1,086 matches
-
Shinjuku, în stânga, cele din Ikebukuro. Farurile mașinilor se revărsau în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și licuriciul s-a lovit de pereți, încercând să zboare, dar sclipirea era tot ștearsă. Încercam să-mi aduc aminte când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și licuriciul s-a lovit de pereți, încercând să zboare, dar sclipirea era tot ștearsă. Încercam să-mi aduc aminte când am văzut licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și licuriciul s-a lovit de pereți, încercând să zboare, dar sclipirea era tot ștearsă. Încercam să-mi aduc aminte când am văzut licurici ultima oară. Oare unde naiba s-a întâmplat? Îmi aminteam perfect peisajul, dar nu-mi puteam aminti exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și licuriciul s-a lovit de pereți, încercând să zboare, dar sclipirea era tot ștearsă. Încercam să-mi aduc aminte când am văzut licurici ultima oară. Oare unde naiba s-a întâmplat? Îmi aminteam perfect peisajul, dar nu-mi puteam aminti exact locul și timpul. Aveam în urechi și acum susurul apei și parcă vedeam mânerul în formă de sferă, care închidea și deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mal îl ascundea aproape complet. Era atât de întuneric, încât în clipa în care am stins lanterna, nu mi-am mai văzut nici propriile picioare. Spectacolul ce mi s-a oferit privirilor a fost de-a dreptul feeric: sute de licurici au țâșnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scântei. Am închis ochii și m-am lăsat furat de valul amintirilor, de acea noapte întunecată. Auzeam vântul mai clar ca oricând. Acesta suflase pe lângă mine, lăsând parcă dâre strălucitoare în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
noapte întunecată. Auzeam vântul mai clar ca oricând. Acesta suflase pe lângă mine, lăsând parcă dâre strălucitoare în urma lui. Am deschis ochii și am constatat că noaptea începea să-și intre pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am deschis ochii și am constatat că noaptea începea să-și intre pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare. Multă vreme nu s-a mișcat deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am mișcat multă vreme. În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare. Multă vreme nu s-a mișcat deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am mișcat multă vreme. În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am mișcat multă vreme. În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de licurici mi-au rămas în suflet încă multă vreme după ce acesta dispăruse. Cu ochii închiși, vedeam încă acea luminiță palidă a unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aș fi sărutat-o pe Midori în ziua aceea dacă nu ne-am fi petrecut după-amiaza pe terasa de la mansardă, dacă n-am fi băut bere, dacă nu am fi privit acoperișurile din jur, care sclipeau în bătaia soarelui, fumul, licuricii. Toate acestea au dus la o apropiere între noi, au țesut o vrajă care, în subconștientul nostru, doream să nu se destrame. Așa a fost sărutul nostru - nevinovat și totuși nu lipsit de o doză de pericol, ca de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sta? m-a întrebat ea. Avea dreptate, normal. Reiko a făcut cafea pentru toți trei. I-am vorbit lui Naoko despre dispariția bruscă a Cavaleristului și despre ultima zi în care l-am văzut și în care mi-a dat licuriciul. Naoko mi-a spus că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care le încolonau. Atâtea lacuri artificiale pe marginea cărora ne-am așezat amândoi, strîngîndu-ne furiș mâinile, în timp ce ceilalți aduceau din mașină coșulețe cu sandwich-uri și fructe. Atî-tea halte în noapte, pe șoseaua Chandernagorului, încremeniți cu toții de tăcere, de arbori, de licuricii care zburau în jurul nostru ca într-o Urwald. Cu deosebire îmi amintesc o noapte, când ni s-a oprit mașina chiar pe șoseaua aceea feerică a Chandernagorului, și șoferul a pornit cu Mantu să caute niște scule într-un sat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să caute niște scule într-un sat din apropiere. Inginerul, obosit, a rămas să dormiteze în mașină, iar noi trei, Maitreyi, Chabù și cu mine, am plecat să recunoaștem pădurea. Vară fără lună, cu atâtea stele câte are Bengalul și licurici așezînduni-se pe umeri, pe față, pe gât, ca într-un basm cu bijuterii. Nu ne spuneam nimic și, pe nesimțite, ne-am înlănțuit, temători de Chabù, încurajați de tăcerea și întunerecul acela fermecat. Nu știu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întunerecul acela fermecat. Nu știu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci chemat de toată această Indie nebănuită. Pădurea părea că n-are aici început, nici margini. Arbori de eucalips, fără vârstă, prin care cerul se ghicea anevoie, într-atît erau de mincinoși licuricii și de depărtate stelele. Ne-am oprit în fața unui eleșteu artificial, unul din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga cu acel zgomot de care îți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca În vis de Calea Lactee și ies În cîmp, noaptea Încremenită pare de sticlă (nu dezertez, vreau doar să-mi iau o floare cu bomboane agricole din lan), undeva, la vreo 200 de metri, s-a ridicat un ghem de licurici, s-a stins, s-a aprins, apoi s-a stins iar și din nou s-a aprins, dar la o altă Înălțime, s-a oprit o clipă, părînd că șovăie, am fost sigur c-o să se Întoarcă la loc În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și altele. Deși Biscornet nu văzuse niciodată un joc de artificii, el deslușea în licuricii ce săgetau semiîntunericul covăliei, mai ales, tot felul de desene și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l țină sănătos și să-l ajute să învețe și el acel meșteșug, atunci când se va face băiat mare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Moș Crăciun Cad licuricii de zăpadă Ca lacrimile unor sfinți Și Moșul vine iar să- vadă Pe toți copii cei cuminți. Sosește iar cu daruri multe Pentru iubiții săi copii Și-ar vrea din suflet să asculte Doar cântece și poeziii. Cu sania cea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93446]
-
glugă dintr-o frunză, salcia se-ndoaie fluturând în vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici zărește un licurici zgribulit: -Mi-aș continua plimbarea, dar afară s-a înnoptat. Vrei să-mi luminezi cărarea? -Vai, melcule, vreau să-ți spun, Ploaia asta blestemată Mie-mi stinge felinarul! N-am ce face n-am să pot Trebuie acum să plec. Ei
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele își pregătesc găletușele să adune polenul din floricele, gâzele mișună grăbite, lăcusta își coase fusta ce i-a rupt-o scaietele, licuriciul își repară felinarul. Numai melcul-i suparat Că afară este soare și în casă a intrat Să se ferească de soare. Florile acum la soare își uscă petalele, și discută între ele despre ploaia de aseară, că ar fi putut
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]