9,794 matches
-
Cobori din pat. Intr-un colț se afla un display.Atinse un buton și pe ecran apărărură amfitrionii. -E bine la Poiana Mică,domnule Durau? întrebă grav Licu. -Ce s-a întâmplat cu mine?...V-ați împăcat? -Nimic deosebit,îl liniști Lore.Ai avut un coșmar.Trebuie să ne prezentăm. Eu sunt Armonia,iar el este Cadmos. Nu suntem căsătoriți și nu suntem certați. In acest punct al discuției cei doi se teleportară lângă el. Amfitrionii îl tratară cu un pahar
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu bacul la stația de autobuz.Spera s-o întâlnească la mașină.Nu o găsi.Poate plecase cu autostopul.Nici acasă nu o găsi.Aștepta pâna seara.Și noaptea.Nimic. Ce se întâmplase?A reclamat dispariția la poliție. A fost liniștit.Să aibă răbdare.Poate se întoarce. După câteva săptămâni a fost chemat să identifice cadavrul unei femei. Era desfigurată.Avea aceleași semnalmente. Fusese găsita în Dunăre,lânga Grindu. A admis că este soția lui.A fost înmormântată. După un an
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Era nedumerit de semnificația acestui vis.Intră într-o intersecție.Se aplecă să schimbe un CD.Derapă necontrolat pe acostament.Se răsturnă de 4 ori pe taluz. Mașina era șifonată. Era lovit la cap. Motorul era întreg.Sună acasă.Iși liniști familia. Avea asigurare.Urma să recupereze 85% din valoarea limuzinei.Făcu fotografii cu digicamera celularului.Le transferă pe laptop. Poliția îl amendă.Service-ul se ocupă de transportul epavei auto. Merse la spital pentru un control medical.I se pansară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Monica.O fereastră mare luminează toaleta cu oglindă;un taburet;un pat bine încadrat de noptiere și veioze;un șifoner;două fotolii;o măsuță și o amforă cu flori.Un cd-player.In cameră sunt Alin și Monica. Alin:S-au liniștit.Merg să-l aduc pe Dorin. Monica:Perfect.Abia aștept să mi-l prezinți.Mam gândit și la tine.O cunoști pe Augusta? Trebuie să sosească.Fii amabil și invit-o aici. Alin:Desigur! Vom juca la dublu.Va fi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Logosului care poate că fermenta chiar în acel moment sub picioarele sale. Se opri brusc din buimăceala cavernoasă pe care i-o pricinuia imaginea limbii îngropate și inima îi zvâcni în gât când văzu că umbra femeii zeloase, care-l liniștise până atunci, se lăsase cu totul la pământ. în ciuda spaimei ce l năpădi dintr-odată, ori poate tocmai ca să-și domolească acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă lanterna. Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
răcnit, căutând să-mi dau o oarecare siguranță de sine: — Măi kamerad genosse, ce se mai scrie pe la voi? Mă băieți, la voi s-a auzit că scriitura a murit? Liza mă fixa cu un surâs rigid. Ca s-o liniștesc, i-am spus să nu ia seama la eructațiile mele, pentru că nu sunt responsabil de ele, dat fiind că în realitate suntem vor biți de limbă și că de fapt n-avem nici o putere asupra ei. Acasă la ei, până
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care muncește în continuu pentru acestea, le are sau ele îl au pe el? Supunerea naturii o realizăm predominant prin intermediul energiei, transformând continuu natura în energie. Natura se lasă transformată în energie să ne fie nouă cald, să putem bea liniștiți bere în fața televizorului, să ne putem deplasa rapid dintr-un punct în altul. Zic punct deoarece pierdem treptat sensul cuvântului loc. Locurile devin simple puncte de reper în continua noastră deplasare. Începem să fim peste tot și nicăieri. Locul devine
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru noi orice obiect care ne supără are
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
gândi te împiedică să-ți asculți instinctele (ce par a depăși în orientare, câteodată, rațiunea). Tendința închistării într-o imagine este determinată de teama ce derivă din problema sensului existenței proprii. Alegerea unei "poze existențiale" și cantonarea în ea poate liniști foamea de sens a propriei conștiințe; numai că trebuie întreținută continuu cu argumente, cu justificări, cu mărturia altora. Orice imagine trebuie să aibă privitori, doar pe această cale căpătându-și statutul de imagine. Cu cât sunt mai mulți privitori, cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică, unul din gesturile frecvente constând în a ne reteza din înălțime pentru a nu le face umbră; ne liniștește un pic faptul că nu ezităm nici un moment în a apela la aceleași gesturi față de ei. Și în contextul acestor torturi imaginare ia naștere societate ce postulează idealuri ca Adevărul și Binele. Impersonalul "se" (the happy man) constituie regula pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ceea ce ne arată atlasele de anatomie sau mijloacele moderne de investigații: radiografia, ecografia, tomografia etc. Durerile noastre capătă chip, fiind asemenea unor demoni pe care vrem să-i izgonim. Într-un anume fel chipul durerii (de fapt în-chipuirea ei) ne liniștește; de aici și diferența între durerile celui ce știe puțină anatomie, și nimic despre boala sa, și calmitatea (în durere) a celui ce-și cunoaște boala, care trăiește într-un dialog continuu cu organele afectate. Această cunoaștere are și un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
constantă: atunci când pierdem unele înhățăm repede judecățile de-a gata oferite de propagandă sau de reclame, ca expresie a dorinței noastre de a crede în "adevăruri colective", impersonale (ceea ce sunt de fapt obiceiurile), adică a dorinței noastre de a ne liniști în impersonalul "se". Cred că situația este expresia temerilor noastre față de existență, față de riscul ce ne pândește atunci când trebuie să optăm, să alegem, față de angoasa pe care libertatea ne-o stârnește; ea indică o fugă de povara libertății. Atracția pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puțin asta s-a întâmplat până acum. Cunoaștem toate valorile specifice epocii noastre? Ori pe unele le preluăm în mod inconștient? Cred că relația noastră cu valorile cărora le aparținem (sau care ne aparțin?) este mult mai complexă decât ne liniștește să credem. A face rate înseamnă a-ți mânca viitorul. Dacă adevărul umanității nu este primit, ci trebuie creat, atunci trebuie să privim literatura SF din perspectiva proiectelor posibile, proiectele dând seama de însăși esența libertății noastre. În bună măsură
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
semnul socialului, fiind deseori o încercare de armonizare cu natura altuia (un altul generic), căzând astfel și mai grav în înstrăinare. Semnul înstrăinării îl constituie dorința de mai mult, ea indicând că încă nu a fost găsit eu-l ce liniștește. O carte în care m-am regăsit: Partea diavolului, a lui Denis de Rougemont. Aproape jumătate din ea reprezintă o punere în formă a propriilor mele presimțiri. Frumos și tulburător faptul de a-ți găsi gândurile deja rostite de alții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să descoperi că ideile tale au fost exprimate deja de altcineva, înainte cu aproape o jumătate de secol. Regăsesc o bună parte din critica progresului, pe care am practicat-o deseori în aceste pagini, la W. Benjamin. Pentru a mă liniști nu-mi rămâne decât să mă bucur de coincidență, considerând că atunci trebuie să fie ceva adevărat aici, și să remarc apropieri. Dar... Progresul nu este infinit; el ascunde la capătul său dorința noastră nemărturisită de a deveni zei. În
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
iarnă, văzând că nu are cum să scape de musafiri nepoftiți, ieși pe ușa din dos, fugi și se ascunse Între fete, la o șezătoare.Mâinile ei lucrau mai cu spor ca ale celorlalte fete. Tocmai când Începu să se liniștească, una dintre fete, care avea un frate bun de Însurătoare, dar care Îi cam trăgea cu paharul, spuse În gura mare cine este ea de fapt. Flăcăii de acolo se făcura roată În jurul ei, care mai de care făcând promisiuni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Încăiera cu vreun mușteriu, se termina totul cu blide sparte, scaune rupte și Sâmpetru plătea pagubele. Azi așa, mâine așa, Sâmpetru Îndură ce Îndură, dar Într-o zi nu mai putu și-i spuse lui Lupu că, dacă nu se liniștește, nu-l mai ține la stană, că doar numai pagube i-a adus.Atunci Lupu, răspunse obraznic celui care Îl ocrotise ca un părinte să nu Îndrăznească să-l alunge că mulți ciobani au pierit prin munți și În multe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mărunte.Slobozea câte o vită din pripon și o mâna câtre un lan verde, răsturna gardul vreunui sătean, fugărea copii cu jordia și câte și mai câte nu făcea. Tatăl lui, om bătrân și cumpătat, mereu Îl dojenea să se liniștească, deacum e om În toată firea, nu se cade să se poarte ca un nebun și-i spunea mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se poarte ca un nebun și-i spunea mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și-i vorbea blând, doar doar l-o Îndupleca să se liniștească, să nu le mai facă bătrânețile de ocară.Se săturasera bieții bătrâni de prostiile ce le făcea Ilie, când ieșea În sat: ori se bătea cu feciorii, ori spărgea un geam la o casă ori răsturna o căpiță. Însă să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și cu durere, căci între noi nu mai putea fi altceva decât durere. Cred, acum, că am procedat bine. Nu puteam să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
liniște, nici măcar noaptea. Trebuia să mă gândesc și să-mi programez bine ziua următoare, pentru a nu pierde timp și a putea cuprinde multitudinea de probleme ce le aveam de rezolvat. Era noapte târziu când toți ai casei s-au liniștit, fiecare prin colțul lui. Nevastă-mea dormea și eu nu puteam închide ochii. Am reluat ziarul ce lunecase pe covor și am încercat să citesc câteva rânduri. Privirea mi-a fost atrasă de o fotografie. Da, ăsta era omul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mamă dulce, discretă și generoasă. Doamne, o să mă înrudesc cu Clotilde! Va intra în casa noastră, poate! Eram și bucuros, și frământat. Era un amestec de sentimente greu de stăpânit. Noroc că a ținut doar o săptămână! Altfel... Apoi mă linișteam singur. Bine, dar eu am iubit-o pe Clotilde înainte de a mă căsători. Nu are nimic de-a face cu căsătoria mea! Camelia nu are de ce să fie geloasă! Asta mi-ar mai fi lipsit! Mi-a fost suficientă gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Clotilde înainte de a mă căsători. Nu are nimic de-a face cu căsătoria mea! Camelia nu are de ce să fie geloasă! Asta mi-ar mai fi lipsit! Mi-a fost suficientă gelozia Olgăi. Trebuie să treacă un timp, să mă liniștesc, să mi se așeze gândurile. Aveam însă bucuria c-am regăsit-o pe Clotilde. Și teama de a nu o pierde. Nu știam ce să fac. De fapt cred că nu trebuia să fac nimic! Și n-am făcut! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
încredere... Înainte de plecare, inelul cu ametist și părintele Gherasim!" Petre își luă capul între palme. Îi vuiau tâmplele, îi țiuiau urechile. Inima i-o luase razna. O emoție puternică pusese stăpânire pe el. Stătu așa un timp, încercând să se liniștească și, într-un târziu, se întinse cu ochii închiși. Dacă aș avea o țigară... Fumase în tinerețe, dar se lăsase demult. Acum simți că o țigară i-ar fi prins bine. Poate l-ar fi liniștit. Rămase în întuneric o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timp, încercând să se liniștească și, într-un târziu, se întinse cu ochii închiși. Dacă aș avea o țigară... Fumase în tinerețe, dar se lăsase demult. Acum simți că o țigară i-ar fi prins bine. Poate l-ar fi liniștit. Rămase în întuneric o bună bucată de timp, nici el nu știa cât. Apoi întinse mâna și aprinse veioza. I se păru puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]