758 matches
-
fulgerul. Eu nici nu mă clintisem din locul meu. Stam încremenit. Fără să vreau, fără să știu de ce, mă uitam la Călciurescu, și făceam legături de împrejurări în gând... Nu înțeleg de ce aveam îndoială... De ce? Cei din jurul căpitanului se grăbeau, larma crescuse, toți părăsisem mesele. Doctorii îi făceau respirație artificială. Căpitanul nu da nici-un semn. Eram încredințat că e un leșin, mai ales că, în momentul când îl râdicau de la masă, horcăise de două ori. Îmbulzeala crescu și când îl scoaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă oblu. Apă cam cât Bistrița, în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intrat în scenă ostașii cu surle și tobe de pe dealul opus locului unde se afla Ștefan cu ai săi. Crezând că e vorba de un atac venit din stânga lor, o parte dintre turci s-au îndreptat spre locul de unde venea larma. Văzând că moldovenii „nu ies din pădure”. „Atunci, continuă Kemal-Pașa-Zade relatarea, un buluc dintre ei (dintre turci), format din ostași bravi și pentru al căror suflet bătălia era o plăcere, potrivindu-se lui Mihaloglu Ali-bei și punându-și capul în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui tun dezafectat... Neantrenându-ne cu copiii celorlalte vagoane (cei mai mulți din alte localități), am făcut amândoi opinie separată statornicindu-ne pe coasta unui
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
să-și schimbe între ei manualele, la trecerea într-o nouă clasă, cei mai mici preluându-le pe ale celor mai mari, dacă fuseseră, desigur, bine păstrate. Era atunci acolo, la întretăierea străzii Regale cu bulevardul Cuza, mare îmbulzeală și larmă, un spectacol pitoresc. Mihail Crama îl evocă într-o frumoasă poezie mai degrabă melancolică, nostalgică, intitulată „Liceu“, pe care mi-a făcut cândva bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
milion de lame de ras. A făcut avere în anii următori, vânzându-le pe piața neagră, cu bucata, când nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant, cu agitația și cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am auzit. Hai s-o luăm. Avea (părinții aveau, mă rog) iepuri de Angora, niște vietăți simpatice, cu blăniță albă și ochi de un roșu intens, care-mi plăceau și mie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
deplin condiției poetului și condiției profesorului. Și poezia, și educația transformă știința în conștiință, luminează obscuritatea ce ne înconjoară, ne purifică, ne conduce în abisul adevărului, din boboc ne face floare, din crisalidă devenim fluture. Dar fiecare privim și primim larma vrăjită a lumii dinspre limitele care ne împresoară și ne delimitează un prizonierat: al locului și al timpului. Trăim aici și acum. Ne inserăm însă în marea poveste a lumii prin textul șovăitor al vieții noastre, ca un grăunte de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum și prin tăcerile ei suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea timpurilor, decât cele ale gravilor posedați din Cetate, venetici pe aceste locuri de la anul 1200 și obosiți acum de vechea lor cultură și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cântăreți, dar și de arhitecți ai Cetății, ai luminiiă“ (România literară, 22 iulie 1971) „Republică, bătrânii te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni s-o darmeă“ („Partidului, patriei socialiste“, Scînteia, 30 decembrie 1973) „Partidul întâlnindu-l, spre alte lumi întregi, Eu mi-am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe jos, sărind în toate direc țiile, asemeni unor perle eliberate din strînsoarea șiragului. Doctorul Bob Kenan, cel care avea să înscrie o nouă pagină glorioasă în istoria chirurgiei, s-a retras pe un fotoliu dintr-o anexă, obosit de larma care se crease și, bineînțeles, de operațiile pe care le mai făcuse pînă atunci. Singurul lucru la care se gîndea era că, o dată penisul recuperat și operația începută, ritualul unei intervenții obișnuite avea să fie dat peste cap, nemaifiind nevoie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui de lîngă ea. Un domn cu părul grizonat și-a scos ochelarii din buzunarul de la piept și și i-a potrivit strîmb pe nas. O doamnă a spus că trebuie să sune cineva la 911. Domnul Hauck, atras de larma din stradă și făcînd legătura cu urletele din aparta mentul alăturat, a dat telefon la 911. Atras și el de larma mulțimii, sergentul William Tracey jr., care își făcea rondul pe strada 86, a coborît din mașină să vadă ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
potrivit strîmb pe nas. O doamnă a spus că trebuie să sune cineva la 911. Domnul Hauck, atras de larma din stradă și făcînd legătura cu urletele din aparta mentul alăturat, a dat telefon la 911. Atras și el de larma mulțimii, sergentul William Tracey jr., care își făcea rondul pe strada 86, a coborît din mașină să vadă ce se petrece. În timp ce-și croia drum printre oamenii adunați, se auzea deja sirena ambulanței. Cinci minute după aceea, targa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Siretului și a Moldovei. Am luat masa la Pașcani, cel mai important nod de cale ferată al Moldovei, pe atunci; destul de important de altfel și astăzi. Restaurantul gării, plin de lume grăbită, inundat de lumină, plin de mișcare și de larmă, mi-a produs o impresiune deosebită, pe deplin justificată cred, întrucât târziu de tot până la război, el și-a păstrat o faimă și o putere de atracție, de care cei care au trecut pe acolo își aduc încă bine aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înfățișare pe atunci nu cred să fi diferit prea mult de cea din vremea lui Ștefan cel Mare... Nu-mi închipui să fi vă-zut mare lucru pe la gările aceste. Dar pentru imaginația mea excitată, luminile presărate în jurul stațiunilor, flueratul mașinilor, larma, strigătele, zgomotele de tot felul; umbrele care se desfăceau din întuneric sau care se înfundau în el, mă puneau în fața unei lumi nouă, a unei lumi plină de atracție, nu atât prin ceea ce cădea sub simțurile mele, cât, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toți cei închiși să fugă din temniță; însă cei doi tovarăși închiși cu ei nu fugiră. Când, a doua zi dimineață, îi găsiră doar pe ei doi cu ușile larg deschise, acest fapt fu înălțător pentru toată lumea și iscă mare larmă în oraș. Li s-a dat imediat ca închisoare o casă întreagă, care se afla în apropiere. 70. După douăzeci și două de zile de la întemnițarea lor, îi chemară pentru a li se citi hotărârea judecătorilor. Aceasta era următoarea: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ananas aux Kirsch. Pe Bd. Hausmann, colț cu rue Helder, hotelul la care am tras, înainte de a găsi apartamentul din rue Pasquier. Locuești într’o pensiune? într’o familie? De la tenue, avant toute chose și fără prea mult zgomot și larmă. Spune-i lui Greg cât îi mulțumesc pentru că ți-a netezit drumul, lui Georges mulțumiri pentru rândurile scrise și pentru făgăduială. Pe tine sunt puțin supărată că nu înțelegi că trebuie să profităm de prezent ca să ne scriem. Te sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hurducarismos !” <endnote id="(427, V, p. 355, și VII, p. 382)"/>. Tot În Moldova (Iași) și tot la jumătatea secolului al XIX-lea, Iuliu Barasch vorbea și el despre „trăsuri zgomotoase” și despre „care largi și enorme, ce fac o larmă de-ți sparg urechile” (194). Scriitorul francez Alphonse Royer se minuna În 1830 de „mulțimea și graba” trăsurilor care străbat „strada principală din București”, asemănând-o cu marile bulevarde din Paris, Roma și Londra <endnote id="(821, p. 264)"/>. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierit./ Amor suav, revino, du-te/ pentru războaiele pierdute ”. Cântecul se numește Imn. Îmi amintesc de începutul altuia, cântat de Frățilă : „Lătrau caii, lătrau caii...”, deschizând abrupt, alarmant, aprehensiunea unui sfârșit de lume : cai care latră, caii, toți caii, ce larmă sinistru vestitoare ! Această intervertire de atribute (dacă vor începe câinii, toți câinii, să necheze?) are ceva apocaliptic. Dragostea e totuși mai tare. În linia trubadurescă, dar cu sens inversat, divinizând femeia nu ca regină sau „Doamnă”, ci ca sclavă, am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]