1,578 matches
-
istorie a lui, de la începuturi până astăzi. Inovația sa fundamentală constă în cercetarea r e l a ț i i l o r existente între diverși termeni aparținând aceluiași câmp semantic. Exemplul clasic este cel al seriei de trei termeni latinești care denumesc noțiuni înrudite, coxa „șold“, femur „coapsă“ și crus „pulpă“, în cadrul căreia se constată că niciunul dintre cuvinte nu a rămas cu sensul nemodificat. Ultima etapă este reprezentată de cercetările lui Y. Malkiel, care insistă asupra importanței acordate studierii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt indo-european care desemna un animal din specia bovinelor, fără precizarea sexului (forma bos este refăcută de la un acuzativ care s-a păstrat în umbriană, o limbă indo-europeană dispărută). Din același dicționar etimologic al limbii latine, aflăm că multe cuvinte latinești sunt împrumuturi din greacă (de ex. brac(c)hium „braț“, ecclesia „adunare“, cu sens generalizat în latina bisericească), din celtică (de ex. carrus „car“, braca „pantaloni“, camisia „cămașă“), din substratul mediteraneean (de ex. rosa „trandafir“, vinum „vin“), din limbi africane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a sta la baza lui. De asemenea, concordanța semantică presupune identitate de sens sau relație justificabilă între sensul celor două cuvinte, cel de origine și cel explicat. În unele cazuri, lucrurile sunt evidente: în cazul cuvântului românesc palmă, avem cuvântul latinesc palma, care are forma identică celei din română și același sens. În alte cazuri însă, deosebirile formale dintre cuvântul românesc și cel latinesc din care provine fac ca legătura dintre ele să fie mai puțin clară: rom. varză provine din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
origine și cel explicat. În unele cazuri, lucrurile sunt evidente: în cazul cuvântului românesc palmă, avem cuvântul latinesc palma, care are forma identică celei din română și același sens. În alte cazuri însă, deosebirile formale dintre cuvântul românesc și cel latinesc din care provine fac ca legătura dintre ele să fie mai puțin clară: rom. varză provine din lat. viridia. În franceză, deosebirile de formă dintre cuvântul francez și cel latin din care provine sunt și mai mari: fr. eau (pronunțat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. oculus și rom. ochi, lat. dicere și rom. a zice, lat. hedera și rom. iederă, lat. ridere și rom. a râde au același sens. Sunt însă și situații când există deosebiri între sensul cuvântului românesc și cel al cuvântului latinesc presupus, pe baza corespondențelor formale, a fi etimonul său. În astfel de cazuri, pentru ca etimologia să fie acceptată, trebuie să se găsească explicații pentru evoluția de la sensul presupusului etimon la cel al cuvântului românesc. De exemplu,cuvântul latinesc care stă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al cuvântului latinesc presupus, pe baza corespondențelor formale, a fi etimonul său. În astfel de cazuri, pentru ca etimologia să fie acceptată, trebuie să se găsească explicații pentru evoluția de la sensul presupusului etimon la cel al cuvântului românesc. De exemplu,cuvântul latinesc care stă la baza rom. pământ este pavimentum, al cărui sens era „teren pavat, pardosit; pavaj, mozaic“. Explicația evoluției semantice în română, dată încă de V. Pârvan (în 1911), se bazează pe un fenomen socio-cultural, și anume rusticizarea vieții în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
internaționale“ recente (provenite din franceză sau engleză). Criteriul comparației cu limbile înrudite poate fi folosit mai ales la cuvintele de origine latină. Comparația romanică este importantă pentru alegerea unei soluții etimologice în cazul când s-au propus mai multe etimoane latinești (de exemplu, pentru rom. a frământa s-au invocat lat. fermentare „a dospi“, lat. *fragmentare „a sfărâma, a fărâmița“ și lat. *frementare < frementum „sfărâmare, fărâmițare“). Acest criteriu poate fi decisiv când se constată că un derivat moștenit din latină există
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Astfel, rom. a îngrășa este considerat de unii moștenit din lat. *ingrassiare, dar de alții derivat pe teren românesc de la gras. Existența verbului și în alte limbi romanice (franceză, occitană, catalană, portugheză) ne face să considerăm mai plauzibilă soluția moștenirii latinești decât cea a derivării pe teren românesc. În concluzie, etimologia unui cuvânt nu poate fi stabilită pe baze fanteziste. Nu se pot ocupa cu succes de etimologie persoane nepregătite din punct de vedere lingvistic, adică cei care nu cunosc legile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-au transpus, în mod regulat, sunetele dintr-o limbă în alta. False analize În istoria limbii române, există cazuri când unele cuvinte, nefiind bine înțelese, au fost analizate greșit, iar forma rezultată a devenit generală. Acestea sunt atât cuvinte latinești, cât și de altă origine. În eliberarea „certificatului de naștere“ trebuie avute în vedere și astfel de cazuri. De obicei, partea inițială a cuvântului a fost interpretată ca articol nehotărât. De exemplu, rom. buric are la origine lat. umbilicus, care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba în favoarea latinei (celți, iberi, traco-daci), în Europa au locuit unele populații indo-europene sau neindo-europene a căror limbă a rămas, din cauza absenței unor texte scrise, necunoscută sau insuficient cunoscută. Unii lingviști au fost tentați să explice o serie de fapte latinești sau romanice prin acest „substrat“ al substratului. S-a atribuit o astfel de origine mai ales unor nume de locuri. În cazul concret al limbii române, s-a vorbit despre populațiile iranice (agatârși, sciți, sarmați) care au locuit în regiunea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
instalat odată cu administrația și armata. Într-o primă fază, populațiile autohtone au fost obligate de nevoile practice ale vieții să o adopte ca limbă secundară, în relațiile lor cu administrația, cu armata și cu coloniștii romani. Se știe din textele latinești că în Galia, la început, nobilii și comercianții au fost cei care au adoptat latina. Primii și-au trimis copiii la școli romane, pentru a putea promova în magistratura imperială. Istoricul latin Tacit relatează că, în anul 21 d. H.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sub influența limbii populației autohtone. Elementele autohtone formează substratul fiecărei limbi romanice, adăugat la stratul de bază, care este latin. Ca urmare, după cum o atestă lexicul diverselor limbi romanice, în vocabularul romanic s-au păstrat, în anumite cazuri, atât cuvântul latinesc, cu sens general, cât și cuvântul autohton cu sens specializat. Dau câteva exemple din spaniolă, dar situația este aceeași în toate limbile romanice: cuvântul chopo „plop“ provenit din lat. ploppus are alături pe álamo „(un anumit fel de) plop“ din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
toate limbile romanice) pot sugera cum trebuie să fi fost situația de la începuturile limbii spaniole: în latina iberică, trebuie să fi coexistat ploppus și álamo, anellus și aro etc. Termenii luați din substrat, nu sunt perfect sinonimi cu cei vechi, latinești; întrebuințați pentru a desemna tipuri speciale de obiecte, ei sunt mai preciși, conțin o cantitate mai mare de informație. Apare, așadar, o opoziție, în cadrul căreia termenul nou este „marcat“ în raport cu vechiul termen moștenit, care nu este marcat. Pentru a se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nou să se fi „agitat“ (nu știu exact cum, probabil că și-a lărgit sensul), și atunci distribuția dintre cele două cuvinte, devenite sinonime (cuvântul vechi și cel nou), s-a schimbat. S-a ajuns, în acest fel, ca termenul latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime latinești. Am prezentat situația împrumuturilor făcute de latină din lim bile populațiilor preromane care și au însușit limba Imperiului. Mecanismul fenomenului este același și în cazul altor împrumuturi. „Dus-întors“ În urma contactului dintre limbi, uneori o serie de cuvinte împrumutate se întorc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de origini diferite au ajuns să aibă în franceză aceeași formă (să se pronunțe la fel), adică să devină omonime. Pentru înlăturarea omonimiilor supărătoare, s-a apelat la împrumutarea unor cuvinte străine. Exemplul devenit clasic se referă la doi termeni latinești, carrum (forma de acuzativ a lui carrus) „căruță“ și carnem (forma de acuzativ a lui caro) „carne“, care, în urma transformărilor fonetice suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alte continente. Nu este surprinzător că cele mai multe au provenit din latină sau greacă, cele două mari limbi care stau la baza civilizației europene. Cuvinte care pornesc din limbi europene Cuvinte din latină Multe cuvinte care au la bază un termen latinesc au trecut prin diverse limbi până au ajuns la noi. Unele dintre acestea au trecut prin limbile romanice (bielă, bolero, soclu etc.), altele au călătorit prin limbi din familii diferite și, de aceea, este greu de recunoscut originea lor latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbile romanice (bielă, bolero, soclu etc.), altele au călătorit prin limbi din familii diferite și, de aceea, este greu de recunoscut originea lor latină îndepărtată. Alcazar, care înseamnă „castel fortificat“, provine, la originea îndepărtată, din lat. castrum „întăritură, fortăreață“. Cuvântul latinesc a pătruns în greacă sub forma kástron, apoi a trecut în arabă, unde i s-a adăugat articolul al și a devenit al-qaðr „fortăreață“ (procedeul se identifică în multe alte cazuri, de exemplu sp. alcalde „primar“ < ar. qadi „judecător“ precedat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ajuns și la noi. Bielă „element al unui mecanism, de forma unei bare, folosit la transmiterea sau la transformarea unei mișcări“ are la originea îndepărtată lat. ventus „vânt“, al cărui derivat ventilare însemna „a vântura, a agita aerul“. Amândouă cuvintele latinești s-au moștenit în limbile romanice: ventum (forma de acuzativ a lui ventus) s-a păstrat în toate limbile romanice (cf. rom. vânt), iar verbul ventilare numai în unele limbi romanice (cf. rom. (a) vântura). În spaniolă, ventilare a devenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
curăța semințele de cereale de impurități, prin cernere și vânturare. Ulterior a căpătat sensul modern, pe care-l avem și în rom. bielă, împrumutat din franceză. Bolero „numele unui dans“ și buletin sunt două cuvinte care provin din același cuvânt latinesc: bulla „bășică“! În Evul Mediu, lat. bulla a ajuns să însemne „ștampilă, pecete“, apoi „act prevăzut cu o astfel de ștampilă“ (cf. bulă papală „act oficial emis de papă“). În italiană, s-a creat derivatul bolletino, despre care se crede
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
după 1754, datorită agronomului francez Parmentier, care a răspândit cultura cartofului în Franța, în secolul 18. Expresia pomme de terre este calc după cuvântul compus olandez aardappel sau după termenul Ertèpfl din dialectul alsacian. Soclu are, la originea îndepărtată, termenul latinesc soccus, care denumea „un fel de încălțăminte ușoară (purtată de personajele din comediile grecești)“, în opoziție cu cothurnus „încălțăminte înaltă (purtată de actorii de tragedie)“. În latină, cuvântul este atestat la Plautus. Un derivat al acestuia, socculus, s-a transmis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împrumutat, cu acest din urmă sens, din franceză; prima atestare, la 1846. Stres, cuvânt frecvent astăzi, este un anglicism recent; în română, apare atestat la 1971. Pare surprinzător că și un cuvânt recent poate avea, la originea îndepărtată, un termen latinesc: este vorba de lat. stringere, transmis multor limbi romanice, inclusiv românei, unde a devenit a strânge. De la participiul strictus s-a creat în latina populară verbul *strictiare, care stă la baza verbului v. fr. estrecier „a constrânge“. Din vechea franceză
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
peste mult timp (prima atestare este din 1935). Româna l-a împrumutat din franceză și engleză. Tanti și mătușă au același etimon îndepărtat: lat. amita „mătușă“. În română, cuvântul mătușă este moștenire directă, fără opriri în diverse alte „gări“, a latinescului amita, la care s-a adăugat sufixul -ușă de origine traco-dacă (sufix care se identifică și în auș „bătrân, moș, bunic“, provenit din lat. avus „bunic“). În cazul lui tanti, lat. amita a trecut prin franceză, unde a cunoscut o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unsoare, ulei“, derivat de la gr. chrío „a unge“. Cuvântul grecesc a intrat în latina bisericească în forma chrísma, de unde a fost preluat în fr. chrême „ulei folosit pentru ungere în anumite ceremonii religioase ale Bisericii creștine (catolică și ortodoxă)“. Cuvântul latinesc chrisma s-a încrucișat cu crama, cuvânt celtic (atestat în texte latinești din Galia, în secolul 6) care avea sensul de „crustă deasupra unei răni“ și s-a ajuns la forma crème „smântână“ și „cremă“. Cuvântul cremă a fost împrumutat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în latina bisericească în forma chrísma, de unde a fost preluat în fr. chrême „ulei folosit pentru ungere în anumite ceremonii religioase ale Bisericii creștine (catolică și ortodoxă)“. Cuvântul latinesc chrisma s-a încrucișat cu crama, cuvânt celtic (atestat în texte latinești din Galia, în secolul 6) care avea sensul de „crustă deasupra unei răni“ și s-a ajuns la forma crème „smântână“ și „cremă“. Cuvântul cremă a fost împrumutat de română cu ambele sensuri: „ulei folosit pentru ungere, pomadă“ și „smântână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]