3,897 matches
-
s-a aflat în exil interior. De fapt, azi nu poți să te sustragi de ideologie și de politică decît practicînd un exil de uz personal. Dar atunci, în anii războiului, am trăit într-o epocă nebună în care exilul lăuntric era singura soluție de supraviețuire psihică. Ca absolvent de filozofie, ce simțiți că vă atrage mai mult la un text: abstracțiunile conceptuale sau vibrațiile lirice? De filozofie m-am rupt de mult și am ales exclusiv tiparul literaturii. Asta nu
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
ne lasă nostalgia unui filtru spiritual, al unei purificări. Ea se asociază cu bucuria meș- teșugarului ce șlefuiește cristalul artei. Putem vorbi de o asceză prin mijlocirea Formei. O fascinație a limitei conștiente de sine, care se cumpănește cu calitatea lăuntrică a ființei. În acest sens, George Drăghescu se povățuiește pe sine: „Cîntărește-ți bine limitele, să prindă în greutate calitățile”. Sau, în duhul unei economii ideale: „Orice exagerare este prin ea însăși o limită”. Flama patetismului e înlăturată: „Vorbele mari izvorăsc
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
macră e motivația curățirii prin mărturisire: faci socoteala păcatelor și, dezvăluindu-le, scapi de zgura lor apăsătoare. E ca o lepădare de scorii prin descrierea traumei lor. De aceea, în orice act de spovedanie intră un imbold drastic de primenire lăuntrică, iar Nicolae Radu se supune lui. Ajuns la o vîrstă cînd viața, în loc de a se deschide spre viitor, se întinde toată pe tipsia trecutului, cînd așadar conștiința își rumegă amintirile din lipsa altui obiect de interes imediat, autorul n-are
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică: stă în fatum-ul lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
Nu știu cum altcumva să definesc mai riguros vârfurile poeziei lui Nichita Danilov. (Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca substrat, ele nu diferă cu nimic de bucățile emblematice. Aceeași combustie lăuntrică le face, pe unele, să țâșnească, pe altele, doar să sfârâie stins. Ce ratează, de fapt, Danilov, atunci când ratează, e tocmai sistemul. Articulațiile cad în gol, fără să se mai îmbine. Alteori se îmbină în chip nefericit. Ca în poemul
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
ținerea unui jurnal al cărui centru de greutate stă în punerea pe tipsie a visurilor frînte. Principala rană a autorului e că soarta i-a fost potrivnică chemării intime, diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente: o latură de efort în scop de supraviețuire, cînd cetățeanul din
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
Rezultatul final a fost un sistem în care victima și torționarul se substituie reciproc", sintetizează Vladimir Tismăneanu, evocând și discuțiile dintre Czesław Miłosz și Aleksander Wat, în care cel din urmă afirmă fără ezitări: "Comunismul este dușmanul interiorizării, al omului lăuntric". Dincolo de toate considerațiile, Vladimir Tismăneanu constată un lucru semnificativ: sovietizarea Europei Centrale și de Est s-a făcut printr-o epurare maniacala care a mers până la autodevorare. La o privire directă, epurarea a fost esență practică - într-o imersie în
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
primă citire. Devii un exeget cel puțin potențial. Nu o dată dai peste factori ce par a fi scăpat nu doar criticii, ci și intenționalității ori conștiinței auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
bântuit acum de tot felul de fantasme, nu-și poate fixa și urmări un ideal sau măcar un scop cât de cât precis conturat, pare, în fine, o ambarcațiune în derivă. Autoarea lasă impresia a camufla această stare de sfâșiere lăuntrică prin recursul la toate subcategoriile fantasticului. N-ar fi exclus ca Roxana Pavnotescu să acorde credit părerii lui Julio Cortazar, care așază literatura fantastică deasupra celei realiste pe motiv că prima "e mult mai fecundă pentru că deschide în fiecare individ
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
ei aduce mai curînd cu panegiricele lui Iorga din Oameni cari au fost decît cu medalioane literare închinate unor personalități. E o impostație de amvon în scrisul Zoiei Dumitrescu-Bușulenga, iar observația aceasta nu are darul de a dezvălui o deficiență lăuntrică, cît de a arăta o stofă sufletească: o natură teoretică pentru care efuziunile personale erau fruct ilicit. De aceea, scrisul doamnei Bușulenga are o solemnitate de capelă rece, fără gingășii și spovedanii neașteptate. O rigoare austeră de erudiție strictă îi
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
ochiul, la prima luare de contact cu albumul, este coperta, de culoarea vinului, simbol al jertfei christice. Pe coperta întâia, se profilează pasărea-cruce, într-o trinitate de negru, alb și auriu, sugerând verticala aspirației spirituale și pătratul de lumină, conținut lăuntric. Imaginea de pe coperta a patra figurează o răsturnare de planuri. Micul pătrat de lumină nu se mai află în interior ci a crescut, ca o aură în jurul timpului, marcat de curgerea clepsidrei. Cele două picturi reprezintă astfel punctul de plecare
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
să nu însemne nimic pentru noi. Tragedia artistului constă în inutilitatea artei sale. Vreau ca lucrările mele să nu 'reprezinte' nimic. Ca în pânzele mele să nu se petreacă nimic. Urmăresc însă o anumită spiritualitate, care ține de structura mea lăuntrică, necunoscută mie. Multe din gândurile lui George Tzipoia ne amintesc de pledoaria pentru arta pură, susținută de Edgar Allan Poe, Stéphane Mallarmé și Paul Valéry. Arta nu se adresează omului temporal. Arta este o privire dincolo de noi înșine, dincolo de timp
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
îndura tumultul înfruntărilor scriitorului cu sine, pînda cu sine, cum spunea el, în a fura cît mai mult din viață, ca să dăruiască literaturii. Titlurile cărților sale par a fi predestinate a desemna capodopere: Dicționar khazar, Peisaj pictat în ceai, Partea lăuntrică a vîntului, Ultima iubire la }arigrad, Mantia de stele ș.a. în sensul acesta declarația sa: "Eu nu am biografie, eu am bibliografie" trebuie înțeleasă drept un refuz al succesului, care, "fie te scoate din minți, fie îl renegi". Parafrazînd un
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
izbindu-se-n fereastră, anevoie / regăsim ușa prin care am intrat" (aidoma unei gîze). În rest ne întîmpină detalierea acestui „sentiment al Totalității" care fecundează poezia, după cum spune gînditorul francez citat, într-o atmosferă mistic-eterată. E un proces al vieții lăuntrice transpus pe un plan de înaintări și replieri, de clipe de extaz și de cădere, precum o iluzorie devenire a eului egal cu sine. Cum ar fi cu putință regăsirea Întregului pierdut dacă nu afli „nici un răspuns" aparent, cînd, deși
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
simț și intuiția, Sinele vostru divin, profund vă va apăra cu ușurință de toate acestea. Învățați neîntârziat să fiți atenți la vocea voastră interioară, care vă ajută să discerneți adevărul de eroare, permițându-vă să evitați starea de confuzie, haosul lăuntric și minciuna. Învățați să ascultați această voce divină care se află în fiecare dintre voi și îndreptați-vă pe calea evoluției spirituale, fiind totodată perseverenți. Acesta este mesajul nostru către prietenii noștri. V-am observat toate progresele pe care le-
Mesaj de la extratereștri? Vezi buletinul de știri care a uimit Anglia () [Corola-journal/Journalistic/65548_a_66873]
-
unității dintre spiritual și medical în eforturile pentru vindecarea bolilor și accentuează legătura dintre sănătatea sufletească și cea trupească, în relația dintre Dumnezeu, medic și pacient. Suferința și boala afectează nu numai omul exterior, ci și armonia sau sănătatea omului lăuntric. Din acest motiv, tămăduirea sau vindecarea, ca dar divin, este numită și mântuire sau salvare. Biserica noastră încearcă să contribuie mai mult la alinarea suferinței atât prin lucrarea ei spirituală, cât și prin lucrarea ei social-filantropică și social-medicală, inclusiv prin
Irinel Popescu şi Mihai Lucan, decorați cu cea mai înaltă distincție a Patriarhiei () [Corola-journal/Journalistic/65703_a_67028]
-
în țară. E drept, nici unul nu a învins în plan istoric, căci amîndoi au murit înainte de căderea comunismului (Nicolae în 1984 la Timișoara și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele din arhiva CNSAS privitoare la membrii familiei Fărcășanu. Efectul neașteptat al cărții este că, deși intenția Piei Bader Fărcășanu a fost să
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
nici măcar intelectuală nu mai e. Cine a stat cu nasul în cărți simte altfel decît cel care judecă lumea cu ochii lipiți de monitor. Cauza acestei rupturi ține de regulile de care ascultă geneza unei sensibilități: fără cultivarea unei priviri lăuntrice care să prefire distincții, tente și emoții, simțirea unui om se pipernicește, iar monitorul inhibă imaginația în vreme ce cartea o sporește. Cine a renunțat la carte citind și gîndind cu precădere în lumina ecranului, acela nu va putea scrie niciodată cărți
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
timpul și spațiul. Toate ființele poartă în sine numărul planetei, continentului, țării, orașului, sau localității unde s-a născut. Suntem influentați de ziua, luna și anul nașterii, după cum urmează: • Ziua nașterii reprezintă calitățile eului și oglindește caracterul, lumea interioară, forța lăuntrică, nivelul de vibrație, nota muzicală care-l acordează în muzica sferelor, oglindirea în exterior, a omului interior și se obține din adunarea cifrelor care o compun. De exemplu 16=1+6=7. • Luna nașterii reprezintă oglindirea omului în societate, în
Codul lui Pitagora. Oreste, despre secretul ascuns în cifre by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63658_a_64983]
-
precedată de o zdruncinare. Cu alte cuvinte, nu există convertiri blînde, adică alunecări duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau o suferință în urma căreia să simți cum, sub unghi lăuntric, viața nu mai poate fi ca înainte, fără o astfel de clătinare, solzii de pe ochi nu cad. De aceea, condiția convertirii e scrîșnirea, indiferent că e una extatică, provocată de o revelație, sau una dureroasă, pricinuită de o nenorocire. Prin
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
ceva subînțeles și neproblematic. Și mai e un amănunt care izbește în jurnalul de față: pe fiecare om temperamentul îl predispune la o anume gamă de evenimente, ceea ce înseamnă că între genul de întîmplări de care avem parte și coarda lăuntrică a emoțiilor există o legătură cauzală. Ne provocăm hazardul vieții în virtutea unei afinități care ne împinge spre un anumit tip de incidente. Și așa cum unii sunt înclinați spre conflicte și alții spre rapturi contemplative, tot astfel Alex Ștefănescu are predilecție
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
literare, psihologia a devenit în era modernismului una din emblemele acestuia, socotește Maria-Ana Tupan, „fiind mintea în fața propriei oglinzi". Proust și Virginia Woolf au ținut a declara că sunt „absolut moderni" prin faptul că-și asociază lumea ficțională cu cea lăuntrică, sub egida „adîncurilor obscure ale psihologiei", după cum romanul fluxului conștiinței și-a propus o structură narativă inspirată de dublul discurs al psihanalizei, alcătuit din rememorarea asociativă a pacientului și construcția analiticului. La acestea se cuvine a adăuga teoriile lui Wilhelm
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
istoria unei uzurpări, o uzurpare în cursul căreia, de-a lungul a jumătate de secol, o tabără de militanți a dislocat-o pe alta, dar nu oricum, ci furîndu-i identitatea, valorile și programele. În biologie, fenomenul de invazie prin asimiliare lăuntrică poartă numele de parazitare saprofită: gazda este menținută în viață în scop de camuflare, dar identitatea ei e cea a parazitului care a cucerit-o. În final, gazda e descompusă și preschimbată în deșeuri organice. Miceliile ciupercilor care invadează pe
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
pompos", „apele bulbucate curg cu un răget puternic la vale", masivele muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]