEAŢĂ 27 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364937_a_366266]
-
orgolioase de pe site-uri nu duc în final decât la o cizelare a scrierilor, chiar la formarea unui autor. Putem observa aici, odată cu acest fenomen, o eliminare din perimetrul artelor actuale, a criticilor „grei”, respectiv o ignorare de tipul „câinii latră, ursul trece”. Finalul rămâne, însă, tot volumul tipărit, tot presa scrisă - acestea sunt cele care dau legitimitate scriitorului, prestanță și, eventual, glorie. Aici, vrem sau nu vrem, vedem utilitatea antologiilor literare. Referință Bibliografică: Antologia CUVÂNTUL ÎN TIMP - utilitatea antologiilor literare
de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364993_a_366322]
-
mă gândeam că dacă ar fi rupt o ulucă de la gard sau dacă și-ar fi luat avânt de pe dâmb și ar fi sărit afară din curte, precis m-ar fi sfâșiat la câtă ură aveau în priviri atunci când mă lătrau și-și arătau colții, urmărindu-mă de-a lungul gardului de la uliță al curții gospodăriei lui Mitu lu’ Niculcea; în fine, ajunsesem să ne urâm reciproc, ce mai! De aceea, întotdeauna când plecam pe Mal să mă duc La Cimitir
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
la grajd și în partea cealaltă a locului, spre Valea Viei, lângă coliba câinelui. De obicei, paznicii porumbilor dormeau noaptea, din când în când mai dădeau ocol locului să-l verifice, apoi se culcau la loc. Când câinele începea să latre și să alerge încoace și-ncolo, era semn că porumbii urmau să fie atacați de viezuri, porci mistreți sau urși. Atunci, cel care-i păzea se scula și împreună cu câinele și făcând mare scandal - suna o talangă, bătea într-o
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
dincolo de gard, un foșnet de crengi și o bufnitură înfundată... S-au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca, n-am nieca!... Procletul căzuse din nuc, a avut noroc - ramurile elastice i-au atenuat căzătura și acum îi era frică să nu
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
drumului, fără a-l mai privi în ochi. De acolo, stând nemișcat, am fost nevoit să strig la ai mei ca să-mi dea drumul în casă, prilej pentru câine de a se ridica în picioare și a începe să mă latre cu putere, fără însă a și veni înspre mine, avea un lătrat puternic, profund, gros, cu ecou parcă... În sfârșit, din curte a apărut taică-meu. Deși nu ne văzusem de la Anul Nou, în loc de cele cuvenite eu m-am și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
mușcă? - Bă, dacă sânt ieu de față nu te mușcă, hai, vino, stăi o țâră ici-șa pă blană lângă mine, ca să te cunoască Bălan șî pă tine. Într-adevăr, de îndată ce și-a văzut stă- pânul, câinele a încetat să mai latre la mine și a început să dea din coadă bucuros, uitându-se curios când la mine, când la taică-meu. M-am așezat fără probleme pe blană alături de el și cu câinele acela mare și alb ca laptele între noi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
privindu-l, mâncarea din fața noastră era mai gustoasă... Apoi, avea el un fel deosebit de a-și mani¬festa bucuria atunci când mă revedea după o perioadă mai lungă de timp: nu sărea pe mine așa cum făceau alți câini, ci începea să latre, țopăind într-o parte și alta în fața mea, pentru ca mai apoi să se învârtă în cerc în jurul meu - și tot așa... Cine nu-l cunoștea, când îl vedea aler¬gând spre mine, lătrând cu putere, era convins că urmează să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
așa cum făceau alți câini, ci începea să latre, țopăind într-o parte și alta în fața mea, pentru ca mai apoi să se învârtă în cerc în jurul meu - și tot așa... Cine nu-l cunoștea, când îl vedea aler¬gând spre mine, lătrând cu putere, era convins că urmează să mă muște și nu-i venea să-și creadă ochilor când constata că nu era nici pe departe vorba de așa ceva. Bălan evita, pe cât putea, confruntarea cu alți câini, și asta nu pentru că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
prin poduri, pe acoperișuri de grajduri chiar. Odată, în Treboilea, s-a suit într-un nuc din afara grădinii în care trebăluiau ai mei. La un moment dat, s-a auzit o bufnitură înfun- dată și imediat Bălan a început să latre cu putere: copilul căzuse din nuc, dar n-a pățit nimic, ramurile elastice de care încerca să se agațe în cădere i-au atenuat impactul cu pă- mântul. Speriați, ai mei s-au repezit îndată la gard să vadă ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
pățit nimic, ramurile elastice de care încerca să se agațe în cădere i-au atenuat impactul cu pă- mântul. Speriați, ai mei s-au repezit îndată la gard să vadă ce se-ntâmplase. L-au văzut pe Bălan că alerga lătrând în jurul lui Sebastian, iar pe acesta că țopăia și striga cât îl țineau plămânii, vorbea moldovenește, era o plăcere să-l asculți: - Mamaii, tataii, uiti, uiti, n-am pațât nieca, n-am pațât nieca... Șmecherul, voia să preîntâmpine muș- truluiala
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
odatî șî nu ma mai șiertaț’ așe di tari! Credeți că Sebastian și-a ținut promi-si¬unea de a nu se mai urca în copaci? Nicide-cum! Da, dar de-atunci înainte, Bălan era cel care-l dădea de gol căci lătra când o făcea! Bălan n-a mai păzit porumbii în fiecare an, toamna, în Gruiu’ Pleșciorii, pentru că ai mei au început să pună acolo alternativ - un an porumb, un an cartofi. Și cartofii, după ce se făceau, erau atacați de porci
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
o mică terasă de pe trepte. Tatăl meu s-a pensionat în 1987. Bălan începuse să vadă și să audă din ce în ce mai prost, se orienta mai mult după miros, îmbătrâ- nise săracul... Cu toate astea, la ora 4 dimi- neața începea să latre și să zgârie cu labele ușa de la intrare; apoi, la 4 după amiaza, oriunde s-ar fi aflat, se ducea la taică-meu și începea să-l latre, bietul de el era intrigat de faptul că stăpânul lui nu se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
nise săracul... Cu toate astea, la ora 4 dimi- neața începea să latre și să zgârie cu labele ușa de la intrare; apoi, la 4 după amiaza, oriunde s-ar fi aflat, se ducea la taică-meu și începea să-l latre, bietul de el era intrigat de faptul că stăpânul lui nu se mai ducea la serviciu. Odată l-am surprins pe taică-meu explicându-i lui Bălan, ca unui om mare, de ce nu mai pleca el la autobuz pentru a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
îl primești cu flori ! Cinci minute înseamnă de regulă cam o juma′ de oră. Am învățat de la nevastă. Numai că ăsta apare fix, exact după o oră. Pipernicit și tuciuriu din cap până-n picioare. Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală. - Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei. Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A cam uitat de păsărească ! - Uite ,din podișcă până-n stâlp. Nu chiar lângă el
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
te îneci? Numeri zece, două zeci, Strigă, băiete, strigă, Tăcerea ta mă intrigă, Ferigă. Te invită iar la dans, Vive le Senegale et France, Între doi șoimi se-avântă care? Un șoim cu trei-patru motoare, Între doi câini mai tare latră Cel care tremură, că-i javră. Între fătuci care-i sprințară? Niciuna. Toate te uitară. Curtenitor rămâi și prost, Azi nu mai ești ceea ce ai fost, Strălucitor ești pentru orbi, O hrană dulce pentru corbi. **************************************** Am încercat să vorbesc cu
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]