3,597 matches
-
nu cumva ai avut-o mai demult. De ce crezi că am venit în noaptea aceea la tine, plină de “euforie”? Să am suficient curaj de a mă dărui ție, fie ce-o fi! - Stai fără grijă! Între mine și profesoara Lepădatu nu a existat nimic serios, nici măcar o seară romantică. - M-ai liniștit. Dar cu Ramona te-ai culcat? - Ce-ți veni? De unde ideea aceasta? - Păi, ce nu știi tu, este că umbla înnebunită să se culce cu tine. - Doamne, fetelor
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
prin uitare, Pe ochi, pe lacrima, pe buzele tale La inimă, acolo mărțișor Eu sunt femeia de care îți este dor. Pe mine mă privești în oglindă Închide ochii Eu sunt acea pe care o vezi Am venit, mi-am lepădat aripa de granit.. Pe umărul tău, o petala, respir, zâmbesc De ce nu mă crezi? . Cum ar fi un vis fără mine? Un cuib gol, mai știi? Altădată stăteam în genunchi în ochii tăi Mă rugam să vii.. Acum, împletita cu
MĂRŢIŞOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384137_a_385466]
-
face referiri nu numai la ființa umană, ci este vorba de toată creația lui Dumnezeu: "Iată, Eu toate le fac noi..., și va fi un cer nou și un pământ nou", zice Mântuitorul. “Mântuitorul a refăcut chipul divin din om, lepădând în mormânt, în dimineața Învierii, trăsătura pătimitoare. Din momentul morții și a Învierii Domnului, istoria omenirii intră în perioada eshatologică, iar Împărăția, aflată deocamdată în transcendent, tinde să înglobeze treptat toată creația. În Hristos cel înviat începe transfigurarea lumii, dar
HRISTOS A ÎNVIAT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383550_a_384879]
-
să te descopăr în cuvinte, În noaptea asta vom dormi în vise Străfulgerați de amintiri trupești, Vom evadă prin porțile deschise Tu mântuirea sufletului ești, În noaptea asta dorm în visul tău Pătruns de-o sfântă binecuvântare, Eu vreau să lepăd tot trecutul rău Să te urmez în drumul către mare Acoperit cu o năframă-stea Când sufletul se ascundea în mare Din toată rătăcirea asta grea Renasc plin de iubire-n fiecare! Citește mai mult Să pot să dorm în visul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
din drumul greuîncerc să te descopăr în cuvinte,În noaptea asta vom dormi în viseStrăfulgerați de amintiri trupești,Vom evadă prin porțile deschiseTu mântuirea sufletului ești,În noaptea asta dorm în visul tăuPătruns de-o sfântă binecuvântare,Eu vreau să lepăd tot trecutul răuSă te urmez în drumul către mareAcoperit cu o năframă-steaCând sufletul se ascundea în mareDin toată rătăcirea asta greaRenasc plin de iubire-n fiecare!... X. UNDE EȘTI IUBIREA MEA?, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2317 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Articolele Autorului Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
iubire în care eu m-am îmbrăcat în mire, iar tu, venită-n albul iernii reci în rochie de seară mă petreci la poale de fântână-acum altar unde sărutul transformat în jar ne mistuie obrajii reci și gura și-mi leapădă-n omăt încet făptura, și las să ningă peste mine tot... sărutul, clipa, mă dezbrac și-nnot, da, mă dezbrac de mine, de neliniști, de tot ce m-a umbrit, de ochii triști, tu, ce mă faci să pot visa din
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile / Și tinerețile / Trec și se sting. Orice noroc / Și-ntinde-aripile, / Gonit de clipele / Stării de loc. / Până nu mor / Pleacă-te, îngere, / La trista-mi plângere / Plină de-amor. / Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?“ (Mihai Eminescu) Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
martie 2017. Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mai mult Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
în sobă, oamenii veneau, cu mult timp înainte de sosirea trenului, erau țărani din satele învecinate plecați la oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
se spune că ele inchipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhiereasca, să se încălzească la el, cănd Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfanțul Petru, când s-a lepădat de Hristos. În unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o făcea Voevoda Țiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută mai ales, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
verificat de experiența vie a Bisericii. Săvârșirea Tainei Cununiei homosexualilor este pentru Biserică tot una cu a binecuvânta, a consfinți și a sfinți o stare de păcat, lucru contrar menirii sale. Din primele timpuri ale creștinismului, homosexualii care nu se lepădau de acest păcat, nu erau primiți în obștea creștină. Astăzi, Bisericile Ortodoxe, nepărăsind iubirea și mila datorate fiecărui om, îi primesc pe homosexuali printre credincioșii lor numai după ce aceștia (homosexualii) se pocăiesc și se luptă cu patima lor, voind să
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
fi fost lăsați în pace. Dar „nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”. În ultimul deceniu al mileniului trecut, asemeni unor castele de nisip, statele europene aflate sub semnul „secera și ciocanul”, au început să se lepede de aceste însemne. Unele pașnic, gen „ de catifea”, altele au dărâmat „zidul rușinii” și doar la noi s-a vărsat „sânge nevinovat”. Sârbii au intrat în foc, Iugoslavia s-a dezmembrat, Belgradul a fost bombardat 78 de zile, s-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
În această luptă trebuie să se intervină nu prin forță exterioară, care nu poate duce decât la acel „coșmar al binelui nefast, cu sila” de care vorbea Berdiaev, ci prin rugăciune. Poți interveni dacă-ți pui toată încrederea , dacă te lepezi de orice dorință interesată, dacă, asemenea lui David, îți arunci armele și intri în luptă fără altă armă decât Numele Domnului. Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
plecați pentru totdeauna fiind de cele mai multe ori singura sursă de hrană. Târâș-grăpiș, când in cap, când în picioare, tragediile pricinuite de bombardamente urmate de marșul „eliberator” al soldaților cu stea roșie în frunte l-au făcut pe Mihai Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
a întâmplat tragicul, dar eroicul sfârșit al Domnului Constantin Brâncoveanu și a patru feciori ai lui, plus sfetnicul Ianache - ginerele Voievodului. Era în Constantinopole, la anul 1714. Sultanul a promis grație fiilor, dintre care unul era logodit, dacă se vor lepăda de creștinismul lor și vor primi mahomedanismul. Atunci, tatăl luând rolul de predicator, zise fiilor săi...” Și ”Oratoriul” continuă cu textul în care Voievodul Constantin Brâncoveanu își îndemna fiii să rămână demni în credința lor străbună-ortodoxă, ca să-și salveze măcar
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
întipărite pe chipurile fraților săi, ale căror capete au fost desprinse de corpuri, se aruncă la picioarele sultanului, promițând că se va face musulman, dacă va fi cruțat. „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ți lepezi credința”, auzi Mateiaș, printre suspine, glasul părintelui său. În acel moment simți o forță și o liniște necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, și merse direct către călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
POEȚI ROMÂNI SLĂ VIND DUMNEZEIREA, ANTOLOGIE, Volum dedicat Sfinților Mucenici Brâncoveni, Coordonatorul Ediției: Elena Armenescu, Editura, 2014 Această lucrare este un semn de neuitare față de martirii neamului românesc care nu au vrut să se lepede de credința lor. Ce poate fi mai frumos, mai înălțător, mai vrednic de laudă, decât să aduci slavă Dumnezeului Creator? Acest lucru te edifică în ochii lui Dumnezeu și ai oamenilor. Sinceritatea trăirii cuvântului este însă necesară. Aici nu încap
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
spus: „Dacă renunțați la cetățenia română, vă eliberăm și puteți pleca acasă. Văzând că n-au reușit să-i convingă, le-au mai dat un an să se gândească, apoi încă unul. Dar în zadar, căci patrioții nu s-au lepădat de Neam și Țară, fiind deportați - Constantin Isac în ținutul Pavlograd, iar Florea Sainciuc - în Republica Komi. Emoționat de pelerinajul sacral pe locurile tinereții, fostul director al ȘM Mahala, Octavian Voronca, s-a referit la un alt caz îngrozitor, la
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
legătura. Iar alții nu cred că în Eden Dumnezeu a dat menirea Instutind familia-n etern Creând bărbatul și femeia. La adăpost de lege fac Fără rușine fărădelegea În răul ce-l iubesc ei zac, Trăind ca în Sodoma. Au lepădat cerescul har Robiți de răzvrătire... Și azi numesc binele rău, Spun răului că-i bine. Și cum să înțelegem noi Cum s-a putut dar face O nedreptate și apoi Mai toată lumea tace. Așa e când hambaru-i plin Și banii
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]