4,644 matches
-
să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot anul școlar să lingă cu pîine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într-o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încîntător, dacă buna lor mamă ar fi putut s-o roage, cît se poate de frumos și respectuos, Într-o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce-i drept, În odaia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
evident, i-am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
i se strâng într-o dungă subțire, metalică, dă un bobârnac hârtiei care zboară iute spre pământul umed. Apoi, oftează și ridică privirile spre fructele roșii din pom. În amiaza călduroasă de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează, nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Rainer n‑a văzut printre câștigătorii concursului aflați la inspectoratul școlar din Viena (pentru decernarea premiilor) decât elevi de liceu, pentru că ei știu să se exprime, să pună pe hârtie ce simt în legătură cu o lalea sau cu o tufă de liliac. Și anume, bucurie și speranță în viitor. Chiar dacă mai simte și vreun altul bucurie, asta nu înseamnă că poate să și scrie despre ea fără greșeală. Căci ăla nu vorbește limba culturii înalte, ci pe cea a propriei culturi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea avea o excelentă priveliște spre bucătării. La optzeci de mărci pe zi, era cea mai ieftină pe care o aveau și, învârtindu-mă pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lămurește creșterea lor intensivă. Suntem abia la a doua generație hrănită în spațiu, dar deja am observat la câțiva purcei din generația a treia apariția unui fel de șorici ca o membrană între pulpele din față și gât, cum au liliecii, ceea ce îi ajută mult la înaintat. În plus, acel șorici elastic este și extrem de gustos. — Am observat că nr. 73 și 74 n-au apucat să mănânce mare lucru, spuse Felix S 23. Sunt și din aceștia, trebuie să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ( A s, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ( Ios.6:16 Dacă sunt tristă și poate mor când se scutură liliacul se dezbrăca pământul de haine îmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt arăt mă simt apoi țărâna zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
implicit, al statorniciei. Erotismul Corinei Petrescu include decepția și dezamăgirea ca aspecte ce țin de normalitatea relației bărbat-femeie. Chiar dacă își dorește să experimenteze statornicia, poeta înțelege că singurătatea și dorul rămân un dat pentru ea. În „Dor” - „Neatins buchet/ de liliac/ în nopți de/ septembrie” - și în „Încă dor” - „Ai bătut/ la porți/ și erau/ ale singurătății” - aceasta acceptă cu o înțelepciune resemnată înfrângerea în iubire, redând prin elemente din natură ce dau impresia de tablou, propriile trăiri interioare. Dragostea nu
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
de aripă frântă a fost o vrajă de neuitat, pe care doar pământul o va tremura într-o reconstituire târzie și ultimă: după învălmășeala de sunete stridente și haotice, un sunet inteligibil, consonant și melodios a fost „interpretat” de un liliac rănit, epuizat de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
roua transparentă a dimineții, aceasta transformându-se, pentru o clipă, în curcubeu (Vremelnic ...). Și dacă ochiul lectorului e încântat de atâtea nuanțe, de aburii calzi ce se ridică precum "fuioare" din pământul reavăn, olfacția e și ea incitată de parfumul liliacului, al florilor de prun, de câmp, în timp ce auzul surprinde ciripitul păsărilor și murmurul frunzelor. Tatiana Scurtu adaugă și senzația tactilă, căci "pământul cu miros de cozonac" rodește "petale de catifea și ruj". De altfel, poeta realizează peisaje picturale chiar dacă în
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
-o. Pentru anul următor mi-aș dori ca acești colți să nu fie chiar așa de tare ascuțiți ca să pot purta zâmbetul pe care să-l dăruiesc cu tot dragul semenilor mei prin cele două cărți la care lucrez acum: „Liliacul de la poarta înserării" și „Frumoasele vacanțe". Mi-aș dori să am suficiente resurse interioare si pentru scrieri noi ca să mă pot bucura de rafinatele delicii pe care le oferă slova așternută cu aleasă cumințenie pe hârtie și de acel bun
2014 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363855_a_365184]
-
primăvară vieții mele ,,Esti primăvară vieții mele”, Mi-ai spus cândva, petalele pluteau, Un vals multicolor Și-n blândă vraje ne prindeau. Sorbeam din roua dimineții, Iubirea ce mi-o dăruiai, Ramuri înflorite la fereastra vieții, Zâmbind ușor, îmi promiteai. Liliacul a-nflorit iubite Și-n asta primăvară că și altădat, Parfumul lui ne învelește, În amintiri de neuitat. Privim imagini, colburi desuete, Cu primăveri și cu buchete. Ne strigă veseli nepoței Și ne trezim. E azi, nu-i ieri! Ești
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016
LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362790_a_364119]
-
A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noianul tău de flori, Înmiresmată și plină de culori, Tu primăvară minunată! Referință Bibliografică: MISTER / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
ultima piesă ascunsăde văzul lumii.Șah-mat!... XV. LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016, Craiova) Citește mai mult Când râde sufletul,fața mi se luminează.Pupila se dilată în orbită,trimițându-mă în primăvară.Aroma liliacului înflorit în albși albastru, îmi cântă la geam.Ghioceii sparg pământulfăcându-și prezența.Anotimpul se lungeștenumai pentru mine. Când mă încinge durereaîn piept și sufletul nu mai poate duce,lacrimile și ochii vorbesc.( 16.05.2016, Craiova)... XVI. , de Cristina Mariana
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
albul tot în el... Din mangnolia înflorită Vreau să fac cununi în zori, Fericirea și speranța Doar așa să le măsori...! Adun maci îmbujorați Și îi țin sfios în palme Nu vreau viscolul tăcerii, Din cauș să mi-i răstoarne... Liliacul ce-i albit De atâta așteptare, Am să-l strâng în brațe totuși Să-i simt calda răsuflare... O Camelie înflorită În fereastra mea zâmbește, Ziua florilor creștine Dau în lume astăzi veste! Trec calvarul suferinței Și păcatu-l răstignesc Mă
ZIUA FLORILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362941_a_364270]
-
Cum mai jefuiește toamna, pădurea! Trece prin copacii ei, îi înfrigurează, îi prădează, îi scutură, îi lasă goi și singuri, nu mai rămâne nimic în urmă! Întocmai trece prin oameni viața! Pe unii îi urcă la extaze, îi sărută cu liliac de noroc, și-i umple cu bogăție omenească, pe alții îi izbește de pământ, le irosește floarea norocului, îi dezolează, îi moare, îi uită, îi duce-n neant nefericiți, ca și cum n-ar fi fost niciodată! Viața și moartea sunt sore
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
55 de ani și atâta lumină în față ... Ana, mergi împăcată cu lumea de cântec ce ai construit-o. Scenele și oamenii îți vor simți lipsa, iar muzica ta va urma parcursul firesc către eternitate. Drum bun, rară floare de liliac, Ana Barbu!”. Cuvântul s-a oprit, nu mai poate fi rostit decât cu silabe și cu noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aștepta zadarnic să
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]