822 matches
-
și frumos, În afară fosforescentei ambiguităților, substitutiv de mister...Lucrul se Întâmplă destul de rar În poezia modernă (mai corect: actuala). Prezenta versurilor memorabile (poți să uiți, de pildă, <<sexul morții polemizat de filozofi>>?) vorbește nu numai despre puterea de exprimare lapidara, care ține de talent, ci și despre forță gândirii filozofice ori a intuiției. Obligat la rigori prozadice, care sunt totdeauna creatoare, Malin ar fi ajuns, În scurtă vreme, poet de valoarea unui Ștefan Petica la noi ori Arthur Rembrand (pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se știu), în timp ce scrisul a luat-o pe calea progresiei geometrice, diferența fiind sesizabilă. De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe trudă. E ca-ntr-o desfășurare aforistică, fraze scurte, expresive și pregnante, formulări esențiale, înțelepte. Stilul plastic, conținutul ingenios și laconic. Fiecare răspuns este o cugetare în formă condensată, ca rezultat al experienței de viață dintr-o perspectivă filozofică. Lapidar, nuanțat, paradoxal, orice adaos este de prisos. Răspunsuri aproape canonice. 29 Suntem vulnerabili? Dacă am fi doar fizic și într-un singur loc trupesc, ca și Ahile, ca și Siegfried, am fi aproape nemuritori. Așa, acceptăm de bună voie trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe zarea dorului Cu lacrima norului Mi-au secat pleoapele Și-n inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cuvintele Marelui Evreu convertit la creștinism în drumul spre Emaus, sintetizate magistral de autorul Moromeților: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar din dar se face rai. Iată una dintre cele mai fericite expresii, care cuprinde, într-o formă lapidară și de o frumusețe inegalabilă, chintesența învățăturii hristice: iubirea semenului tău și milostenia față de cel căzut în suferință. Pachetele aduse de doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și ne atrăgeau privirile exact cum atrage magnetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cere: "Luați măsuri pentru constituirea unui comitet local Eminescu în vederea comemorării centenarului și comunicați de U.S. din R.P.R., Șahighian". Se știe cît de croșetat și ideologizat va fi poetul național cu prilejul centenarului mărturie volumele publicate atunci. Pe cît de lapidare au fost indicațiile privind sărbătorirea poetului, pe atît de ample vor fi cele din scrisoarea transmisă pe 26 octombrie, același an, "cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la nașterea tov. I. Stalin": În acest scop (se cere Filialei ieșene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prea ales uneori. Evocarea prof. Stino prezentată deosebit de succint și totuși impresionant de cuprinzător mi-a plăcut f. mult, deasemeni și a lui C. Porumbescu. Apreciez În mod deosebit puterea de sinteză, puterea de concentrare a elementelor care deși prezentate lapidar, creionează cu convingere și Într-o formă deosebit de accesibilă, pt. cei ce lucrează În alte domenii, intenția autorului. Te felicit călduros pentru activitatea susținută, pentru modalitatea de a exprima clar, succint, modest și totuși plin de fast, a datelor pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
centru de luptă contra necredincioșilor. În același an, 1487, era înălțată și biserica de la Milișăuți închinată Sfântului Mare Mucenic Procopie de a cărei protecție s-a bucurat în timpul luptei de la Râmnic, din 8 iulie 1481, pisania bisericii fiind o cronică lapidară a evenimentului. Piatra de temelie a bisericii era pusă în ziua în care se sărbătorea Aducerea Moaștelor Sfântului Teodor Stratilat, sfânt militar care figurează în cavalcada împăratului Constantin de pe peretele de apus al bisericii de la Pătrăuți. După zidirea bisericilor de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
străini”, care reflectă gândurile, starea de spirit a acestuia. Anumite expresii se regăsesc în locuri diferite - cum este relatarea bătăliei de la Războieni în Letopiseț și de pe pisania bisericii ridicată de domn pe locul bătăliei: același stil, aceași logică, aceași formulare lapidară. Dar și din primele documente ale cancelariei domnești se simte personalitatea domnului. Salvconductele, date fostului logofăt Mihul de a se întoarce în țară, ni-l arată pe domn concesiv, dispus să uite conflictele trecute, promițându-i logofătului că îi va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Centrale, căci ar însemna să mergem împotriva întregii evoluțiuni istorice a neamului nostru [...]. Aceste cuvinte au fost impresionante, fiindcă regele le-a rostit nu numai cu emoțiune, care ne-a zguduit până în adâncul inimilor noastre, dar și cu o elocință lapidară. Îmi va părea rău întodeauna că nu a fost de față un stenograf ca să dea posterității cuvânt cu cuvânt ceea ce Ferdianand I a spus în acest ceas [...]. Brătianu a cerut cuvântul. Cuvântarea sa a fost o expunere a situației și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
plicticoși la maximum. Lirismul nu se reinventează decât după o descindere în trecutul unei arte: lirismul marilor italieni din acest veac, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Saba, e întemeiat pe redescoperirea liricilor antici, greci și latini, de la ei au reînvățat italienii rostirea lapidară, esențială... Am refăcut și eu acest drum și mai întâi, primul meu volum, "Rod", ca și "Baaadul", o probează, am apărut ca un poet român modern în continuitatea școlii italiene și franceze de poezie modernă: practic, "Baaadul" (se va vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului , la Caragiale un pamflet. Pentru oamenii din popor , care îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte, ai parte”. Sunt demne de luat în seamă gândurile exprimate de anumiți scriitori români și străini referitoare la importanța cărții, a lecturii: “Ce este cartea ? O trebuința a omului neliniștit și curios. Cartea e o făgăduința , o
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
predominant depresivă. Acest frate, dr. Șerban Eminovici, mort în etate de 31 de ani, a fost neîndoielnic, un melancolic, cel puțin în momentul morții, la Charité. Capacitatea intelectuală a acestui frate era extraordinară, lucru menționat în câteva documente și rezumat lapidar de Alex. Văsescu, boier botoșănean, când spune că în viața lui nu a întâlnit "un om cu o cultură mai vastă ca acest Șerban Eminovici". În privința antecedentelor personale ale poetului, numeroase documente atestă constituția psihică ciclotimică, premorbidă, a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
intelectuale și morale pe care le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cît și mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de psihologie, ÉDOUARD CLAPARÈDE (1873-1940) și-a exprimat dezacordul față de școala contemporană lui, pentru faptul că făcea abstracție de particularitățile individuale ale elevilor, organizînd instrucția la nivelul mediu de dezvoltare al clasei. Propunerile sale au fost exprimate într-o formulă lapidară care a cunoscut o rapidă și largă circulație: școala pe măsură. Această școală urma să creeze elevilor astfel de condiții încît să fie asigurat succesul tuturor, fiecare progresînd în ritmul său propriu. În acest scop propunea: a) clase omogene; b
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost opus un robust și justificat optimism pedagogic. A. S. Makarenko opunea astfel unei logici pedologice exprimată prin ideea că educația se întemeiază aproape în exclusivitate pe studiul copilului o logică pedagogică, aceasta aducînd în sprijinul demersului său exigențele sociale formulate lapidar în ceea ce constituia scopul educației. Astfel, dacă din logica pedologică rezulta că metodele, procedeele de educație sînt deduse din particularitățile copilului, logica pedagogică oferă în concepția lui Makarenko alt criteriu pentru selectarea metodelor scopul educației impus, la rîndul lui, de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se încheie decît odată cu viața. De aceea și pentru J.-P. Sartre omul nu e o realitate, ci o posibilitate; el nu este, ci devine. În libertatea de a alege stă măreția, dar și disperarea, neliniștea omului. Sartre a exprimat lapidar o teză fundamentală a existențialismului, cu profunde implicații în domeniul filosofiei educației: "existența precede esența". Aceasta înseamnă că ființa umană mai întîi este și apoi se definește, că ea însăși își alege valorile, își alege destinul; impunerea acestora de către altcineva
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Mare” din Suceava cu rezultate foarte bune. Regretatul profesor univ. dr. George Nimigen, coleg de școală și de studenție cu Pantelimon Socaciu, spunea cum a fost primirea acasă a tânărului absolvent, după sustinera foarte bine a bacalaureatului, si relata convorbirea lapidara cu tatăl său, care îmblătea grâu în sura, pentru a semăna de toamnă, împreună cu doi feciori. “- Doamne ajuta !, spune Pantelimon, bucuros... - Să dea Dumnezeu ! - Pantelimoane, ai depus, gata ? - Da, am depus foarte bine. - Da se putea și altfel?....! - Catrina! dă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
această expresie, jignitoare în sine, era percepută ca un enunț obiectiv, având chiar o nuanță binevoitoare. Dar tot pe-acolo se mai spunea despre un om și altceva: „Der ist schlecht wie Spucke“ - e rău ca un scuipat. Acest verdict lapidar era tot ce poate fi mai insultător la adresa cuiva. Există o legătură între scuipat și vorbit. După cum o demonstrează cele relatate de Nádas, scuipatul începe acolo unde cuvintele nu mai reușesc să exprime disprețul. A scuipa pe cineva întrece orice
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de altele și, după cum s-a putut constata, nemaiavând în final nici zile... Prin urmare și de această dată, ca și în multe alte situații similare, putem apela cu adânc temei la înțelepciunea populară care a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altă cauză a "îmbolnăvirii" lui, legată cum să zic? de îndelungata lui funcționare, de "vârsta" lui, de senectutea care lovește fără milă atât omul, cât și "lucrul", ambele fiind expediate la sectorul cu destinație specială printr-o expresie comercială sinistră, lapidară și irevocabilă: "articole cu funcționalitate expirată". Punct. În concluzie: "Sărmane ceas bătrân Poți să te oprești, Și-n căsuța ta Să te odihnești." (după Alin Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu este un joc gratuit. Poziția justă o găsim în programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism.“ (Ateneu, septembrie 1977) NICOLESCU Ion „E dreptul nostru suveran De-a spune adevărul lapidar Îl vrem pe Ceaușescu, el fiind Un ideal al nostru popular.“ („Alegem țara“, Contemporanul, 28 februarie 1975) „în esență urcă firea președintelui român aureolat de fapte și de grija celor mulți împroprietăriți cu viață și cu propriul lor destin lacrima
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în apropierea porții mi s-a oferit prilejul să cunosc pe viu o autentică lecție de edu cație părintească, în forma ei lapidară și nudă. O mamă, venită dintr-un sat nu prea apropiat de Iași să-și vadă feciorul normalist începător, purta pe umăr o traistă plină cu obiecte de îmbrăcăminte, trebuitoare băiatului, și cu bunătăți din gastronomia proprie familiei, bunătăți cărora
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copii și pe dascălul lor. Era gata-gata să-mi scape gestul încurajator al învățătorului, constând într-un zâmbet abia schițat și o ridicare discretă a capului, gesturi pe care copiii le-au recepționat și înțeles: „Curaj! Suntem împreună!” La cerea lapidară a învățătorului, copiii au deschis caietele cu tema pe care au avut-o pentru acasă, iar controlul vizual al acestora s-a făcut într-un timp record. Am omis să spun că cele două table mari de pe peretele din fața clasei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]