4,107 matches
-
iar sarcasmul e preluat de fluxul energiei imaginative: Fără iubire sînt numai bun/ să crească din mine absența un arbore fastuos,/ mlădiu, pînă la cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe ramul de vîrf te legeni tu goală, în brațe cu oul primordial, proaspăt scăpat/ din pasărea lui Char, spirituală" (Fără iubire sînt numai bun). Asemenea lui Ion Vinea, bardul nostru plutește cu grație pe valul închipuirii metaforice, chiar atunci cînd încearcă un provizoriu bilanț biografic
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cei trei dispare și reapare ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat între timp, într-un înveliș autoclav inexpugnabil pe care l-ar putea descrie această frază dinspre finalul unui roman echenozian: ,Pe stradă, ca întotdeauna, deasupra craniilor pietonilor, se leagănă bulele gîndurilor lor" (Nous trois, 1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
despre orașul meu.../ (...)/ despre porcii aduși cu forța în fața blocurilor și cuțitul/ care li se îndeasă în carne./ asta se întîmplă de obicei pînă la ora 9,00/ pe la 10.00 deja focuri de paie/ și miros de pîrlit se leagănă/ în oraș valsul nostru vienez/ acum ies femeile cu lighene de plastic/ și oale cu apă fierbinte/ spală mațele taie fîșii lungi de slănină/ cîini jigăriți ling din bălțile de sînge/ pînă sînt alungați cu pietre de copii/ și fug
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
predilecție în zona caldă a spectrului. Pacea este un nordic în ceea ce privește rigoarea și soliditatea compoziției. în ciuda naturii sale solare, a voluptății de a pune tușa ori de a așeza un ton, el nu se risipește în atmosferă și nu se leagănă în reverii pînă cînd forma își pierde coeziunea. Peisajele, naturile statice și compozițiile sale fără eroisme de paradă sînt măsura unei civilizații a privirii care și-a redobîndit locul ei firesc. Continuator al tradiției noastre interbelice, pictor al unei lumi
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
se rătăciră în penumbră, dincolo de lampă, și ea simți pentru prima oară atingerea caldă a privirii lui. Înțelese că pînă în clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul se uită la ea cu o atenție indiscretă. O indiscreție poate deliberată. Ea se simți la început descumpănită; apoi luă aminte că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se regăsea în ea mult din bunătatea șăgalnică a lui Noel și ceva din stîngăcia răbdătoare și fățișă a papagalului. Din pricina asta începu să se legene, zicîndu-și: Chiar dacă nu-i tot același care deschidea grilajul de fier, oricum e ca și cînd ar fi". Și, legănîndu-se mai departe, pe cînd el o privea, se gîndi: ,Moș Laurel l-o fi invitat să vîneze iepuri în livadă
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
mai fi de redactat ultimul volum din biografia lui Rebreanu, după Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989). , Ce să mai spun - se confesează editorul - la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis" (p. 11). Evident că nu de lene e vorba, cum prea crud față de sine se exprimă istoricul literar, ci
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
Fii atent, l-a prevenit ea cînd a luat din nou cafetiera de pe plită și i-a turnat cafeaua, de astă dată o să-ți frigi limba. Cînd a trecut pe lîngă el, Clyde i-a luat mîna și i-a legănat-o ușor. - îți mulțumesc, i-a spus Grady. - Pentru ce? - Pentru că mă faci atît de fericită. - Ciudat, ciudat că nu ești întruna fericită, i-a răspuns el, desfăcîndu-și larg brațul, cu o mișcare ce cuprindea întregul decor, gest pe care
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
care il duci în cerul gurii, lipăind a seară pe spinare de ochi! mă ridicăm de-atâta coborâre, plângea și paradoxul, lua chip de fântână, si curgea! timpul se înfașă, simplifica aripile inimii... începea să ardă săgețile viitorului! și ne legănam, sânii mei alăptau cu dark fuchsia, ca și cum ar fi plouat liniștea... pe treptele casei din pântecul nostru mi-am adus aminte, ieri, de ceaiul cu rom și lămâie, preparat de el... de fapt, el îmi servea zâmbetul de care aveam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
astfel: „Tot timpul le transmit cunoștințele mele copiilor mei.” Cu același spirit patern obișnuia doctorul Mansur să distrugă și speranțele studenților cărora le îndruma tezele. După ce studentul trudea vreme de doi ani la lucrare, când era aproape de sfârșit și se legăna cu speranța obținerii unei diplome de masterat sau doctorat, doctorul Mansur descoperea întotdeauna în ea o greșeală esențială, despre care îl informa, liniștit și tacticos așa cum ai bea un ceai de mentă. După aceea, urmărea calm chipul studentului disperat și
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
atât sunt mai liniștită.” Stau pe spate și n-aud nici un centaur, dar încep să-mi amintesc vag dimineața aceea când într-o mașină plină cu respirații umane mergeam cu bunică-mea spre Pasvale, la Vytautas al ei. Autobuzul ne leagănă, torcând și zburdând de-a lungul întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte” (Minunatele replici de după). Ferindu-se de seriozitate, poetul cultivă o metaforă „demitizată”, seacă, precum un pariu cu deriziunea. Apa e „călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie luciul apei precum „ai tăia primul etaj al unui tort de nuntă” etc. Din aceeași aprehensiune în raport cu abstractul și generalitatea, ironia e așezată frecvent într-o anvelopă anecdotică: „lui daniel/ nu-i plac
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
din brațe, iar toamna veneau și reveneau mereu cei de la „colectiv” să-și stoarcă strugurii la teascul lor. Mitrofanilor nu le-au mai rămas decât cinstea, munca și speranța. În mintea de copil i s-a întipărit imaginea „bunei” venind legănându-se de povara coșului cu de-ale gurii purtate pe oborocul din creștet, hrana pentru truditorii câmpului. „Chiaburoii” era cuvântul de ocară care le venea la gură lefegiilor comuniști, simbriași ai pierzaniei, cuvânt care le suna Mitrofanilor ca un șfichiuit
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
reale sau imaginare - ale conducerii țării în politica internă și externă, purta trăsăturile propagandei naționaliste ce se practică peste tot in lume. Dar odată cu prăbușirea comunismului, si naționalismul ce făcea corp comun cu el a suferit o puternică lovitură. Românul, legănat ani de zile în iluziile atenției acordate de occident conducătorului țării, a trebuit să constate cât de mică este importantă reală a țarii pe tablă de șah mondială și că ridicarea în slavi a identității naționale nu numai că nu
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și nu mai pleacă, face mușuroaie ca o cîrtiță prin iarba secerată pe sub pămînt, pînă cînd mă culcă adînc în ea și mă leagănă ca o mamă vitregă pînă ce, sufocat, o așez în fundul mormîntului alături de mine - nici durere, nici suspin nu ne mîngîie... MIEZUL PUTRED Roade lumina și azi în mijlocul zilei ca în mijlocul unei femei cu rod, viermișori ca licuricii izgoniți din soare
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
oră - tăcând cutremurat în turnul beznei - moartea și viața laolaltă le devoră?! Nimic neatins și vindecat. Și vane clopote amar cadența bat. Dar pentru ce și pentru cine? E noapte. Liniște. Pustiu. Tu strânge-ți capul între mâini. Singur te leagănă și lasă-te vorbit de sfânta gură a zeului orfan, de vineri până vineri rătăcit în golul viu - de-odinioară -, din care vii și vii și vii - ca dintr-o mare vină - urcând aceeași - luminată - scară. În lumina morții Nu
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
decanii de vîrstă ai colecției descopăr și un nasture metalic cu stema Republicii Socialiste România, rămășiță a uniformei mele de la gărzile patriotice: "Păduri de brazi, păduri de sonde/ Cresc din al patriei pămînt/ Și spicele în lanuri blonde/ Domol se leagănă în vînt". Cea mai spectaculoasă piesă e un nasture poliedric din lemn lăcuit de culoarea ciocolatei; a aparținut unui palton al soției. într-o zi, mergînd amîndoi să mîncăm la Casa Scriitorilor, ne-am oprit pe parcurs la o "Alimentară
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
Italiei. Suntem pe Lago Maggiore. Streza. Slavă Domnului, primul om bătrân pe care-l văd într-o gară nefăcând nimic. Stând. Ca pe la noi. "Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Numără florile care cad legănate de o adiere ușoară și căldicică...". Alte culori, altă vegetație. Ajunge! E prea frumos. Am obosit! Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
ideea de “OK”. “Hai că parcă merge”, își zice ea și mai aruncă, cu coada ochiului, o privire către el, care e tot în palton, la ușă, dar nu mai stă în picioare, ci în funduleț, pe gresie, și se leagănă, senin, cu degetu-n gură. “Aoleoo, nu mai rezistă, săracu’. Tre’ să mă grăbesc. Gata, asta rămâne. Ahhh! Ba nu. Nu se poate să rămână asta, pentri că o să fie și Vasileasca acolo și m-a mai văzut o dată îmbrăcată așa
De ce nu vă îmbrăcați ca femeile? – SONDAJ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18627_a_19952]
-
mine? am visat că luasem notă mică sonerie telefon mircea badea câți neuroni are o femeie barza cu copilu violuriindirect nu fac nimic în concediu moldovean caut nevasta radu duda cod numeric personal bendeac cereri în căsătorie scaunul care se leagănă și apare fantomă clame de păr pt câini vreau săi scriu lui andreiamarin bănica hârtie igenica proastă te iubesc criști cel mai mare cap de om din lume ce va mai place shaorma
Câţi neuroni are o femeie? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18982_a_20307]
-
bărbat tânăr străbătând pe jos o Europa pustiita, ca să se întoarcă, aproape surzit de un obuz, într-un sat prăfuit de lângă Dunăre, la niște părinți care i-au fost mai întâi stăpâni, la niște copii pe care nu i-a legănat și nu i-a văzut crescând, la o nevasta pe care abia de mai speră să o găsească acasă. Măcar aici, timpurile au fost bune cu Gheorghe, a avut parte de câțiva ani de pace după război, apoi a venit
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vântul zburdă azi prin tei Răspândind miresmele, Norii fug ca niște zmei Înfoindu-și crestele! Macii leagănă pe câmp Cupe pline de nectar, Amețiți de zborul tâmp Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe aurii, Flori se leagănă-n cercei, Iar în ochi raze zglobii. Vântul hâtru, pătimaș Îi scutură poalele Alergând peste imaș Până ce vin zorile! Referință Bibliografică: Zi de vară sânzâiană / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]