1,385 matches
-
idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături. Te cred, spune Nick. Probabil că nu te-ar deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și-a permis slăbiciunea somnului, nici amorul nu era pentru el, avea patru copii recunoscuți, făcuți în izbucniri animalice de hormoni, fără nici un pic de dragoste în sensul pur. Prin curtea unde tocmai a intrat, cu însoțitorii muți împingând în lături cu un scrâșnet fioros porțile albe, mate, un tip înalt cu constituție atletică de occidental se agită de colo-colo cu o cameră pe umăr. Generalului îi vine să-i strige, într-un acces de veselie, Wait to see my novel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiind destul de grea. Mă aflu în fața recepției și tocmai îi dau un bacșiș generos, în timp ce mintea îmi zboară la baia pe care am s‑o fac cu esența mea cea nouă de levănțică... când ușa de la intrare se dă în lături. În hotel intră cu pași siguri o fată blondă, cu o geantă Louis Vuitton și picioare lungi, bronzate. Mă uit la ea și nu‑mi vine să‑mi cred ochilor. E Alicia Billington. Sau, cum îi zic eu, Alicia Scorpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știi, ai mei au avut odată un grădinar, foarte morocănos, și până la urmă am aflat că avea un iepuraș! Și era, de fapt, un om cu totul diferit de... Se oprește brusc în clipa în care ușa se dă în lături și intră cu pași mari un tip în jur de treizeci de ani. Are părul negru, în curs de chelire, poartă un costum destul de antipatic și are în mână un pahar de plastic cu cafea. Of, Doamne, nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără rahat, fără zahăr, fără nici un chichirez, cum zice tata, dar l-am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și ei amândoi de vorbă! —La ce bun să se mai vadă la vârsta asta dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte farfurii curate, salata, brânzeturile, fructele, Înghețata, se mișcă repede și Îi face lui Antonio semn să stea liniștit, ea o să se descurce singură, nu se dă În lături decât dacă Îl simte pe el că ar vrea să iasă În față. Știu toți că, de fapt, ea este cea mai bună, memorie fenomenală, minte asociativă, o știe și el, mirele, dar se repede să i-o ia Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Răsărit. Oamenii vorbesc mereu de Nistru, Nistru. Nistru. Stau În calidor. Cu, la picioare, Osman. Aștept. Aștept să vină tata - mâne, dacă nu azi; aștept să se-ntoarcă mama - ostenită, colbăită, cu pleoapele Înroșite, respirând numai pe gură și În lături și târând basmaua. Știu de unde vine, știu ce-a făcut, doar adineauri am venit și eu, peste grădini, dar mă prefac că sunt de-o viață-ntreagă, cuminte, În calidor. Știu, de aceea nu zic nimic, o las să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
orfănel-săracul? Poate și una și alta; poate niciuna. Să fie Basarabencele mai răpidi-di-șăli, adică iubețe? Sau moravurile mai slobode? Nu știu, nu cred - o mireasă dovedită ne-fată-mare arunca rușinea asupra familiei, a satului; pentru o femeie care călca pe de lături, bărbatul vinovat că o trăsăse În păcat plătea uneori cu viața, iar femeia trebuia să-și ia lumea-n cap, să-și caute norocul În altă parte, unde nu era știută. Țin minte că la nunți era și un joc-al-prostirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din curte; n-aș fi coborât din calidor, de plecare. Ca și cum nici nu m-aș fi născut. Drept care ar trebui s-o iau de la capăt cu născutul cela - altfel, cum: atâtea fete, atâtea fete lăsa-te-n urmă, pe de lături, ne-cunoscute, ne-iubite, ne-privite, ne-nimite... Nu-mi aduc aminte nici timpul: plecasem, când, În care moment al zilei? Pe lumină? Pe Întuneric - pe ce? Și când anume umblam În urma carului: noaptea? Ziua? În ce anotimp, an? Fusesem mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână și am făcut un pas În lături: aud aerul vâjâind: - Nu ți-e rușine?! Fiu de cadre didactice - În plus, refugiat? Dar ce-ai Învățat tu de la noi? - Iartă-mă, mamă, nu mai fac În viața mea... - E vorba de zis, nu de făcut. - De la tine știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ceea ce putea să descopere. Deschizând ușa de la dormitorul băiatului, femeia s-a simțit invadată de fiorul glacial al celei mai profunde stări de frică: băiatul stătea nemișcat, întins pe beanbag, în mijlocul camerei. Avea ochii închiși și brațele răzlețite în lături. Urechile îi erau acoperite de căști, iar Fiona auzea sunetul înfundat care-ți dădea de înțeles că muzica rula în continuare la maximum. —Jake? a întrebat ea cu teamă. Gestul era lipsit de miză din cauza căștilor. Însă Fionei îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia de Mirela ar mânca-o pă pulă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela, și uite că tot așa îi pica și ei firimitura de la masa altora, trebuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care i-o sufla în gură stricăciunea aia de Roșioara. Se pregătise Velicu al meu pentru tot ce-ar fi fost mai rău, da, avea în buzunar un ditamai cuțitu’ de bucătărie, pe care nu s-ar fi dat în lături să-l folosească. Să te fi ferit Dumnezeu, Mirelo, și pe tine, și pe ăla cu care te-ai fi încurcat... Cică să nu-și facă ea impresia că până la urmă n-o s-o prindă. Știe el ce zace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vremea lui Ceaușescu, păi, pentru asta a stat la ocnă... Cu lanțuri la picioare, râdea Milică, măcar că Doinița confirma și ea. Milică îi spuse lui Rafael să se cam ferească din calea femeilor astea două care nu se dau în lături să te bage-n gura lui dom Emanuel. Lui Octav, Milică îi spuse că n-ar avea cum să-și spele faima de poponar confecționată de Angela și Doinița, decât culcându-se cu ele, sărmanele, femei serioase altminteri, măritate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
imediat după neașteptata scenă cu cei doi, auzirăm ușa de la biroul Lindei trântindu-se și sărind din nou din balamale. Linda urla ceva; nu puteam distinge cuvintele, dar conținutul general era inconfundabil. O clipă mai târziu, ușa zbură iarăși În lături, izbindu-se de peretele exterior, iar ea zbieră: — Ei bine, atunci pleacă, dacă asta ai de gând! Și nu te mai osteni să te Întorci! — Nici n-o s-o fac, spuse Derek printre dinții strânși, până nu te liniștești. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Lou zice că a Întrebat anume de ea. Sprâncenele lui Fliss se ridicară și mai mult. — Linda? Întrebă ea imediat. Sincer, nu mă miră. Deci, butoiul cu pulbere e pe cale să explodeze. În aceeași clipă, ușa sălii se dădu În lături și apăru „butoiul cu pulbere“ În persoană. Știam că omul nu-și făcea decât datoria, dar, Într-un fel, asta nu părea să-l scuze prea tare; În vreme ce străbătea zona de primire, i-am aruncat niște priviri care l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
timp. Cu toate astea, autorul evitase formula oribilă de „viitoare mămici“. Paharul avea totuși și o jumătate plină. Lou apăru din birou, cu o expresie puțin vinovată, dar mulțumită, vânturând discret aerul. Pe când se așeza, ușile principale se dădură În lături și intră, pășind greoi, o femeie ce părea evident Însărcinată. — N-are rost să vă Întreb de ce ați venit, spuse Lou, zâmbindu-i și rupând un bilet. Femeia Îi răspuse la zâmbet. — Se cam vede, nu? Mai am puțin până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebui să fii tare tu-an-tă, Își Încheie ea observația, pe un ton indiferent. — Te referi la Derek? Îmi aruncă o privire șireată. — Păi, Nayo nu-i singura căreia Îi place de el, corect? Nu m-aș da nici eu În lături. Ș-apoi, toată lumea știe că Derek Își face de cap. Trebuie că știa și Linda. — Nu-i făcea nici o plăcere. — Ei bine, asta e problema ei, nu? — Ce ghinion că Naomi a coborât la subsol În după-masa aia, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte mare? M-am holbat la ea tâmp, pentru că habar n-aveam ce voia să audă. I-am răspuns cu precauție, ca să nu risc prea mult: — Păi, ar fi... — Adică, Înțelegi tu, atât de mare? spuse, aruncându-și brațele În lături. La punctul ăsta, Îmi intrase deja destul de bine În cap faptul că, anul ăsta, instalațiile erau mari din toate punctele de vedere. — Absolut, am răspuns eu cu toată convingerea. Foarte mare. Uriaș, chiar. Aș zice că va fi vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă Înșelam: era chiar Rachel, care Își certa sărmana victimă cu toată convingerea. Am rămas pe loc, Întrebându-mă ce să fac. Nu distingeam ce spune și eram pe punctul de a coborî iarăși, când una dintre uși zboră În lături și Jeff se strecură afară, cu o expresie foarte rușinată pe chip. A tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Însemnat, desigur, să adopte tactica minimei rezistențe. Se uită În gol, drept Înainte. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lou, adăugă ea Încet. N-aș mai repeta greșeala asta, acum. Un autobuz C2 trase În stație, ușile lunecând În lături chiar până să oprească de tot. ăsta trebuia să fie cel așteptat de Janice, pentru că doar două numere aveau stație aici. Ne-am ridicat amândouă În picioare. Devon și Tariq se urcară grămadă pe scări, În fața adulților, și alergară urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]