978 matches
-
eu. Mă bucur să te văd sănătos și cu succes. Spune-mi, te-ai căsătorit? Sunt deja bunică? - Nu, a zis Re-mose. Munca mă ține prea ocupat ca să-mi fac o familie, a zis el, cu un gest mic de lehamite. Poate că într-o zi se va îmbunătăți situația și o să-ți dăruiesc niște micuți pe care să-i legeni pe genunchi. Dar asta nu era altceva decât conversație politicoasă, care plutea în aer și mirosea a fals. Prăpastia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
capătul bastonului și l-a smuls din mâna bătrânului, acest instrument nu vă mai aparține, a zis, tatăl meu l-a câștigat cinstit, nu trebuia să jucați table cu el, a zis, la care bătrânul a dat din mână a lehamite, mare scofală, să câștigi jucând cu un nevăzător, eu trebuia să ghicesc după sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-am zis, la care el a dat din cap și m-a întrebat dacă eu sunt orfanu’ ăla și eu i-am zis că nu sunt orfan, tata e la Canal, și atunci Romulus a făcut un gest a lehamite și a zis că-i totuna, apoi mi-a zis că mă felicită, pentru că n-ar fi crezut ca vreunul dintre noi să ajungă până la ei, și m-a întrebat ce caut acolo, atunci și Remus Frunză s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nostru, șoferul a deschis ușa și, ducându-și două degete la cozorocul șepcii de piele, i-a zis mamei că stimată doamnă, sincere condoleanțe, îmi permiteți să vă duc o bucată de drum?, dar mama a dat din mână a lehamite, spunându-i că nici vorbă, dacă am putut veni pe jos până acolo, câteva sute de metri în plus chiar că nu mai contează, și atunci omul cu șapcă de piele a zis că-i păcat, ne-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu adevărat să mă ajuți? Îi lansă el Mariei pe un ton glacial, scoțînd cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar sîntem pe o insulă, altfel spus la capătul lumii... Desigur, nu e o scuză... Respectele mele, domnule procuror. Închise telefonul furios. - Șacalul de Kersaint n-a stat cu mîinile-n sîn, mîrÎi el. Marie Îi adresă o privire plină de lehamite: gările, aeroporturile, punctele de taxă pe autostrăzi, totul era sub supraveghere, Îi sunaseră pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică din umeri. - Nu se vor putea hrăni la infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oferi Gwen se dovedi frigorifică și lapidară. Yvonne dormea, epuizată. Întrebările lor trebuiau să mai aștepte pînă a doua zi. Nici nu-și termină bine fraza că le trîntise deja ușa-n nas. Marie Își trecu mîna peste obraz. De lehamite, dar și de descurajare: pînă atunci Gwenaëlle n-o privise niciodată cu atîta agresivitate. - Te conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-i auzi glasul. - Unde ești? - Cu Marie... Am să-i spun totul... - Dacă faci asta, Înseamnă că s-a zis cu noi toți, Își pierdu cumpătul Gwen. - Mai bine deschide ochii, totul s-a sfîrșit deja. Ea percepu adînca lehamite a lui Loïc și intră În panică. - Nu doar tu ești implicat În istoria asta! GÎndește-te la consecințe, te implor! - Tocmai, au fost prea mulți morți. - Alo! Alo!... Închisese. Gwen era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut ideea de a se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm. Marie remarcă pe dată că avea chipul foarte palid, marcat de oboseală, iar glasul lui exprima lehamitea. - Gata cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea fratele cu milă. - Bietul meu PM, doar asta te interesează... Lingourile sînt acolo, privește. Făcu cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână a lehamite. Pe de altă parte, te-ai gândit că cei ce vin pe urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce ți-au luat urma. Ce-o să aleagă ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să mă gândesc. - Asta să mi-o spui numai mie, Îmi atrase N’jamo atenția, iar eu o să-ți răspund, tot numai ție, că așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Căci În urma ta vin răzvrătiții. Și de ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn de lehamite. - Nu-i ăla nor să-l Îmbrobodească pe Dyas. Dacă tu ești Krog, se Întoarse el deodată spre mine, e lăsat că avem ceva de vorbit numai noi doi. - Avem de vorbit. Da, am spus. Și el și ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteam aștepta”. Mâinile și picioarele aveau să mi se usuce și, dacă mușchii or să mi se atrofieze, o să‑mi pierd simțul echilibrului. Dacă asta era ceea ce mă aștepta, puteam alege să nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lume plâng eu, te asigur. Recunoaște, nu ne plictiseam de fel ca acum în tinereți. Angheluță: Atunci pune mâna și fă și tu ceva, Dorele, hai, doar cunoști masele mai bine ca oricine! Tudorel: Ce să tot fac?! Mi-e lehamite, îți spun drept. Drăcimea cea mai de jos, cea mai descreierată face acuma treabă de o sută și de o mie de ori mai eficientă... Productivitatea a crescut enorm, se recoltează pe zi, mă înțelegi? Pe zi, tot atâtea suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială - Machedon sătul de lume, Don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fier capitaliștii se pot simți bine, nu-i mănâncă comuniștii și alte chestii de-astea de propagandă cum se făcea. Se umpluse orașul de boale pă chestia asta cu ospeția și dărnicia. Chicoti iar, pierdut parcă în reverii. Dădu a lehamite din mână. - Ieșise toate marșrutistele la treabă. Chiar și fetele cuminți, tot mai încercau și ele un capitalist. Așa, de să se laude mai apoi că a strâns capitalul în brațe...Știa careva de prezervative? Fugeau fetele noastre de cauciucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
coloană de mașini se anunța că va trece pe bulevard. O precedau câțiva motocicliști, urmați de două mașini ale poliției. Apăru apoi un gip, urmat de alte două mașini de poliție. - Prefectul, șopti automat Sile. Femeia pufni amuzată. Dădu a lehamite din mână: - Am auzit că are gip de-ăla ca al lui... Blindat. Nu trece glonțul prin el. Îți dai seama? - E vechea mașină a lui Goncea, șopti admirativ băiatul. I-a dat-o când s-a ales prefect. Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un loc. Hugo, în rol dublu, ca Tezeu, regele Atenei, și Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine, intrându-și bine în rol: atotputernic, rău, egoist și, în mod evident, obosit de viață, un Oberon suferind de o așa lehamite permanentă încât abia dacă îl amuzau giumbușlucurile lui Puck. Vocea subțirică și rece a lui Helen se potrivea atât de bine încât mi-am dat seama de ce o alesese MM. Totuși, mai trebuia încă să lucreze la monoloagele lungi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca până atunci. Își pierduse spiritul de luptă și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă-mă. Iartă-mă, te rog... Rafalo făcu un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vin yubani-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o lume paralelă, o lume de clipe înghețate, pentru că a descoperit că frumusețea nu poate dura mai mult de o secundă. Apoi, vântul încetează să mai fluture părul, femeia gâfâie și trupul ei transpiră, zâmbetul lasă loc unui gest de lehamite și vine realitatea unei fete obosite să mai pozeze, înfometate și doritoare să-și primească banii pentru munca ei, să se vâre în niște pantaloni murdari și să o șteargă cu logodnicul ei la un obscur și rău mirositor club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl privi cu interes. Să tot fi avut puțin peste treizeci de ani și ar fi putut fi frumoasă fără ochelarii cu sticle groase de miop și aerul ei de lehamite. Era încă deschis și intră. Parcă ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură tot posibilul pentru ca situația să revină, repede, la normalitate, în acel cartier prin care trecea o furtună asemănătoare cu un cuțit bine ascuțit... După
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
surprins că nu ai făcut altceva decât să te îndepărtezi suplimentar, ești ca racul, un pas înainte, doi înapoi, dar ce spun eu doi, chiar mai mulți, îndepărtarea de liniște este îngrozitor de dureroasă, această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]