3,620 matches
-
Mi-ai aruncat ramura în pădure pentru a mă ocroti, udându-mă cu apă de ploaie pentru a supraviețui. Azi stai pe pământurile străbunicii mele. Iarba încărunțește lângă tine, iar zidul gros cântă la pianul temeliei o melodie veche de leagăn în limba soarelui. Cheia succesului Bijuterie purtată în decolteu adânc de timp și lună, cu tine împart clipele unui anotimp răsfirat în fir gros din păr, tras din soare... Citește mai mult • Cetatea AlbăBogată ai fost, cu aurîn lăcaș de
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
26 august 2015 Toate Articolele Autorului Anul acesta, pe 31 August, sărbătorim „LIMBA ROMÂNĂ” la Râmnicu Vlcea La aniversarea LIMBII ROMÂNE Dulce Limbă Românească, Grai sfințit dumnezeiesc... Mamă blândă și-nțeleaptă, La mulți ani!... fiii-ți doresc. Când eram în leagăn, tu ne alintai Cu Doina străbună care o cântai. Slova ta de aur, blândă unduire... Armonii celeste, dintr-o mânăstire, Era a ta rugă spre Domnu ceresc; Putere ne-ai dat, toți fiii-ți vorbesc În același grai, sfânt și
LA ANIVERSAREA LIMBII ROMÂNE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362949_a_364278]
-
2013 Toate Articolele Autorului de mai ai, în viață, părinți, ești bogat, și, încă, destul. încă mai poți să te-alinți, mai poți fi, încă, fudul! te mai poți, încă, juca, mai ai de cine s-asculț’, te mai poți, în leagăn, da huța, mai poți să alergi, prin zăpadă, desculț. chiar dacă mai iei o dojană, părinții, doar ei, te iubesc, și nu ne-om da de pomană ce-a mai rămas românesc, cât timp părinții trăiesc... mai ai de crăciun și
MAI POŢI FI, ÎNCĂ, FUDUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363288_a_364617]
-
ești acasă? - Acasă-acasă! Ia mai stau de vorbă cu Dio : cică vrea să trimită la gazetă niște amintiri despre Simona... O femeie înaltă, mai mult slabă, cu pas așezat își făcu intrarea în curtea...amintirilor! - Simona! Era toată ziua în leagăn : se învârtea ca un bondar de mai. Acu era în cer, acu credeai că intră în pământ! Vai ce emoții aveam! Degeaba îi spuneam să se potolească! Ea se învârtea și mai tare! Râdea în hohote și se rotea ca
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363322_a_364651]
-
am baterii funcționale la aparat, așa că m-am hotărât să-mi scurtez vizita prin oraș și am început să cobor spre centru. În parcul din apropierea blocului unde locuiam, era o colină cu un spațiu liber betonat pe care își montase leagănele mecanice sau alte construcții distractive de bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în formă de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
de viață, ofereau oamenilor o existență relaxată și nu de puține ori cu tentă boemă. Oamenii aveau o mare siguranță de sine, o verticalitate de invidiat, o putere economică, ceea ce le asigura o puternică influență asupra restului lumii. Europa, considerată leagănul culturii și al civilizației, era modelul de urmat, era visul omenirii. Acesteă strălucită etapă de viață a început să apună după cel de al doilea război mondial și de atunci nu și-a mai putut reveni. Astăzi europenii se hrănesc
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]
-
înregistrări cu orchestra profesionistă de la Radio, apoi am început să apar la televiziune. Am considerat că e păcat ca atâtea frumuseți purtate în suflet să ajungă și la alții. Am aproape partuzeci de piese care înseamnă doine, colinde, cântece de leagăn... Unele sunt culese, altele compuse. Cântăreții trebuie să preia și să ducă mai departe creația folclorică, dar arta evoluează și în măsura în care este îmbogățită de creator. Are viața ta un miez de poveste? În lumea concretă, crud de concretă în care
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Cum de lumii-i mai arde scânteia, Firul ei nu s-a rupt, Viața curge mereu Peste același trecut... ? mai întreabă femeia. Tu, femeie... Între lumi, temelia, este fir de iubire... Pământul, ce muguru’-l scoate-n gradină, Ca un leagăn de vieți... nedorit de pieire. Un miracol divin, dătător de lumină. Steaua vechilor magi spre-ale lumii destine. Nesfârșitei poveri... purtător peste vreme, Visuri lungi ai crescut în tăcutul din tine, Vii dovezi, că iubirea... de nimic nu se teme. Peste
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
Acasa > Poeme > Antologie > COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum aș putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respirația lucrurilor nu știu alții cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un blocturn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată și
COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363566_a_364895]
-
aleasă Presară peste mine tainice frumuseți nebănuite Ce se deschid prin față-n decorul îngeresc. Când gândul meu aleargă prin doruri și visări Aducerile-aminte și-n dezmierdări plutesc Iar îmi revăd doar urma și-un glas plin de chemări. Revăd leagănul sfânt în casa cu flori pure Cu timpul ascuns în file - acum, o domnișoară, Un sentiment puternic, miros de fragi și mure Mă cheamă-n alte vremuri - ce repede zburară! Mă-ntorc spre nemurire în dulcea feerie Un curcubeu de
AM REVENIT ÎN SAT, AM REVENIT ACASĂ! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362295_a_363624]
-
de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă cu dăruirea-i sfântă copilăria-mi fuse cu dor de veșnicii pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii
CĂSUŢA MEA de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362299_a_363628]
-
de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă cu dăruirea-i sfântă copilăria-mi fuse cu dor de veșnicii pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
lăcașul de ieri, de azi, de mâinetrăiri divine-n cuibul din care se prelingefilonul de lumină pe abur cald de pâinecu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge.Căsuța mea,comoară de vis și nestemateea, dulce sărutare la pragul nemuririiun leagăn fermecat, parfum de bunătateființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.Căsuța mea,legendă cu dăruirea-i sfântăcopilăria-mi fuse cu dor de veșniciipictând pe roata vremii imaginea ce-ncântăși-o dulce nostalgie în râset de copii.... XIII. PE PAGINA INIMII, de Paula Diana
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
aleasă Presară peste mine tainice frumuseți nebănuite Ce se deschid prin față-n decorul îngeresc. Când gândul meu aleargă prin doruri și visări Aducerile-aminte și-n dezmierdări plutesc Iar îmi revăd doar urma și-un glas plin de chemări. Revăd leagănul sfânt în casa cu flori pure Cu timpul ascuns în file - acum, o domnișoară, Un sentiment puternic, miros de fragi și mure Mă cheamă-n alte vremuri - ce repede zburară! Mă-ntorc spre nemurire în dulcea feerie Un curcubeu de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
și-o dragoste suavă, aleasăPresară peste mine tainice frumuseți nebănuiteCe se deschid prin față-n decorul îngeresc.Când gândul meu aleargă prin doruri și visăriAducerile-aminte și-n dezmierdări plutescIar îmi revăd doar urma și-un glas plin de chemări.Revăd leagănul sfânt în casa cu flori pureCu timpul ascuns în file - acum, o domnișoară,Un sentiment puternic, miros de fragi și mureMă cheamă-n alte vremuri - ce repede zburară!Mă-ntorc spre nemurire în dulcea feerieUn curcubeu de vise îmi poart-agale
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
așa l-am găsit pe Tsukubai, un bazinuț din piatră, unde te poți spăla pe mâini și descifra inscripția hieroglifică, folosind versiunea englezească din prospect: I learn only to be contented (Învăț doar pentru a fi mulțumit)! Kyoto este considerat “leagănul gheișelor”, iar “Gheișa” lui Arthur Golden este una dintre lecturile de căpătâi pentru masculii din lumea cititoare. Tastând cuvântul-cheie pe google, apare definiția “femeie japoneză, care obișnuiește să distreze bărbații prin conversație, cântec și dans.” (Restul urmează doar dacă tranzacția
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei, căutându-și sfios, „drum de Lumină-n destin”. (Răvășire). Sentimentul cosmic este omniprezent în lirica acestei autoare, împletit armonios cu cel terestru: „Universul mi-e leagăn de dor și visare”, dar, fără să uite de acesta, ea se întoarce cu picioarele pe pământ: „Răvășită mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni iar tristețea din mine/ S-o
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate, De pisică alintate Sunt în lumea viselor. În leagăn un copilaș Dezmierdat de mama lui Râde-n lumea somnului Lăudat de îngeraș. 25.Râma Cine-i în zori pe cărare ? Doamna râma, la plimbare ! În rochiță de mătasă Ea se plimbă grațioasa ! Ionuț, pescar înrăit O lua la pescuit
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
baterii funcționale la aparat, așa că m-am hotărât să-mi scurtez vizita prin oraș și am început să cobor spre centru. În parcul din apropierea blocului unde locuiau copiii, era o colină cu un spațiu liber betonat pe care își montase leagănele mecanice sau alte construcții distractive de bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în piramidă. Fleacurile
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
de frica veneticului dominator), poetul declamă curajos, prin vocea condeiului său, fără niciun complex, numele ce-l poartă Țara-Mamă a Neamului căruia Ionel Căpiță îi aparține. Cu durere și cu "dangăt de dor" însă, căci Țara nu-i este și leagănul Timpului Său. Iar dacă n-am fost destul de convingător cu privire la Omul Frumos în persoana distinsului Ionel Căpiță, îmi iau în ajutor seva unui aforism însușit cu aproximație, fără a mă învrednici să fi reținut și numele autorului, care spune ca
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
îngropat trecutul sub valuri. Și doar arareori, apa aduce la țărm vestigii ale trecutului, câte un ciob sau un fragment de frescă într-o arhitectură veche și cu un scris necunoscut timpurilor actuale. “Apa nu se aseamănă protectorului nisip, acest leagăn arămiu, acest soare între dune,/ apa / vagabondează printre pietre, le fisurează, ia cu sine/ fragmente minuscule, provoacă / spărturi mai mari, / descompune reliefurile colorate. / Ea este stăpâna răsuflării Egiptului, debordantă și / posesivă, un adânc albastru-verzui cu locuitori puțini, sub suprafață abia
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Tănase, publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. A intrat în lume cu un țipat, că noi toți; plângând, că noi toți; în inima iernii, când Dumnezeu a hotărât din nou să fie lumină și cruce Seară, la leagănul pruncului au venit ursitoarele. Prima ținea în mâini un glob de aur și, apropiindu-se, a așezat globul în legănel, rostind cu glas de izvor: - Îți dăruiesc aur, pentru că vei fi rege. Pășind că prin vis, a înaintat a doua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
și cu un glas de-abia auzit a rostit: Citește mai mult A intrat în lume cu un țipat,ca noi toți;plângând,ca noi toți;în inima iernii,cănd Dumnezeu a hotărât din nousă fie lumină și cruceSeara, la leagănul pruncului au venit ursitoarele. Prima ținea în mâini un glob de aur și, apropiindu-se, a așezat globul în legănel, rostind cu glas de izvor:- Îți dăruiesc aur, pentru că vei fi rege.Pășind că prin vis, a înaintat a doua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
fără nici o logică. Prin anii șaptezeci și trei veneam pe jos dinspre piața Domenii și mă duceam la Uniunea Scriitorilor, care era pe Kiselleff. Cumpărasem cîteva napolitane, pentru că îmi era foame, și mai aveam doar una cînd am ajuns în dreptul leagănului de copii. Nu știu de ce, dar m-am oprit să mă uit la micuții care nu aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
ținea de mîna dreaptă și aproape că o tîra după ea, pentru că fetița a rămas cu privirile la mine pînă au trecut dincolo de stejarul uriaș și au dispărut după colțul clădirii. Cînd am trecut iar, în altă zi, pe lîngă leagănul de copii, m-am oprit la gard, ca s-o zăresc pe fetița aceea, pentru că ceva mă atrăgea la ea, însă nu am mai văzut-o niciodată, iar peste cîțiva ani Uniunea Scriitorilor și-a mutat sediul pe Calea Victoriei și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]