3,228 matches
-
morale sunt inseparabile de aspirații. Ele constituie un singur complex psihologic și moral prin care individul se afirmă În lume ca persoană pentru sine, precum și În relațiile sale cu ceilalți. Ambele sunt legate, cum vom vedea În continuare, de situațiile limitative și de situațiile deschise ale vieții. 13 IDEILE MORALE Cadrul general În ordinea următoare a analizei noastre, după studiul sentimentelor și aspirațiilor morale, se situează ideile morale. Ele au o importanță majoră pentru persoana umană, ca mod de a gândi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depinde, În final, echilibrul meu interior, realizarea mea spirituală și modul În care Eu voi apărea ca imagine În fața celorlalți. Respectarea acestui acord este Însuși temeiul unei personalități solide, atât din punct de vedere sufletesc, cât și moral. 14 IMAGINILE LIMITATIVE ȘI DESCHISE ALE VIEȚII Aspecte generale Viața nu este nici uniformă, nici liniară. Ea se compune din etape succesive distincte, bine individualizate, fiecare dintre ele având caracteristicile lor proprii. Aceste etape se succed unele după altele, momentele de trecere fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior, În planul valorilor morale. Asemenea situații vor fi analizate În continuare. Opusul situațiilor Închise sunt situațiile deschise. Ele există ca posibilități virtuale ale lumii, iar pentru persoană reprezintă căi de eliberare sau de compensare și de refugiu În fața constrângerilor limitative ale vieții și ale lumii. Situațiile deschise sunt cele care oferă persoanei perspectiva eliberării, a afirmării sale față de sine, În raporturile cu ceilalți, cu lumea. De regulă acestea se realizează prin conduite cu caracter simbolic-sublimativ, oferind satisfacții imediate sau În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plan psihologic, ci afectează și latura morală a persoanei. Din aceste considerente, orice modificare de a fi a persoanei umane are un caracter complex și o semnificație psiho-morală. Omul există, sau trăiește normal, numai atunci când, În planul existenței sale, Între limitativ și deschis există un echilibru perfect care-i conferă posibilitatea de a fi sau de a se manifesta fără să sufere. Când echilibrul se modifică, apar forme de manifestare care urmăresc să compenseze această tulburare. Fără a intra În detalii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este pusă dorința de desprindere și de căutare a propriei identități, de construire a unui destin personal conform cu propriile sale aspirații, dincolo de spațiul familial. Totul este dorință de desprindere și eliberare dintr-
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Într-o mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot fi comunicate de către individul respectiv celorlalte persoane, sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletesc și În câmpul conștiinței, ca sentimente morale. O Încercare de a clasifica situațiile Închise este posibilă numai prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de stări lipsite de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cazul În care omul acceptă durerea și face eforturi pentru a o suporta, aceasta dobândește semnificația unui act de Încercare. În orice situație Însă, durerea asociată suferinței face parte din categoria situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Fiind o situație-Închisă, limitativă a vieții, omul dorește să suprime durerea, să scape de ea. El nu dorește ca medicul să-i spună adevărul despre natura și cauza durerii sale, pentru că din punct de vedere psihanalitic omul asociază durerea cu boala, pe care o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și Împlinire. Suferința și durerea sunt compensate numai prin iubire și Înțelegere În plan moral. În plan medical, ele sunt Înlăturate prin mijloacele terapeutice existente (anestezice, tranchilizante
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și care configurează situațiile Închise ale vieții individuale. Ele sunt imprevizibile și inevitabile, fiind prin aceasta integrate existenței umane ca posibilități de a fi ale acesteia. Prezența lor schimbă viața, omul și destinul său. Alături de ele, se Înscrie, ca situație limitativă a vieții, și chinul. Chinul este suferința produsă de o nedreptate sau de un păcat comis de individ, În raport cu normele juridice sau moral-religioase ale societății, suferința ce-l frământă pe individul care a comis un act reprobabil pentru care se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al lipsei de perspectivă, când nu mai aștepți nimic de la viață. Este sentimentul care te face să te simți inutil În fața propriilor tăi ochi. Este o prăbușire, asemenea unei paralizii a vieții sufletești și morale. 3. Izolarea Aceasta este situația limitativă predominant formală. Este separarea mea de lume, de semenii mei. Izolarea este fie o retragere narcisistă aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legea morală din mine” o impune persoanei mele, deși aș vrea să mă eliberez de sub imperiul acesteia. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că, indiferent de formele sale sau de situațiile În care apare, chinul este forma limitativă absolută care Închide complet existența umană, fără nici o posibilitate de evadare. Este condamnarea la suferința perpetuă. Viața chinuită este o viață condamnată, lipsită de sens, iar cel care este obligat să o suporte nu se gândește decât la felul În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Închise ale vieții. Ea este deschiderea, eliberarea totală, absolută a individului, experiența transcendenței. Mai mult chiar decât atât, creștinismul oferă perspectiva escatologică a fericirii, proiectată dincolo de lumea aceasta, În Împărăția lui Dumnezeu, ca o continuitate a vieții, considerată ca existență limitativă, Într-un spațiu atemporal, În care existența este deschisă și eternă, prin anularea oricăror limite. Semnificația fericirii ca experiență Fericirea este o aspirație interioară a omului. Ea este dată de caracterul limitativ, Închis al vieții, În special pe plan temporal
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca o continuitate a vieții, considerată ca existență limitativă, Într-un spațiu atemporal, În care existența este deschisă și eternă, prin anularea oricăror limite. Semnificația fericirii ca experiență Fericirea este o aspirație interioară a omului. Ea este dată de caracterul limitativ, Închis al vieții, În special pe plan temporal, pe care persoana dorește să-l depășească. Ea caută să iasă din durata vieții, depășind În felul acesta, ca aspirație interioară, perisabilul. Omul nu poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o corelație directă. Orice situație de viață va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de voința sa, această situație, sau să adopte o soluție de depășire a crizei. Limitele situațiilor Închise se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încrederea și forța morală pierdută. Prin oferirea speranței și a Încrederii persoanei aflate În suferință, terapeutul devine imaginea arhetipală a salvatorului. Prin prestigiu și autoritate, el oferă pacientului acel suport moral care Îl va ajuta să se elibereze din constrângerile limitative impuse de existența suferinței, a bolii, a vinovăției etc. Orice suferință fiind resimțită În planul interior al sufletului, actul terapeutic va trebui să acționeze ca o pătrundere interioară În persoana bolnavului, având ca scop restaurarea acestuia. Pătrunderea În intimitatea unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu intru În relație cu divinitatea, pe care o primesc În interioritatea mea. Această Întâlnire dintre om și Dumnezeu este un act de unire mistică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din starea de a fi singur. Eu descopăr, percep starea mea de singurătate, În primul rând În plan formal-extern, prin absența sau prin pierderea relațiilor, a contactelor mele cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă, dar și ca prezență emoțională. Întoarcerea În trecut este proiectarea În trăirile anterioare, care vor Înlocui vidul prezent. Imaginarul va compensa, În aceste cazuri, absența dată de izolare. Dar dincolo de aceste situații Închise, limitative, faptul de a fi condamnat la singurătate este compensat prin situațiile deschise care, În plan interior, vor oferi persoanei perspectiva transcendenței supreme, prin apropierea și comuniunea cu Dumnezeu. Toate acestea dovedesc Încă o dată faptul că persoana este În mod virtual
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moment, raporturile dintre om și cetate vor cunoaște o evoluție și o nuanțare continue. Omul nu poate suporta constrângerile, deși va fi obligat să le accepte, să se supună lor. Cetatea ca imagine a umanului va deveni treptat un spațiu limitativ, care va „Închide” persoana prin normele pe care i le impune, oferindu-i În schimb protecție. Omul nu mai poate ieși din cetate. El nu se mai poate Întoarce la starea sa originară de „ființă a naturii”. Aspirațiile și pulsiunile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cele de mai sus, că evitarea confruntării, a conflictelor, nu este o atitudine pasivă, ci ea are la bază motivații psihomorale nuanțate. Conflictele sunt confruntări Între persoane, sau Între o persoană și situațiile de viață ale acesteia, de regulă situații limitative, Închise, ale vieții. Din acest motiv, orice conflict are În interiorul său o anumită potențialitate, care este mobilizată premeditat sau care se poate declanșa brusc, cu brutalitate, agresivă primară, din care de altfel Își și trage originea. Conduitele de rezervă, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Provinciale”, RL, 1971, 21; Ion Vlad, Proza, între experiență și formule tradiționale, TR, 1971, 24; Ion Vlad, În căutarea romanului, TR, 1972, 37; Anca Midia, „Dezacorduri” VR, 1973, 12; Valentin Tașcu, Ingeniozitate și risc în proza limitativă, ST, 1976, 7; Ardeleanu, Opinii, 91-98; Valentin F. Mihăescu, Furtună într-un pahar cu apă, LCF, 1976, 11; Culcer, Citind, 223-225; Titel, Pasiunea, 122-129; Mihai Coman, „Fantastica Deltă”, RL, 1977, 3; Ardeleanu, Mențiuni, 151-156; Sorin Titel, De la satiră la fantastic
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
vieții în Cetate prin instituirea interdicțiilor care reglementează viața socială și raporturile interumane trebuie înțeleasă atât ca factor de stabilitate, cât și ca factor de progres în istoria umanității. Prin aceasta se realizează trecerea de la physis la polis, de la satisfacerea limitativă, strictă a nevoilor biologice primare la satisfacerea unei game lărgite și diferențiat nuanțate de nevoi spirituale, de la pulsiunile primare la aspirațiile de ideal, de la nevoile fizice la nevoile dictate de valorile spirituale. Pe scurt, trecerea de la „civilizația materială” la „cultura
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
una dintre nevoile fundamentale ale oricărei persoane, iar integrarea în comunitate este considerată o caracteristică a incluziunii sociale și a apartenenței la statutul de cetățean. Bolnavul cu afecțiuni locomotorii și neurologice percepe chiar și echipa medicală ca pe un factor limitativ al libertății sale deoarece în raport cu persoanele care îi asigură asistența medicală, pacientul trebuie să aibă cât mai puțina inițiativa și să urmeze necondiționat conduita prescrisă de acestea. Subiectiv, o dependență accentuată față de unii membri ai echipei terapeutice se traduce prin
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
subiectului uman, copilăria reprezintă un segment deosebit de important, fapt reflectat în multitudinea abordărilor, studiilor, scrierilor, domeniilor. În secolul 20 aprecierea importanței a trecut pe palierul adolescenței (între copilărie și viața adultă) fenomen complex care, de multe ori, s-a asociat, limitativ, cu rebeliunea, criza de identitate etc. Astfel, s-a ajuns la concluzia că, sintetic, abordarea afecțiunii (dragoste părintească), petrecerea unui volum de timp considerabil împreună cu minorul, tratarea acestuia cu delicatețe, aplicarea flexibilă a balanței recompenselor mai degrabă decât a fi
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]