738 matches
-
sub semnul lui Eros. Spațiul și timpul devin categorii supuse unor esențe concretizate într-un univers osteologic: oase, vertebre, genunchi, brațe, coaste. Umerii devin viaducte și poduri, pieptul terasamente și diguri, genunchii acoperișuri, iar el, poetul, Amfion, constructorul subțire ca licărirea, dematerializat, își sacrifică esența cu generozitate. De fapt, la Nichita Stănescu, universul acesta de esențe, reprezentat prin oase, presupune organizare, cristalizare, la care ajungi după ce dai la o parte lumea de păpădie, de aer, de cântec firav al materiei; procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mișcară/ Ale poveștilor duioase eresuri/ Cînd răsăritul meu l-înseninară/ Cu abia-nțelese, pline de-nțelesuri38. Desigur că și aici s-a referit la răsăritul său, tot ca poet. Doar se spune că la Ipotești a răsărit Luceafărul poeziei românești. PRIMELE LICĂRIRI IPOTEȘTENE N MEMORIA LUI EMINESCU În volumul festiv, cu titlul Omagiu lui Mihail Eminescu, pregătit la Galați, în 1909, datorită investigațiilor făcute de Corneliu Botez, au fost adunate, pentru prima dată, cele patru fotografii ale poetului, alături de portretele părinților, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gr. Focșa îi lăsase Harietei 111 franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui fizică", nu era așa de rea cum o descria Bădescu: "Zilele sale nu mai sunt decît o tristă și dureroasă licărire a vieții, o jalnică și sfîșietoare agonie... Orice speranță de bine, după diagnoza medicilor din Viena, pare o esagerată ilusiune"290. Starea aceasta e contrazisă categoric de scrisoarea Harietei din 12 septembrie: "Mihai se află destul de bine, doctoru Isac n-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect/ aparatul TV/ și tranzistorul/ fotografia persoanei/ cinci flori/ cam ofilite/ și un calorifer/ rece". La fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ceva ce lipsește. Astfel, în deschiderea romanului Germinal: (24) Însă, la nivelul pămîntului, o altă priveliște îi atrăsese tocmai luarea-aminte. Era o masă enormă, un morman de construcții prăbușite, în mijlocul căruia se deslușea silueta unui coș de fabrică; rare licăriri porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și fum, se înălța doar un singur glas
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bazați pentru a opera punerea în relație: tema descrierii, situarea temporală (momentul zilei, anotimpul), conținutul expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mașină de gărzi mobile o culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
că oamenii trăiesc și se conduc prin idei, că aceste idei nu sunt infiltrate oamenilor decât prin educație, dată cu un succes egal la toate vârstele, cu procedări diferite, bineînțeles noi vom absorbi și vom adapta în folosul nostru ultimele licăriri de gândire independentă, pe care le conducem de multă vreme către materiile și ideile care ne trebuie. Sistemul de reprimare a gândirii este de pe acum în vigoare, în sistemul numit învățătura prin imagini, care trebuie să transforme pe creștini în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Astrul zilei și cel al nopții devin simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire vagă care le conferă un aspect fantasmagoric. Semnificația simbolizată de lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ohrida, Macedonia - 27.II.1982, București), romancier și dramaturg. Este fiul sârboaicei Despina (n. Gero) și al meseriașului macedonean Vasile Dimitrie (devenit Dumitrescu după ce s-a stabilit în România). Era elev la liceul din Balș când scotea o revistă școlară, „Licăriri” (1915-1916), în care publica versuri și proză semnate Mihai V. Demetrescu. După război, își continuă studiile la Craiova (liceul) și București (Facultatea de Filosofie și Litere, absolvită în 1928), colaborând cu articole despre teatru și cu proză la „Știrea”, „Flamura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
mai elegantă? Care este cel mai general context în care rezultatul este adevărat? Dacă vei continua să-ți pui singur astfel de întrebări în timp ce citești o lucrare sau asculți o prelegere, atunci mai devreme sau mai târziu va apărea o licărire de răspuns o posibilă cale de cercetare. Când mi se întâmplă mie acest lucru, fac întotdeauna o pauză pentru a urmări ideea, să văd la ce conduce, dacă va rămâne sau nu în picioare la o examinare minuțioasă. În nouă
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
funcționează și la Liceul „Sf. Andrei”. În 1924 își susține doctoratul cu o lucrare despre comicul lui I. L. Caragiale. În 1918 și 1919 figurează ca prim-redactor la revista „Letopiseți”, condusă de Dragoș Protopopescu, iar în 1936 îndrumă publicația școlară „Licăriri” a Liceului „Mihai Viteazul”. La „Săgetătorul”, „Omul liber” și „Viitorul” deține rubrici de cronică literară sau dramatică. Comentarii critice, diverse articole, intervenții polemice vor apărea și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Flacăra”, „Mișcarea literară”, „Mugurul”, „Preocupări literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
destinele lumii în care trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33. Deocamdată, Omul trebuie să se mulțumească cu "licăriri slabe, nedeterminate" (faint indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul, el își construiește, cu efort, drumul înapoi spre adevărată regasire de sine, rupând cercul existenței terne, materiale
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că ei compun dintr-o stare de frenezie, un fel de intuiție extatica, si nu ar lăsa publicul să arunce o privire în spatele scenei, la complicatele și ezitantele crudități ale gândirii, la scopurile adevărate captate în ultimul moment, la nenumăratele licăriri ale ideii care nu ajung la viziune deplină, la fanteziile mature la care au renunțat, din disperare, pentru că li se păreau prea refractare, la dureroasele modificări ale cuvintelor [s.n.], la rotile și pinioanele necesare pentru schimbarea decorului, scările și capcanele
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1987, unii martori vorbesc de sute de răniți și doi morți dintre forțele de ordine, în timpul manifestațiilor. Întrebată ce amintiri păstrează despre acest moment, Brașov 1987, ex-consiliera președintelui Emil Constantinescu, Zoe Petre, recunoaște că a fost impresionată, că avusese o licărire de speranță, dar nimic mai mult. Tulburările de la Brașov nu conduc la un proiect alternativ și sunt departe de a-l răsturna pe Ceaușescu. Atunci... Nu se va întâmpla nimic în România. Din cauza fricii, se va explica. Frica de Securitate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în 1802, de recreare a vechii Dacii într-un stat unitar. Aceste propuneri incipiente de unire politică a etnicilor români într-o singură formațiune statală (i.e., împlinirea principiului naționalismului enunțat de Gellner) trebuie luate ca reprezentând mai degrabă pâlpâiri ideatice, licăriri intelectuale, decât expresia unui program politic bine articulat. Programul unirii politice avea să se configureze progresiv, precizându-se gradual, în decursul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, urmând ca ulterior mișcărilor revoluționare de la 1848, tema unirii să devină o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Litere și Filosofie din București, B. este un timp inspector în județele Ismail și Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari, linia fermă a frunții și bărbiei, degetele care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
roată pe Îndelete spre stânga, În jurul punctului fix al Stelei Polare. Din ușa turnului, cu spatele lipit de pietrele tocite de trei sute de ani de vânt, soare și ploaie, Faulques nu putea zări marea, dar izbutea să distingă În depărtare licăririle farului de la Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele pinilor, aidoma unor sinucigași nehotărâți În contralumina lunii galbene În descreștere. Ținea În mâini paharul cu coniac, pe care Îl umpluse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a părut rău că bezna tot mai mare Îl Împiedica să distingă trăsăturile celui cu care vorbea. - Asta-i nedrept, a spus celălalt, În fine. - Poate. Dar, nedrept sau nu, asta mă Întreb eu. Umbra de pe scaun, Învăluită În ultima licărire roșiatică a luminii pe frescă, s-a gândit la toate acelea. - Poate că ai dreptate, a conchis. Poate că a supraviețui atunci când alții n-au izbutit implică o anume mișelie. Pictorul de război a dus paharul la gură. Iar era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire a farului Îndepărtat. Tot la Ivo Markovic se gândea: la vorbele, tăcerile și nevasta lui, despre care croatul vorbise Înainte de plecare. Ce-a fost Între ea și dumneata, domnule Faulques? Întrebase după ce se ridicase În picioare, ducându-se spre ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cei care Îi vor contempla fresca În viitor, atâta vreme cât turnul rămânea În picioare. Nu era o pictură bună, a conchis. Dar era perfectă. 19. A Încuiat ușa cu cheia și s-a Îndreptat spre siluetele negre ale pinilor, pe care licăririle farului din depărtare le profilau din când În când pe cerul Încă spuzit de stele. Calmul era absolut; chiar și briza aceea ușoară se oprise. Faulques nu-și auzea decât pașii, scârțâitul greierilor printre copaci și vuietul resacăi, ce urca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
până unde... Nu știu. Plecarea ei, Într-un chip ori altul, nu depindea de mine. Poate că geometria ar fi avut ceva de spus În acest sens. Markovic asculta nespus de liniștit. De n-ar fi fost jarul țigării ori licăririle periodice ale farului, care Îi decupa din când În când silueta, Faulques ar fi crezut că nici nu era acolo. - Ea a făcut doi pași Înainte, a continuat. Exact doi. Voia să fotografieze ceva de pe jos, un caiet de școală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]