1,035 matches
-
trebuie să fie publicate la Geneva, Noua Héloďse la Amsterdam, edițiile originale și contrafacerile se înmulțesc în afara frontierelor. Contrafacerea devenise o formă de editare ca oricare alta; un tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf, care prin contrafaceri răspîndește mai prompt cărți de bună calitate, merită recunoștință
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în afara frontierelor. Contrafacerea devenise o formă de editare ca oricare alta; un tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf, care prin contrafaceri răspîndește mai prompt cărți de bună calitate, merită recunoștință din partea umanității și cred chiar că este obligat de conștiință să o facă". Acest tip de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
alta; un tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf, care prin contrafaceri răspîndește mai prompt cărți de bună calitate, merită recunoștință din partea umanității și cred chiar că este obligat de conștiință să o facă". Acest tip de editare care se dezvoltase în Olanda chiar din secolul al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
germane și a legislației lor favoriza această stare de lucruri și vor trebui să vină primele decenii ale secolului al XIX-lea ca să fie luate măsuri eficace în acest domeniu. În Franța, Parisul domină piața cărții; printre principalii tipografi și librari să-i menționăm pe Jacques Collombat (care a fost și fondatorul caracterelor), familia Didot de care vom mai vorbi, Lebreton, editor al Enciclopediei, Jombert, specializat în lucrări matematice și tehnice etc. Centralizarea și sistemul de reînnoire a privilegiilor (care durează
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
numai edicte, declarații, ordonanțe, decrete sau alte dispoziții judecătorești... almanahuri și tarife, ca și cărțulii care nu depășesc opt foi". Fără îndoială, existau negustori ambulanți și la țară, dar cea mai mare parte a comerțului cu cărți era făcut de librarii de bîlci, care mergeau din oraș în oraș cu șarete încărcate cu numeroase cărți. În Germania, vîrsta de aur a literaturii este servită de mari editori care difuzează operele scriitorilor clasici: Göschen la Leipzig, Unger la Berlin, Cotta la Tübingen
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipografic este achiziționat de Beaumarchais care instalează un atelier la Kehl, în ducatul de Bade, pentru a tipări operele lui Voltaire și Rousseau. Dinastia Didot, care a practicat tipografia pînă în zilele noastre, a fost întemeiată de François, la început librar la Paris (1713). Fiul său, François-Ambroise, a fost inițiatorul mai multor perfecționări tehnice; el a introdus în Franța fabricarea hîrtiei veline, a inventat presa cu o lovitură și a înlocuit formele de lemn cu cele metalice, a creat punctul tipografic
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
prezentare de club"; astfel, se extimează că 31% din titluri și 37% din exemplare, pulicate în Franța în 1982, au fost vîndute legate. Cluburile au adus astfel spre carte o clientelă care nu cumpăra deloc, pentru că era prea departe de librar sau pentru că nu i se deschisese gustul pentru lectură. III. Editarea modernă Progresele alfabetizării, reînnoirea tehnicilor și dispariția vechilor prevederi reglementare au permis înmulțirea edițiilor și mărirea tirajelor. În timp ce în secolul al XV-lea producția mondială se estima la 30
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de cinci ani (1985-1989). 1. Evoluția editării. Dînd o mai mare libertate meseriilor legate de carte, Revoluția franceză le-a făcut accesibile unor oameni fără pregătire; astfel, în perioada Imperiului a trebuit să se restrîngă această libertate, iar tipografii și librarii să fie obligați să obțină brevete al căror număr rămînea limitat; dar era vorba și despre o măsură polițienească, nu numai de o organizare profesională. Imperiul, Restaurația, Monarhia din Iulie cenzurau cu ușurință publicațiile ostile politicii lor. Producția epocii este
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o copertă tipărită. Astfel, lucrări care valorează 10, 20 sau 30 de franci se vînd mai bine prin livrări de 10, 20 sau 30 de centime și reușesc să atingă tiraje de 10 pînă la 15 000 de exemplare. Inițiativa librarului Gervais Charpentier face să crească și prețul cărții; în 1838, el lansează o colecție in-18 de 3,50 franci volumul (adică un sfert din prețurile practicate atunci) și publică în cîțiva ani 400 de volume în care se găsesc atît
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în străinătate. După 1870, editarea franceză continuă să se dezvolte. Totuși o producție numeroasă pe o piață instabilă și neorganizată provoacă un dezechilibru sigur. Desființarea brevetului, în 1870, a antrenat o inflație de profesioniști mediocri, mai ales la nivelul detaliului. Librarii se specializează în vînzarea cu reducere de preț, dar situația rămîne bună pentru cartea tehnică și publicațiile de calitate. La începutul secolului al XX-lea, piața se redresează datorită unei conjuncturi economice favorabile și progreselor tehnice. Folosirea linotipului și a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, mțam îndreptat, cam întrțo doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. Nu avea stilouri chinezești, ci numai autohtone, din cele care lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se stricau unațdouă filetele pistonașelor. Văzânduțmă dezamăgit, Nea Tase a aruncat cu eleganță pe tejghea un evantai de cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lucitoare, ca și cum ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele, lețam sucit, lețam învârtit și, deodată, inspirația mța electrocutat din creștet până în călcâie și înapoi. O auzisem pe mama plângânduțse din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
în Iași, în același scop, și care aveau deja un dosar cu tineri scriitori români pe care îl prezentau editorilor străini. La un moment dat, la standul de la Residenz a apărut un grup de tineri ce studiau pentru e deveni librari, cu care am stat de vorbă pe îndelete. Atunci am realizat că miile de oameni care se mișcau prin târg erau cu toții legați - într-un fel sau altul, prin profesie - de carte. Abia sâmbătă și duminică urma să fie deschis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
caracterul periodic al publicației, "sonet" la o anumită dispunere a versurilor unui poem etc. Categoriile respective variază în funcție de utilizarea lor: astfel, categoriile de care dispune un cititor care caută o carte într-o librărie nu sînt identice cu cele ale librarilor, ale criticilor literari din ziare sau cu ale teoreticienilor literari. Există denumiri care nu aparțin lexicului curent, ci sînt specifice unor anumite meserii: ziariștii din presa scrisă, de exemplu, utilizează un vocabular specific, predat în școlile de specialitate: "prima pagină
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu includ decât unele dintre operele teoretice ale poetului american. Despre recenziile lui Edgar Poe, ori despre "Marginalia" aceluiași autor, nu ne putem pronunța, deși, prin 1908, o ediție completă, în 10 volume a operei lui Poe, există deja în librarii 9. Romulus Vulpescu 10 face o presupunere, pe care suntem tentați să o împărtășim, anume, ca Ion Barbu cunoaște cel putin o parte din aceste textele ce dau contur mai precis speculațiilor lui asupra artei și asupra naturii fundamentale a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
arcane phrases of Paracelsus, by martin Rulandus Philosopher, Doctor, and Private Physician to the August Person of the Emperor, [Cu privilegiul acordat de Maiestatea Să Împăratul, pentru o perioadă de zece ani] Prin grijă și pe cheltuiala lui Zachariah Palthenus, Librar, în Republică Liberă din Frankfurt, 1612, traducere de Arthur B. Waite, John M. Watkins, Londra, 1964. Scheler, Max, Selected Philosophical Essays (1933), traducere de David Lachterman, Nowrthwestern University Press, Evanston, Illinois, 1973. Schlegel, August William, Course of Lectures on Dramatic
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu au mai fost copiate, fie au fost distruse în diverse incidente. În condițiile inexistenței tiparului, operele literare erau copiate de mână de scrici specializați și apoi puse în vânzare în librării. La Roma exista chiar și un cartier al librarilor, unde amatorii de carte se întâlneau nu numai pentru a cumpăra cărțile ci și ca să poarte lungi discuții între ei. Dezvoltarea literaturii latine purcede de la folclorul poetic și, deoarece poezia se memora mai ușor, chiar și primii scriitori latini înfățișează
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
urmă, împuternicitul Alioșa cumpără un loc ideal la Vermont unde se va stabili cu familia. 3. CAZUL KNUT HAMSUN - Knut Hamsun al lui Papini din Gog: o vizită la Knut Hamsun. Începutul acestui capitol este acesta: „Am întrebat pe un librar care este cel mai mare scriitor norvegian în viață. Mi-a răspuns Knut Hamsun (...) Ceea ce mi s-a spus despre el îmi place: a răbdat de foame (ca mine), a făcut tramp în Statele Unite (ca mine), și fuge cât poate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în străinătate, fără adaptarea la condițiile pieței occidentale nu se poate aștepta nici un rezultat real. în Vest, în primul rând cartea este o marfă ca oricare alta. Până în 1989, sistemul economic socialist făcea practic imposibilă orice difuzare. Ilexim-ul cerea puținilor librari străini, care se interesau de cartea românească, plata anticipată a exemplarelor livrate. Când, în toată lumea liberă, cărțile se iau spre vânzare doar în comision, cu decontări periodice. Spiritul meschin, avar, cărpănos, sărac împiedica, pe de altă parte, expedierea exemplarelor de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
forțată a protestanților. O serie de edicte date din 1679 pînă în 1685 golesc treptat de conținut Edictul de la Nantes: protestanții sînt excluși din funcțiile de la Curte și li se ia monopolul asupra impozitelor. Li se interzic profesiunile de avocat, librar, tipograf, medic. Camerele de justiție mixte (protestanți și catolici) sînt desființate, căsătoriile mixte sînt interzise, iar copiii pot fi convertiți de la vîrsta de șapte ani fără autorizația părinților. La aceste represiuni legale se adaugă în curînd violența. După exemplul intendentului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
coli de g�ndire �n detrimentul alteia. Sigur, ?i revista Ann�e Sociologique va fi sus?inut? de c?tre Alcan, dar nu mai mult dec�ț Bibliotecă general? a ?tiin?elor sociale � despre care vom vorbi �ndat?. Al?i librari, precum Mame, editorul lui Le Play, sau Giard & Bri�re care �l sus?în pe Worms, �ncurajeaz? de asemenea ?tiin?ele sociale chiar dac? � din punct de vedere financiar � rezultatele nu s�nt �ntotdeauna la �n?l?imea speran?elor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
scriitor interzis, cărțile mele erau scoase din librării și biblioteci, dar la școala unde învăța fetița mea, în unele pachete de premii de la sfârșitul acelui an școlar se afla și câte un exemplar din Adaptarea la realitate. Probabil că un librar isteț, care nu dorea să piardă toți banii investiți în acele exemplare, se gândise că, vânzând școlilor la grămadă cărți pentru premii, nimeni nu va observa prezența cărții mele. Istoria volumului meu de debut a fost atât de întortocheată - cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
regimului comunist s-a intersectat cu atitudinea anticeaușistă a domnului Ion Iliescu, În perioada 1983-1989, cănd domnia-sa ocupa funcția de director al Editurii Tehnice, cu protestul politic al lui Ilie Dodea, activ În aceeași perioadă la conducerea Centrului de librarii Iași, eu fiind șeful uneia dintre cele mai importante biblioteci din sectorul național de construcții de mașini, mereu În contact cu furnizorii de documentație tehnică. Sunt membru al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști, cu legitimația nr.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sighet așteaptă de ani și ani să atârne printre portretele opoziției comuniștilor, bărbatul sau femeia care a inițiat legea scuzei față de ororile temnițelor și gulagurilor Înfăptuite și Întreținute de comuniști. În multe privințe se lucrează Încă pe postată. Recent, În librarii a aparut volumul „Cei care au spus NU”, e vorba de oponenți și dizidenți din anii ’70 și ’80, În colecția istorie reală, editata de Remulus Rusan de la Fundația Academia „Civică”. Apărută la Centrul Internațional de Studii, cartea reprezintă transcrierea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
științifice și a manualelor (35%), a literaturii filosofice, pedagogice sau etice (39%) în ansamblul spațiului românesc. Fără îndoială, circularele școlare au realizat o difuzare exemplară a cărții didactice, a literaturii naționale în general, mediatizând centrele de difuzare, prețul cărților, numele librarilor și locul unde aceștia difuzau cărțile. Școala era preocupată, pe lângă activitatea instructivă și morală, de formarea unor deprinderi practice la elevi, în vederea pregătirii pentru o slujbă eficientă în activitatea productivă. Pe lângă munca în grădina școlii, prin ordinul Consiliului Locotenențial din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]