789 matches
-
lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au osebit și au luat numele cest de acum, moldovean și muntean”. Demonstrarea romanității, unității de neam și de limbă a românilor este un laitmotiv la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
pentru că o lectură prea atentă și care uită interesele cititorului riscă să-l Îndepărteze de el Însuși, În vreme ce meditația la tine Însuți justifică activitatea critică și numai ea poate să ridice la nivelul artei. Ținerea la distanță a operei este laitmotivul reflecției lui Wilde asupra lecturii și a criticii literare. Ea Îl conduce, astfel, la această formulă provocatoare, care este, Însă, ilustrată de o mare parte a operei sale: „Nu citesc niciodată o carte pe care trebuie să o critic; ne
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă lume"18. Și cum cea mai bună distincție posibilă care poate fi făcută în evidențierea unor elemente comune și de diferențiere, între modernism și postmodernism, o realizează poezia, redăm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care vorbeam anterior. * Marcate de vârsta asemănării cu aproapele, dar și de începutul unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970, devin toate volume programatice, laitmotive ale începutului de creație artistică al autoarei. Ele sunt marcate, astfel, de vitalismul și de entuziasmul tinereții, urmând ca, apoi, treptat, aceste stări entuziaste să scadă, până la anihilare. Este momentul în care autoarea începe să se confrunte cu cenzura comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele posibile, înnobilându-l, de fiecare dată, cu sensuri noi. Ploile, la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului, transpus în registru liric: "Oh, numai noi cunoaștem dorul,/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
natura este atașată vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai mare parte, conțin o serie de porunci, legi nescrise cu privire la o atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul vers sub forma de laitmotiv, care se repeta obsesiv la începutul fiecărei strofe, schimbându-se doar verbele la imperativ: "Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm / Nu-i urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
umane, asediul pe care îl încearcă poetul. În finalul volumului, Adrian Păunescu face elogiul a ceea ce permite trecerea de marginea cercului înăuntrul căruia suntem închiși: gândul. Poemul se numește semnificativ "Imn", iar versurile au de această dată limpezime. Ca un laitmotiv, sunt enumerate virtuțile purificatoare, înălțătoare și de detașare ale gândului: Nu mai ai tâmpla putem săpa pământul limitei/ Gândul este salvarea condiției umane./ Fruntea e dealul unui mod cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un destin. * A te investi în copiii tăi atrage și o formă de împovărare a lor cu propriile idealuri (sau cu eșecurile tale). Vrând parcă să ne răzbunăm pentru toate renunțările pe care poate le-au determinat (deveniți deseori doar laitmotivul propriilor nereușite) proiectăm în copiii noștri o serie de idealuri de-a fi, riscând astfel să contribuim din plin și la ratarea existențe lor. * O prea mare socializare poate să ascundă dorința de a găsi sensul propriei existențe în ochii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tema; element (situație, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificație (exemple de motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice trei, șapte, nouă, zece, impăratul fără urmași, alegerea calului, apa vie etc) Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvență, pentru a scoate in evidență o idee, un sentiment, o caracteristică a unei situații s.a Ideea: semnificația profundă a textului, variind de la o creatie artistică la alta, in funcție de transpunerea concretă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de azi, cu întunecimea lor sufletească”. „Trăim vremuri grele” era laitmotivul care s-a auzit de-a lungul deceniului al treilea și în primii ani ai deceniului patru, atît la bătrîni, cît și la tineri; „timpuri complicate”, - după unii de „vertiginoasă precipitare”, după alții de „marasm”. Contrastele resimțite cel mai dureros
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești cu trăsura și pe jos”.9 ) Vara, laitmotivul nemulțumirilor devenea faptul că „străzile sînt insuficient stropite”.10 ) în cursul unui an aveai așadar - considerau unii mai îndrăzneți în analogii - cînd o Veneție mocirloasă, cînd un colț de Sahara. Tot vara, Bacăul era urîțit de mizeria lăsată de negustorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-avânt,/ În curul rozbombat și sfânt!". La fel ca aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autorului, în focalizare auctorială sau actorială (a se vedea de exemplu la Zola metaforele animale pentru descrierea minerilor 18 sau antropomorfice pentru ilustrarea legăturii oamenilor cu ideea de mașinism). Un anumit număr de mărci, de procedee stilistice, vor putea deveni laitmotive retorice, indici "obligatorii" ai acestor descrieri, și favoriza "circulația" (și coeziunea) semiotică între spațiu locuit și locuitor, între uman și non-uman; sînt cu precădere metafore alternative antropomorfe, zoomorfe sau reificatoare, în funcție de tipul de modalitate pe care autorul vrea să o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
o vindictă, nici "a răsturna lucrurile cu sus-n jos", ci un efort masiv, stăruitor, competent, de a limpezi spiritele și a pune la lucru tot ce poate contribui la asanarea corpului social. Justiția și dreapta măsură revin ca un laitmotiv. Să-l ascultăm pe El, a spus-o cel mai bine: Mintea dreaptă, simplă, senină însă, a făcut din dreptate o cumpănă. Cumpăna dreptății! Și ce e dreptatea decât menținere a echilibrului? Și ce e dreptul decât echilibru? Cumpănă și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din așezămintele formative, unde se instala cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
medical, uneori foarte grosier, se întâlnește în spatele evenimentelor ce schimbă cursul istoriei", spunea doctorul P. Servant (Les derniers jours de Richelieu, 1886), pe care autorul îl citează în fruntea cărții, ca o remarcă de ordin general, care e de fapt laitmotivul lucrării. E un fapt evident că "boala ce marchează uneori sau chiar adesea limitele puterii unui șef de stat, acesta, ca inconștient în fața propriului rău, nu vrea sau nu admite realitatea; e drept că medicii (prea curtezani) se însărcinează a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ideea directoare subliniată și aici proclamă supremația adevărului. Pentru orice slujitor al zeiței Clio, "istoria rămâne a fi Istorie, așa cum a fost, și absolut nimeni, nici cei mai ambițioși savanți, n-au dreptul să o schimonosească după hatârul lor". Este laitmotivul, fie și subînțeles, al întregii cărți. Îl regăsim explicit în fruntea ultimei secțiuni, unde se evocă probleme mai vechi sau mai noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul s-o ducem acasă, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teoretizată de mecanica newtoniană ca generatoare de modele explicative. Construcția epistemică a Economiei s-a înfiripat și ea din încrederea în ipoteze stabilite printr-o convenție metodologică ce tocmai raționalizase principiul ordonator. De altfel, nu este întâmplător că mecanismul este laitmotivul care abundă și acum în analizele economice. Limbajul trădează viziunea originară care a marcat arhitectura conceptuală a Economiei. Ceea ce este surprinzător constă în aceea că persistă această situație ca și când concluziile și ipotezele au fost declarate definitiv valide, în timp ce fizica, marea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
redus de științificitate care caracterizează Economia se întemeiază pe rezultatele neconcludente în materie predictivă, mai ales în privința crizelor. Acuza explicit formulată de fizicieni (Bouchaud, 2008) este preluată în analize mai puțin aplicate (Naim, 2009) și, recent, a fost rostogolită ca laitmotivul dezbaterilor publice. Economia, se spune, are propria criză care vizează principiile, mijloacele de acțiune propuse (politicile) și, până la urmă, sistemul său conceptual și metoda de conceptualizare. S-a și spus că, în esență, actuala criză globală este o criză a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]