731 matches
-
a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să-l ferească de mitraliera care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese lovit În coloană. Fața Îi era murdară și transpirată, și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de rachiu, Marandă? - a întrebat Hadarag, pentru a abate gândurile rusului. Apoi să văd dacă o rămas un strop de la Paști. Spunând acestea, a intrat în casă val-vârtej și s-a întors repede cu o sticlă pe fundul căreia mai licăreau câteva înghițituri de rachiu... Rusului au început să-i sticlească ochii ca motanului lângă oala cu smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a învins și cu mare precauție a gustat din lichid până... l-a terminat... La
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
diplomă care-i atesta calificarea. Și asta avea să-l fascineze pe Ioan. Un impuls interior avea să-l facă să strângă mereu actele doveditoare ale împlinirilor lui. Medita, după ce se culca, la poezia lui Eminescu, “La steaua“. Lumina-i licărea, deși era stinsă de mii de ani, poate. La fel, urmele de pe zăpadă rămâneau, chiar dacă săniuța abandonată în ultimul moment de un copil, se izbise sfărâmându-se de stânci. Părinții lui trăiau, deși cei care le dăduseră viață, bunicii, nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai mică greșeală costa nimic altceva decât viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care o căuta se deschise. În locul acela era rânduială, camera aparținuse cuiva care știa că pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea îi vorbește, în atmosfera intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce răspuns primește de la el? Ea râde, dezgolindu-și dinții fermecător de albi. Ochii lui strălucesc, trădând acea amețeală
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
modalitate ne-sexuală, "rotunjimea" ambelor corpuri, care le aseamănă în primul rând, și care stă ca semn de lecturat corect al celui mai important atribut al Selenei: asemănarea sa fizică cu oamenii obișnuiți. "A strălucit și (apoi adăugirea mea) a licărit în lumina reflectoarelor, însă faptul că Selena era, cu bucurie și cu mândrie, a oamenilor (del pueblo, în limba spaniolă) a poporului (of the people, în limba engleză) a plăsmuit o legătură puternică personală între artistă și publicul său", atestă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă sau drum./ Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei:/ Cu tine noi nu suntem oameni, ci zei!" Voievodul sau cavalerul este așteptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută în Bacăul din trecut și de azi de Gr. Grigorovici, arată însă că era mic: o magazie cu pereți de scînduri, cu un geam meschin într-o parte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut de ploi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în pereții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa și coiful furat. Dar el se întoarse deodată, și-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreții strigară în cete, și stânci licărind repetară: - De-acum noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete 27și nici oboseala de luptă sau drum. Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei: cu tine noi nu suntem oameni, ci zei. (Ștefan Augustin Doinaș, Alexandru refuzând apa
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
deveni mireasa feciorului de împărat, deși "lui îi da brânci inima spre cealaltă." Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu "păpușica licărea" [Teodorescu] are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita într-un mort. Fetei mult dorite de perechea împărătească "nu-i da inima brânci" să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, "parc-avea peri în cap
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cântă tot mai tare ... Și mapropii, ochii negri săi deschid cuo sărutare. (George Topîrceanu, Singuri) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: licărește și singur. 2. Explică rolul cratimei în secvența: Ci ntunericul prieten. 3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină substantivul casă. 4. Menționează două mărci lexico gramaticale ale subiectivității prezente în textul dat. 5
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat pentru lucrare. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. câte 1 punct pentru numirea fiecărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cu vintelor date (de exemplu: licărește - sclipește; singur - solitar) 2. explicarea rolului cratimei în secvența indicată (de exemplu: marchează căderea unei vocale; marchează rostirea legată a două cuvinte) 3. construirea oricărui enunț în care se folosește corect o locuțiune/expresie cu sub stantivul indicat 4. câte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetică și mijloacele artistice încercare de comentare 1 p. - respectarea precizării privind numărul de cuvinte În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. SUGESTII DE REZOLVARE Modelul 1 1. sinonime: licărește - sclipește, luminează; singur - solitar, însingurat 2. În secvența reprodusă, cratima îndeplinește un dublu rol. La nivel fonetic, are rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte și elidarea sunetului „î“. La nivel stilistic, are rolul de a menține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca o piatră de rubin sugerează nu numai culoarea rubinie a jăraticului, ci și căldura căminului, a iubirii, asemuite cu o piatră prețioasă. 8. Particularitățile genului liric care se evidențiază în poezia Singuri sunt prezența eului liric și comunicarea nemijlocită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
transformă în aptitudini). Eul este sâmburele subiectiv în jurul căruia se constituie personalitatea. Dar eul însuși are ca premisă conștiința. Conștiința este elementul de continuitate în evoluția spre personalizare a energiei. Ea este prezentă și la animale: "Ea (conștiința n. C.) licărește puțin în viața animalelor superioare"176. Iar eul fixează prima formă umană, fiind astfel elementul de discontinuitate; el rupe cursul natural și instituie un nou mod existențial: omul. Dar eul este, totodată, elementul de legătură al omului, ca personalitate, cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
i bate inima, ochiul lui cinstit, lumina de statuie de parc a fizionomiei. Parcă ar avea o pelerină lungă, neagră, și parcă, dedesubtul ei, o spadă de sma lț”... ...” Mi‐ar plăcea să știu că Tutoveanu e un om fericit. Licărește în el o candelă din noaptea Crăciunului pe zăpa dă, o virginitate de naștere din nou, și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]