28,201 matches
-
experiențele lăuntrice, raportând totul la eul poetic, ca apoi să le comunice îmbrăcate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le cărțile și notele lor biografice, aflăm dramele și victoriile acestor poeți care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută a durerii pentru a ieși la suprafață, să soarbă o gură de aer curat și dătător de energie. Intuim, cu emoție drumul dus-întors făcut fără întrerupere în adâncul sinelui insondabil și anxios, acolo unde s-au sedimentat secvențele de
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
început a fost doar cuvântul Lumină! - MAGIA CELOR DOUĂ CUVINTE Cu fiecare clipă, Cu fiecare cer atins, Cu fiecare voal ridicat, Cu fiecare strat de mătase tras, Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor, Cu fiecare centimetru revelat privirii, Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câte una, Cu fiecare alunecare în visul de lumină, Cu fiecare unduire de val electrizant, Cu fiecare strigăt și adânc suspin, Cu fiecare umbră suspendată, Cu fiecare ritm desprins, Cu fiecare respirație, În taina nopții, conectați cu cerul
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
cuvinte, să vorbească de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum vin toate acum! Cât de mult doare simplitatea ce nu
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
va fi doar una, într-o armonie completă. O ascensiune te cuprinde fără să-ți lase timp, plutire-n azurul mării cerului, prin aburii ceții, o căutare de curenți umezi prin voalurile tale argintii. PUNCTELE DE SUSPENSIE Printre cuvinte și lacrimi atârnate, printre vise și respirații, printre așteptări, șoapte sau regrete, printre jocuri de umbre și suspine adânci, puncte, puncte, puncte... În căutarea ta, suspendate puncte, de la un rând la altul, în colțuri de albastru, asemeni firelor de păianjen, atârnă-n
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Târziu de noi s-a scurs hrănind himere, rănind cuvinte din tăceri de flori, umbre de șoapte îmi zâmbeau stinghere, prin ghimpi de vis când infloreai în zori! Târziu de noi s-a scurs sub toamne grele, cioplind viori din lacrimi de stejar, sub pași de brumă-ți împleteam lin stele, să-ți simt târziu-n mine prin veșnicii de jar! Referință Bibliografică: Târziu de noi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016. Drepturi
TÂRZIU DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380819_a_382148]
-
sala. La lansarea din București am avut bucuria să văd în sala persoane pe care, până acum nu mi le puteam închipui așezate pentru ascultare. Printre acestea, amintesc pe Părintele Profesor nonagenar, Nicolae Bordașiu care mi-a umplut ochii de lacrimi prin evocarea emoționantelor noastre întâlniri când vremurile aflate sub blestemul iadului erau cutremurătoare. Toate luările de cuvânt au putut fi adunate în aceeași măsură pentru mine ca și pentru doamna Cezarina Adamescu, într-un frumos buchet de cuvinte, așa cum scriitorul
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
mă ridici când eu cad, Tu singură ai dreptul să știi că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi pătrundă privirea, Lacrimile ce-ți curg să-mi adape găsirea. Te aștept să respir în pletele tale, În eter ochii tăi îi sărut cu visare. Referință Bibliografică: Torenți de iubire ard în rânduri / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
mecanismul care a făcut posibilă aventura de a juca, de cincizeci de ani fără întrerupere, spectacolul Cîntăreața cheală la Theatre de la Huchette. Mi-am răspuns, ca de fiecare dată, geniul lui Ionesco. Cu alte cuvinte, piesa însăși. Am rîs cu lacrimi. Ca și spectatorii din jurul meu. I-am privit și pe ei. Unii știau textul în franceză. Și-l spuneau împreună cu actorii. Alții îl știau în română. Și-l rosteau în șoaptă, împreună cu actorii. Am văzut și spectatori care îl auzeau
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
bătaia la tine pe streets? Dar n-au fost camonii, a fost Angelo, Angelo s-a ambalat imediat, a fost o ispravă de-a ăstora din Cap sau Pajură, Cap sau Pajură împreună cu camonii sunt ca tusea cu junghiul, ca lacrimile cu geamătul, Nea Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
de altminteri). Așteptam ca S.A. să nu spună că s-a sacrificat intrînd în PCR ca să salveze revista Dialog. Un bun-simț contextual te obligă, măcar o dată în viață, cînd recunoști că ai făcut un pas catastrofal, să nu-ți ștergi lacrimile de crocodil cu laurii din recuzită. Toate astea ar fi rămas nespuse dacă textul lui S.A. alias nu știu cum, ar fi rămas o chestiune de răfuială cu sine și o încercare de primenire a conștiinței. Însă nu e așa. S.A. își
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i mai dovedesc. Așa că până la urmă va
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar soarele o usucă repede, iar peste ultimele rămășițe ale zidului văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd cum fiecare are rădăcinile Într-una dintre părțile zidului. Iată că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mai vorbim de faptul că Traian Băsescu nu se sprijină de majoritatea parlamentară confortabilă de care beneficia detractorul său. Ce-i drept, Radu Timofte n-a avut, după 2004, tupeul să meargă în fața parlamentului spre a clama patetic, "aproape în lacrimi", ca nu cumva să se dea CNSAS-ului arhivele Securității. Un astfel de lucru incredibil l-a făcut, însă, Costin Georgescu, pe vremea domniei lui Emil Întâiul. Or, cine era Costin Georgescu? Un anonim scos din pălărie și pus în funcție de
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l luase, cu aplomb de rector,/ la întrebări
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor iubirii. 1003. Ce altceva poate să fie apă vieții decât o lacrima a acestei lumi? 1004. Numai visul poate să-ți povestească realitatea luminii din iubire. 1005. Cel ce nu poate visa își irosește clipele vieții degeaba. 1006. Oricâte vieți ai primi în dar tot ți-ar mai trebui una pentru ați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Oricâte vieți ai primi în dar tot ți-ar mai trebui una pentru ați alege clipă eternă a morții dacă nu iubești. 1007. Viață este cea mai mare risipă de cuvinte. 1008. Rostul morții este să moară înviind astfel. 1009. Lacrima cuvântului este lipsa de înțelegere și de aceea vă rog nu faceți cuvintele să plângă. 1010. Doar norii viselor pot umbri soarele speranțelor ce vor cădea din cerul inimii în țărâna ce a mai rămas din cuvintele noastre obosite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală orizontul acestei lumi? 1018. Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu lacrima privirii tale ce a încolțit în inima iubirii noastre. 1019. Lasă orice gând atunci când îți vorbește sufletul. 1020. Furtună a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021. Orice viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Furtună a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021. Orice viață înseamnă limite în afară de iubire. 1022. Poezia este fructul Luminii Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială este o clipă ruptă de fiecare dintre noi. 1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să ne căutăm mereu. 1030. Numai dorul poate ști cât de mare poate fi clipă. 1031. Fulgeră-mi uitarea cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Foșnesc bancnotele între degetele mele Că un șerperiș cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul scontat, Rugăciunile nu au nume luate din cer Așa cum nici pruncul Nu mai are viitorul promis de statistici. Lacrima de glicerina preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]