4,839 matches
-
accent pe silaba finală. De la manager s-a format femininul manageriță, evident familiar și uneori vag depreciativ: „cadrele medicale o acuză pe managerița unității" (bihon.ro); „se pare că a fost o neînțelegere între contabilă și manageriță" (metalfan.ro). Familia lexicală ar fi fost totuși incompletă fără un verb (sinonim contextual cu a conduce sau a administra). În ultimele decenii s-au creat de fapt mai multe verbe concurente, cu sufixe diferite. Cel mai folosit pare a fi a manageria, formație
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
dacă e însoțită de o virtute evocatoare de ordin minuțios, un fel de simț aparte în virtutea căruia, în cazul fiecărei întîmplări, poți săvîrși simultan două operații: îi poți sesiza dîra de emoție inerentă și apoi o poți converti în unități lexicale de expresivitate doctă. În schimb, dacă impresia lipsește, lacuna atrage nu atît absența descrierii, cît lipsa minuției. Altfel spus, nu e îndeajuns să simți ca să evoci, ci mai trebuie să desfaci sentimentul în așchiile din care e alcătuit, abia această
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare meticuloasă de secretar limfatic), ori scrii zemos și atrăgător ca oricare din romancierii recunoscuți, și atunci nu ai pretenții de erudiție lexicală. Dar a le amesteca nu e atît greșeală, cît o impolitețe față de cititor. Din acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
142), criticul fiind un credincios pe jumătate eretic, din cauza lipsei de aplecări habotnice și din cauza neputinței de a îmbrățișa învățătura Bisericii (de pildă, este atras de ideea metempsihozei). Sub unghiul industriei literare, Grigurcu are un condei polivalent de tenace înnădire lexicală, căci scrie greu și laborios, cu o lentoare trădând ruminația înceată a spiritelor profunde, dar un condei care dovedește un irevocabil spirit justițiar, criticul fiind fără îndoială ceea ce se numește „o conștiință": spirit neaservit și nedispus la obediențe ideologice. De
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Rodica Zafiu Etnobotanic a fost destul de prezent în discursul public românesc, în massmedia si chiar în dezbaterile parlamentare. Unele contexte sunt perfect acceptabile - atunci când se vorbește, de exemplu, de produse sau substanțe etnobotanice -; în schimb, o îmbinare lexicală - plante etnobotanice - a trezit îndreptățite suspiciuni și amuzamente. Așa cum au observat mai mulți vorbitori, sintagma, în care adjectivul etnobotanic repetă parțial conținutul semantic al substantivului plante, are caracteristicile unui veritabil pleonasm. În DEX, substantivul etnobotanică apare cu o definiție destul de
Etnobotanice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6327_a_7652]
-
-le./ Zi-le doina, cîntec sfînt,/ La copiii tăi, copile!" (Cîntec sfînt). Poezia intrinsecă a unor strofe ca cele de mai sus provine și dintr-o operațiune stilistică decisivă: dincolo de melodia heineeană suavă a versului, poetul a realizat o alchimie lexicală subtilă; toate cuvintele utilizate sunt străvechi, majoritatea provenind din fondul latin primordial al limbi române, cu plurisemantism garantat. Pe baza lor, se creează o poezie de alură permanentă, dincolo de timp și loc, acolo unde tradiția națională plonjează în ancestral. Dacă
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
trei poezii, cărora li se pot adăuga multe altele, se înrudesc între ele profund prin tehnica adoptată. Versul scurt, de factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
de cuvinte alerte dă volumului alura unei ceremonii prolixe, de curgere diluată. Lipsește concentrarea gîndului în fraze precise, în schimb dăm peste un abuz de bucle sintactice a căror lungime dă impresia de edulcorare. Orice discurs filosofic este o ceremonie lexicală, adică un dans de termeni mînuiți după o cadență dictată de temperament, numai că la Husserl dăm peste o procesiune verbală de încetineală ternă. Ai nevoie de o ambiție de masoret fanatic ca să-ți împiedici mintea de a se gîndi
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
Rodica Zafiu În textele lui Caragiale se găsesc destule forme lexicale sau expresii ieșite din uzul curent; cititorii nu le observă, de obicei, fie pentru că sunt familiarizați cu fragmentele aflate în circuitul public și repetate ca atare, fie pentru că sensul lor se deduce din context. Ca și în cazul lui Creangă
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
rând pentru că îmi plăcea practica traducerii în sine. La liceu am învățat foarte multă latină, și îmi plăcea să traduc din latină în italiană, dar mai ales din italiană în latină. Este ceva care mă atrage în mecanismele gramaticale și lexicale ale celor două limbi, felul în care una se condensează în cealaltă. Uneori e vorba de identificarea unui mecanism de cauză-efect și te simți bucuros când reușești să descoperi exact acel efect care decurge dintr-o anumită cauză. Continui acum
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
lor parțiale, de exemplu cu expresia (lucru) de mântuială: „Mântuiala și fușereala” (Jurnalul național, 29.05.2004). Cum se întâmplă de multe ori cu termenii colocviali, pe care utilizatorii nu-i mai verifică în dicționare, a fușeri și familia sa lexicală suferă anumite oscilații ortografice, îndepărtându-se de normă chiar în textele jurnalistice: „instalatorul pe care îl vedea pentru prima oară în viață i-ar fi «fușărit» lucrarea” (Adevărul 22.04.2010); „campania de spoturi a festivalului, care pare pe alocuri
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
o mare parte din timp exersând anumite mișcări și folosind spații și aparate specifice folosesc pentru toate acestea denumiri mai mult sau mai puțin tehnice, impuse prin uz în comunitatea lor. Interesante pentru publicul larg sunt mai ales acele elemente lexicale - preluate din jargonul profesioniștilor sau create în mod independent - care circulă în registrul colocvial al românei actuale. În genere, e vorba de formule glumețe, bazate pe modificări semantice (metaforă, metonimie etc.) sau joc de cuvinte. Semnalam, acum câțiva ani, apariția
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
frecvent folosit în limbajul familiar. Fără a miza pe o motivare semantică strictă (fițele nu se leagă intrinsec de exercițiile fizice, implicând însă ideea că acestea din urmă sunt la modă, preluate mimetic și practicate în condiții de lux), „deraierea lexicală” produce în acest caz un efect de surpriză și ironie. Încercarea de a oferi formulei o motivație apare, de exemplu, într-un dialog on-line, în care nu toți participanții înțeleg sau acceptă expresia: „săli «de fițe», în concepția și bugetul
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
Rodica Zafiu Nu e vorba, din fericire, de o confuzie foarte răspândită. Înlocuirea termenului împrejurări prin cuvântul înrudit (din aceeași familie lexicală) împrejurimi poate fi considerată un simplu lapsus, rezultatul unui moment de neatenție. Când aparține unui reporter de televiziune, eroarea („vor stabili împrejurimile evenimentului”, RTV, 28.04.2012) e mai ușor de scuzat, pentru că transmisia în direct are dificultățile sale, mai
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
Rodica Zafiu Transpunerea spontană în registrul colocvial a unei terminologii e plină de surprize. În cazul noilor tehnologii informatice, inovațiile și oscilațiile lexicale sunt numeroase nu numai datorită (sau din cauza) dinamicii sistemului, ci și ca urmare a răspândirii sale într-un public foarte larg, cu reacții și preferințe lingvistice incontrolabile. Cu peste un deceniu în urmă, când termenul englezesc informatic download producea în
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
la 3 luni jumătate” (animale.ro); „pentru a prezenta link-urile (legăturile) de unde se pot afla diferite informații cu privire la energia electrică am urcat un document pe site” (rue-res.site40.net); „am urcat un fișier text aici” (tpu.ro) etc. Instabilitatea lexicală e întreținută de extinderea posibilităților ca nu doar specialiștii (care ar putea impune o terminologie), ci și simplii utilizatori să poată îndeplini ambele operații de copiere și de transfer de date. Inițial, utilizatorii se ocupau mai ales cu downloadatul (sau
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
corespunde probabil și unei asimilări cognitive, ca metafore care reflectă o percepție a plasării în spațiu: în fața calculatorului, individul uman se află oarecum mai jos, sub bolta imensă a rețelei de informație - sau, pur și simplu, sub fereastra ecranului. Evoluțiile lexicale implică și o bună doză de arbitrar: ne putem întreba de ce a fost ales a urca (de obicei verb de mișcare intranzitiv, mai rar tranzitiv: a urca sacii în căruță) și nu a ridica (mult mai frecvent ca verb tranzitiv
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
mai frecvent ca verb tranzitiv). Exemplele în care e utilizat cu acest sens a ridica („momentan am ridicat pe net ce se vede ca să văd cum reacționează lumea”, myspace.com) sunt extrem de puține. Poate că alegerea a privilegiat tocmai surpriza lexicală, cuvântul mai spectaculos, cu un inevitabil efect umoristic (urcarea presupune de obicei un obiect greu, voluminos, cerând un efort pe măsură!). În ultima vreme inovațiile semantice - sensurile și utilizările noi adăugate verbului a urca și locuțiunii a da jos - se
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
utilizările noi adăugate verbului a urca și locuțiunii a da jos - se extind contagios. Sper să nu avem, totuși, de ales doar între formele parțial asimilate, inevitabil hibride prin păstrarea grafiei originalului (a uploada, a downloada) și cele perfect integrate lexical (prin traducere), dar cam stridente prin concretețea metaforei sau prin apartenența la registrul colocvial. După mode și excese de tot felul, e posibil ca vorbitorii să revină, cu înțelepciune, la neutrele a încărca și a descărca.
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
Rodica Zafiu Cronicile sportive și lungile taifasuri televizate nu clarifică neapărat ideile și nu oferă modele de argumentare, dar sporesc într-o anumită măsură bagajul lexical al unor categorii sociale mai puțin instruite. Termeni psihologici și sociologici - folosiți fie pentru a explica acțiunile unui fotbalist, fie pentru a comenta o crimă recentă - intră în cea mai largă circulație. Uneori, reporterii înșiși se află mai curând în
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. Cititorul reține un spirit
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
e cel scontat și dacă nu cumva uneori densitatea lor devine greu de tolerat. Dar o atare discuție trebuie purtată în jurul fiecărei fraze în parte, nu al ansamblului. A reproșa, din principiu și ca principiu, romanului Morții mă-tii virulența lexicală e un fapt care nu intră sub incidența criticii literare. (De altfel, greșeala aceasta n-au făcut-o nici Paul Cernat, nici Alex Goldiș.) În plus, chiar dacă Un Cristian refuză să se considere fracturist (vezi prezentarea de la începutul romanului), colecția
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
alături de paginile despre pasiunea de desenator cu care autorul întocmește desene, gravuri, litografii sau schițe. Trimiterile la tabietul desenelor sînt atît de dese încît începi să vezi în Grass un intelectual hibrid, în care pofta cromatică o întrece pe cea lexicală. Și cum jurnalul e subțire sub unghi literar, căci nu dai peste bucăți care să te facă să bănuiești prezența unui talent epic, ipoteza unei duble naturi, care răbufnește cînd în pictură, cînd în litere, capătă plauzibilitate. Prin preocuparea pe
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
o formă mai mult sau mai puțin explicită o nouă creațiune..., o repetare a actului cosmologic”. Ion Cocora NOTA AUTORULUI. Limbajul caragialian a devenit, de mult, parte din retorica uzuală, marele clasic îmbogățind - și din acest punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic, umoristic etc. - de mai toată lumea vorbitoare de limbă română. Cu atât mai mult, personajele caragialiene înseși vorbesc ca în
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
ajung la clipa prezentă: drama autorilor contemporani e că centrul lor de greutate e prea comod ca să poată avea verosimilitate în ficțiunile pe care le scriu. De pildă, a scrie despre ororile Bărăganului stînd în fotoliu la București denotă dexteritate lexicală și nimic mai mult. Măreția pe care un astfel de autor o inspiră nu depășește pragul unui scenograf de filme. Îi admiri imaginația, dar nu-l iei în serios. Cine se apucă să scrie ficțiune despre Siberia, despre lupta partizanilor
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]