5,345 matches
-
să-l refuze în acea stare? De aceea m-a întors cu fața spre el și m-a evaluat într-o fracțiune de secundă. Probabil că atunci aveam chipul frumos și trupul la fel care îmi tremura, iar fundul meu lat, chiar că l-a întărâtat. A șuierat mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește-te! Rămâi după program
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
cu exprimare academică, elevată, cu o pronunție specială, care marca anumite silabe: “Pânza Hiperboloidului...”. Privi în față și văzu pe domnul profesor universitar Gheorghe Atanasiu, un bărbat îmbrăcat într-un costum elegant, distins, slab, cu părul alb, des, cu frunte lată și ochi albaștri pătrunzători, spre care uitându-te, aveai impresia că se cufundă ìn imensitatea mării sau a cerului, că privește infinitul despre care îți vorbea în fascinantele lui cursuri. Profesorul ținea prelegeri și la Universitatea din Sorbona, unde era
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
în dificultate financiară majoră, fac parte din această tabără portată în cea a noului președinte, același procent fiind și în cazul televiziunilor, cu singura deosebire că de opoziție, recte guvernamentale, sau de stânga, la nivel național sunt două, mari și late, în vreme ce nu mai puțin de cinci, inclusiv cea națională, care ar trebui să fie echidistantă, sunt virulent de dreapta. Ceea ce sare în ochi acum este campania furibundă a câștigătorilor de a extermina ultimele rămășițe ale celor ce nu iau parte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
de dispreț și amenințare (de la argumentum ad baculum = invocarea ciomagului). D-sa Domnul Emil Boc, în calitate de deținător de studii juridice, în interiorul cărora un obiect de studiu este exact Retorica, trebuia să știe asta și să ne scutească și de curelele late ale D-sale și de multe altele. Ca să nu lăsăm loc nici unei ezitări de interpretare. Or nu știa și atunci este grav, or știa și a ales să nu dea doi bani și atunci este și mai grav. (Vedeți spre
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea tinerească scânteie de nebunie care luminase trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o frumusețe tipic slavă, În pofida numelui scandinav - coordona grupul de monitori politici și vorbea despre toate cele cu un aer firesc, deconcertant prin absența oricăror inhibiții, aproape cu umor. - Din punctul nostru de vedere, lumea are trei dimensiuni mari și late: una geografică, alta problematică și, În fine, dar nu În ultimul rând, una a factorilor perturbatori ai echilibrului primelor două. Mă refer la personajele cu atribuțiuni de decizie politică, divizate și ele pe grade și căprării: suverani, președinți, șeici - bref
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acel trup din care ieșea acel glas și nu vedeau bine: om să fie sau ucigă-l crucea mamii mă-sii, că prea îi speriase? Era om, și încă unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exact ca Într-o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe picioare de rîs. — Blestemăție, zic, să știi că e lată. Noroc că vizitiul Întorsese capul mîrțoagei În partea ailaltă și-i dăduse bice. Stai așa, cetățene, zice Joe. Oprește-te. Decît să se oprească și-a făcut odată vînt și a asvîrlit-o: țpe cine, mîrțoaga?! să vedem mai departe) Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blînzi și placizi așteptăm) — Ce putem face doamna Oprișan, se schimbă vremurile, se schimbă lumea... Zici că ai fost pe jos pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată podită cu beton. Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este ceva obișnuit. Probabil că și la servici e un slugarnic și un lingușitor iar acasă n-ar fi exclus să facă pe stăpînul, am mai văzut cazuri dintr-astea. Așa sînt bărbații timizi, cînd scapă o dată hățurile o fac lată de tot. Oricum merita o lecție, că și prostia se pedepsește; dar poate nici nu e atît de vinovat, că așa e omul făcut să rîvnească la ce nu are. 7. Nici cînd era copil nu cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu burta la gură a căzut lată, ce mai, zdruncită acolo pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei rîndul — Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am avut nici un fel de perdele, dar tanti Mae avea niște costume de scenă vechi și frumoase pe care le-a destrămat ca să le folosească în locul perdelelor. Nu pot să zic că arătau rău totuși, chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă avea una făcută dintr-o rochie de seară cu trandafiri mari roz și dantelă. La una din ferestrele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bine cu ochii și părul ei. Sânii ei erau mari pentru șaisprezece ani, și era și înaltă. Purta o rochie cu un model de flori care nu-mi plăcea, dar nu-i stătea rău. Îmi plăcea felul în care cureaua lată îi făcea talia foarte subțire, de parcă ai fi putut să o cuprinzi cu degetele. M-am uitat la sandalele ei și am văzut că avea și picioarele albe și fine. Tocmai atunci s-a uitat la mine. Am mutat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îmi producea un amestec perfect de sete arzătoare și durere de cap infernală. Aș fi încercat să mai iau o doză, dar amfetamina nu mă lăsa. Și mă dureau picioarele. îmi doream să-mi fi scos ghetele înainte să cad lată. Am dus tratative lungi cu scările pe care le-am găsit greu de străbătut. încercam să nu-mi clatin prea tare capul, dar e greu să cobori într-un ritm stabil și lent, când bucăți mari de trepte dispăruseră de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe și fardul de obraz îi lumina pomeții. Fiecare detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stai toată ziua și să deschizi sticle de vin. Era înalt, blond și arăta de parcă jucase rugby în gimnaziu și la liceu și urmase un colegiu de agricultură. Ochii lui albaștri contrastau cu fața deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la mine, cu o privire de nedescifrat. încet, s-a ridicat aplecându-se să-și desfacă șireturile. L-am urmărit observând din nou cât de mari sunt bărbații în comparație cu femeile, cât de lungi le sunt mâinile și picioarele, ce umeri lați au. M-am gândit la blonda din bar și la cât de drăguță fusese. Dar cum să renunț la asta? Așa cum se aplecase, ceafa lui părea albă ca laptele sub o șuviță brunetă. Voiam să-mi înfig degetele în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
The Economist. Canapeaua și fotoliul aveau huse pe ele. Nu mai văzusem de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă aflu aici, nu, Walter? Walter avea o frunte lată și o bărbie rotundă și mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îndreptat spre ea, i-a luat haina, i-a tras scaunul și i-a servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
celelalte, și mormăia un singur vers, care, repetat a nouăsuteșaisprezecea oară, generă scoaterea acestuia din concurs. În public, fu lovit cu o țeavă. Urmă un elvețian de doi metri șaptezeci, cu barba roșcată acoperindu-i aproape toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]