3,106 matches
-
s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este self-sufficent și crede că eticheta Oxford e de ajuns ca text appeal, că ei trebuie să păstreze neatinsă tradiția destul de scolastică. Exemplu clasic de legitimare prin trecut. Morala e că pentru anul acesta candidații la colegiul lor au ajuns la jumătate din numărul de locuri. Inserție. Prin ’95 a venit Derrida la București. Să știi că omul, spre deosebire de derridologi, e cum nu se poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din obiectivele majore ale mișcării. Deși mulți critici încearcă să stabilească momentul nașterii Dada în cadrul unor coordonate precise (la 5 februarie 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich), timpul și locul originii sale sunt greu de
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
70 prin serii de happeninguri, preformace-uri, manifestările Fluxus ori arta conceptuală nu fac altceva decât să prelungească ideile, critica și non-convenționalismul mișcării DaDa. Duchamp rămâne poate unul din cele mai importante repere pentru începutul secolului al XXlea în direcția de legitimare a obiectului găsit - ready made - ca formă de exprimare artistică. Enumerând doar câteva din lucrările sale: Roata de bicicletă(1913), În ipoteza brațului rupt(1915), Fântâna(1917), Uscătorul de sticle(1914), ne puntem da seama cu ușurință dorința artistului nu
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
a născut o serie de discuții privind rolul și intențiile artistului. Era în fapt un urinoar luat direct din fabrică și semnat R. Mutt, firește cu notă ironică. Duchamp încerca să demonstreze că intenția artistică și estetică era suficientă în legitimarea unui produs artistic ca operă de artă. Acest fapt s-a demonstrat în timp, iar artiștii ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial au consolodiat aceste idei. Frumsețea un era cea căutată în atelier zile în șir, ci
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gazon, s-a desistat și a renunțat complet la sportul ăsta olimpic, știi prea bine, după ce a petrecut o lună în arest, pentru consum excesiv de alcool, în public. Și pentru atitudine huliganică, cuvinte și gesturi porcoase la adresa organelor, refuz de legitimare, opoziție la reținere, tentativă de fugă et caetera. O tragedie americană...! S-a aflat, se povestește, se știe, se cunoaște! E istorie. Iată, sunt șapte ani de-atuncea? Sunt! Păi, bravo! Bravo lui! Bravo repetentului! Cinste și onoare, la recapitulare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apoi convingerea (sau măcar declarația) de anticomunism : în acele zile (aproape) toți eram (sau ne declaram) anti-comuniști convinși ! Ceea ce pare să fi dus însă la erodarea convingerilor inițiale a fost o anumită „încremenire în anti comunism”, folosit mai mult pentru legitimarea morală a susținătorilor săi decît pentru anihilarea juridică a celor vizați de către acesta. La nivel colectiv, anticomunismul a fost și un mecanism clasic de apărare împotriva culpabilității naționale de a nu fi fost prea activi în perioada comunismului și de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în altul. Simplificarea și schematizarea tehno limbajului nu afectează cu nimic o bîrfă mică, însă fac imposibilă o idee mare. Dar această obsesie a „ideilor mari” nu este decît o altă tiranie (elitistă) a Autorităților. De aici și pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcțional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj și forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o tiranie a democrației Y2. Ceea ce au în comun toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prea știm să răspundem corect la această întrebare și, mai grav, se pare că nimeni nu este dispus (încă) să caute cu bună-credință răspunsul. Pentru oamenii zilei, comunismul rămîne mai mult un fond de asigurări și polițe, un capital de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că a fost vorba de disidența socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cutumiară veche o constituia dinamica ospitalitate-ostilitate). O luptă care se desfășoară în domenii și registre distincte, rezumate de Ricœur ca iubire, dreptate și stimă socială, fiecare cu nevoile și angoasele sale particulare. Dacă „maximizăm” vreun lucru în viață, acesta este legitimarea, intensivă sau extensivă, a apartenenței. Valoarea recunoscută (demnitatea), și nu avuția, devine „motorul” socialului și criteriul său moral. Trăim pentru a fi recunoscuți în valoarea modului nostru de a fi, și nu (doar) în capacitatea noastră de a avea. Fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
statele străine; incidentele de frontieră care nu intră în unul din cazurile de agresiune indicate la art. 2. Înaltele Părți Contractante sunt pe de altă parte de acord a recunoaște că prezenta Convențiune nu va trebui niciodată să servească ca legitimare a violărilor drepturilor ginților în care ar putea fi implicate în circumstanțele cuprinse în enumerarea de mai sus. Art. 4. Prezenta Convențiune va fi ratificată de înaltele Părți Contractante conform legislației fiecăreia din ele. Instrumentele de ratificare vor fi depuse
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nord de Memfis, astăzi Tell el-Jehudije). Era un act cu totul neortodox: trecuse deja timpul în care prezența unui alt templu la Elefantina era tolerată, astfel că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși, același Josephus (Războiul iudeilor I 33 și VII 420-432, de acum înainte prescurtat Bell) ne prezintă și o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lungul secolului XX: comunism în Uniunea Sovietică și în țările satelite, Revoluție culturală în China, epurare în Cambodgia, milenarism al unui Reich al rasei pure în Germania, lista acestor lumi mai bune fondate pe un ideal moral cu puternice justificări, legitimări, raționalizări științifice nu este nici pe departe închisă. Și ce putem spune despre toți cei care, intelectuali sau politicieni, s-au făcut garanții acestor acțiuni! În numele Binelui, bineînțeles, s-au ridicat vocile lor și s-au așternut pe scris penițele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
constatăm anumite practici ale bandelor de tineri, ale triburilor moderne, care deși sunt anomice susțin soliditatea grupului. Chiar dacă nu vor să o admită, se întâmplă la fel cu clanurile intelectuale, cu bisericuțele profesionale, politice sau sindicale, care, deși își dau legitimări raționale, apără interese complet particulare. Diversele comisii universitare și alte instanțe paritare care au proliferat în sistemul funcției publice sunt în această privință caricaturi paroxistice, unde în numele unei morale obiective vor fi justificate cele mai rele practici tribale. Și cei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
certitudinii (dogmatice) selective prin îndoială, sursă a oricărei toleranțe. Aceasta permite atenția, în elanul teoriei fizice a relativității, la forța specifică relativismului, contra marii paranoia a universalismului occidental. Acesta din urmă este cel care a servit ca justificare rațională și legitimare morală: logica economică occidentală cu consecințele devastatoare pe care le știm. Pentru că era sigur de îndreptățirea sa și de faptul că era vorba acolo de o singură cale posibilă, universalismul a fost furierul diverselor etnocide și al devastării naturii. Este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
echilibrare, de prietenie, de acceptare a acelui care câștigă, de creare a sentimentului de fericire. Această societate sportivă susține că acțiunea pedagogică (educația sportivă, fairplay,) este elementul constitutiv al oricărei structuri (organizări fairplay,) sociale sportive, ca răspuns la nevoia de legitimare/conservare structurală. Educația familială sportivă fairplay, ca acțiune pedagogică primară are un rol esențial în societate. Educații sportiv fairplay, nu sunt doar destinatari, beneficiari ai acțiunii pedagogice, ci și agenți ai acțiunii practice, înzestrați cu structuri subiective, numite habitus fairplay
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Adică atacă un segment mai puțin tratat în literatura contemporană modernă de alti cutezători poeți. De apreciat, totuși, la dânsul strădaniile de documentare și eforturile personale de interpretare, adesea fanteziste, literaturizate și chiar convingătoare. Ce nu-mi place este ideea legitimării ideii existenței OMDIAVOL - misticism curat (Coane Fănică!). În unele secvențe din tema în definire, Tăcu lasă impresia că se află în preajma unei căi de descifrare a enigmelor universului încă neabordate de știință, el situându-se în rândul primilor sosiți. Există
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
o partidă bogată, poate urmărești o situație. N-ai însă dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas? ― Nu-i decât o singură soluție: să te căsătorești cu Mihaela, pentru a da o legitimare copilului. După asta, ești liber să divorțezi, pentru că o conviețuire împotriva sentimentelor dumitale nu-ți impune nimeni. Așadar, e vorba de o căsătorie de conveniență. N-ai dreptul să i-o refuzi. Ce-mi răspunzi? ― Primesc! Alexa se ridică și-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
implicit că noi ar fi trebuit să urmăm calea aventuroasă și iresponsabilă a politicii lui Miloșevici De ce anume există puternic înrădăcinată în gândirea reprezentanților fostei Securități izolaționismul naționalist poate fi explicat prin faptul că acesta este o sursă a unei legitimări politice facile. Adăugați la asta faptul că, în logica vechii orânduiri, țara este asaltată de dușmani, iar acest fapt motivează existența unor asemenea servicii: spionul este sau un străin sau, altfel, un român vândut acestuia. În principiu acest lucru este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pusă în evidență prin articole din presă și prin acte concrete de manipulare în sens naționalist pe care le voi prezenta cu altă ocazie, avea două scopuri: eliminarea solidarității interetnice create în revoluția din Timișoara, pe de o parte, și legitimarea prin pericolul extern unguresc a reînființării unui serviciu secret care ar fi în măsură să asigure siguranța statală, pe de altă parte. Cei care au pus în operă asemenea acțiuni manipulatorii nu au luat în calcul faptul că urmările pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
luat în calcul faptul că urmările pe plan extern ale unei asemenea politici sunt dezastruoase. După progromul de la Târgu Mureș, înființarea unui serviciu secret a dobândit susținerea unei opinii publice îngrozite. Nici unul dintre cei care au gândit această modalitate de legitimare nu a gândit că ar exista și alte mijloace democratice de a explica necesitatea înființării unei asemenea instituții. Mi-a devenit evidentă această strategie mult mai târziu, când am avut suficientă distanță în timp pentru a putea revedea întreg filmul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în timp pentru a putea revedea întreg filmul întâmplărilor în care destinul a făcut să-i fiu martor pe parcursul celor câteva săptămâni scurse de la apariția Proclamației, a progromului și a mineriadei din 13-15 iunie 1990. Elaborarea unei asemenea politici de legitimare nu ținea seama că lumea intrase într-o schimbare majoră, că suveranitatea și independența nu mai erau nelimitate, că principiul neamestecului în treburile interne, care a permis regimurilor dictatoriale să nu dea socoteală nimănui, a apus, cel puțin în Europa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de profesorul Măgureanu inevitabil și cauza lui era inexistența serviciului secret și aparița UDMR-ului. Probabil că în socotelile celor care au gestionat manipulările șovine și escaladarea lor până la confruntare, se avea în vedere obținerea a cel puțin două avantaje: legitimarea înființării serviciului secret cu atribuții de poliție politică și desființarea posibilă a formațiunii politice a ungurilor. Oricum ar fi, teza absenței serviciului secret ca factor generator al progromului, și încercarea de a-i legitima în acest fel existența, se dovedește
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
logica vechiului îndemn proletar reactualizat: Corupți din toate partidele, uniți-vă și controlați! În viitorul imediat ar fi posibil să ne confruntăm cu o presiune sporită asupra independenței editoriale a trusturilor media cumpărate de capitaliștii autohtoni controversați care vor forța legitimarea juridică și de imagine înaintea integrării de la anul pentru a intra în rândul burgheziei onorabile și a patronatului european. Mircea Toma atrage, de altfel, atenția asupra acestei posibile confiscări a libertății de opinie prin control economic. Câinele de pază riscă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
câmpul cunoașterii voinței divine ce se puneau în slujba celor ce voiau să afle voința divină cu privire la evenimentele omenești. Acești specialiști consultați de toată populația se aflau în slujba suveranului care se folosea de „cunoașterea divinului” și ca instrument de legitimare politică (cf. Pongratz-Leisten, 1999). Deși izvoarele scrise pe care le avem la dispoziție în cazul vechilor regate ale lui Israel și Iuda se referă aproape exclusiv la figurile instituționale reprezentate de suverani și de demnitarii lor, e foarte probabil ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]