122,821 matches
-
a batjocori motivul "sacru" al creației sale, sufletul țărănesc, împingîndu-i suferința în derizoriu și ridicol. Cu Risipitorii, roman care cunoaște pe durata unui deceniu nu mai puțin de patru ediții, toate grijuliu refăcute pentru a nu se îndepărta de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți în "pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
vizibil. Cînd suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. - Alo? - Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. - Nu. - Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să închidă. - N-ar trebui să țin linia ocupată. În fiecare dimineață un front mare de ceață coboară peste orașul San Francisco. Începe din largul mării. Se formează peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stîncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplînd bazinul lung și
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
deschis generos ușa profesiunii lui, pe care am intrat, senină, inocentă, în lumea imaginilor, desenelor, consistențelor, mirosurilor, materialelor de toate felurile. Cu sfiala și uimirea lui Alice din țara minunilor. Am văzut la Craiova, în cîteva nopți, desenele Ștefaniei Cenean. Linii, tușe, chipuri, portrete, ochi negrii, păr negru, dominante de albastru. Danaide. Sau una singură, aceeași. M-au impresionat și m-au emoționat. Păreau o pilulă fundamentală, concentrată, a istoriei. Ele mi-au răsărit în amintire și m-au însoțit în
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
domestic, de refugiu, închis în fața istoriei. Nu întâmplător numele lui Blaga apare în ciclul Maria Parfenie, poeta tradiționalist-feministă sub numele căreia bărbatul se ascunde în căutarea unei lumi libere, o creație simbolică pentru a explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
și expunerea în plină lumină a unor adevăruri ținute sub obroc, acești guvernanți nu făceau decît să mențină domnia kitsch-ului. După cum la fel de kitsch mi se pare confundarea țării ca atare cu un partid, un guvern, un regim sau o linie politică predominînd la un moment dat, ca să nu mai vorbesc de tendința de a-i eticheta pe adversarii politici, cu epitetul de "trădător de țară", unul din cele mai răspîndite clișee-kitsch pe care le cunosc, agreate cu predilecție de mentalitatea
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
roman. Iar moartea mentorului lor, venită cu ciocanul de aramă al fanaticului Anghel, se așază ca o lespede peste certitudinile abia dibuite. În loc să le confirme, le mai îngroapă o dată. Componenta fantastică a cărții, suplimentată și prin derapaje bine controlate dincolo de linia firescului (zborul unei albine uriașe provenite din grădina lui Anghel întunecă în mai multe rânduri scena romanului, precum vulturul din proza onirică a lui D. }epeneag) nu o substituie totuși pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
pe bună dreptate autorului), singurele obiecții pe care i le-aș mai putea aduce se leagă de anumite imagini prea des repetate. Cam multe tablouri pătate de muște, lucruri de un gălbui murdar, bărbi roșcate fluturânde și țeste acoperite, în linia de modă a unui bodyguard, cu păr tuns scurt, țepos... Mici ticuri stilistice, care ar fi putut lipsi. Sau, poate, chițibușerii de cronicar. Lumea în două zile este unul dintre cele mai bune romane din perioada postbelică și un manual
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Rezultă că Potter reușește să escamoteze defectele codurilor de care se folosește. Impactul e unul postmodernist sută la sută: printr-un mixaj inspirat al codurilor, se ajunge la "încețoșarea" granițelor dintre realitate și film, adică exact ce făcuse Woolf cu linia de demarcație dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această linie a (co)relației mamă-fiu, e cu adevărat antologic: "acum eram la subsuoara mamei. un cristal/ de sare lampadofor îmi atârna/ la capătul cordonului ombilical/ și mama a spus A/ văzându-mă deodată lângă ea.// surorile schimbau/ priviri cu înțeles/ peste
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
de scene, crâmpeie de episoade, gesturi mărunte și "întâmplătoare" împrăștiate de un suflu puternic pe pânza albă a tabloului. La sfârșit, abia, cititorul constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient. Prima dintre cele două părți ale romanului face una cu prima zi a lumii lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
apare tocmai la sfârșitul secolului XVII. Problematică din acest punct de vedere e și fetița protagonistei. Copilul s-a născut în timpul celui de-al doilea război mondial, dar are doar cinci ani în 1990. Oare nemurirea lui Orlando se moștenește? Liniile de separare dintre epoci sunt șterse și pentru că fiecare secol este simbolizat prin intermediul artefactelor culturale (miniatura Hatfield a Elizabetei I) sau al obiceiurilor din acea vreme (pentru aceeași perioadă, banchetele la care se consumau flori pe post de delicatese sau
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
de acest al IV-lea Centenar - printre multe alte manifestări, 2005 reprezintă și Anul de Lectură în Iberoamerica. A fost înființată și o Comisie Executivă - a cărei președinție a fost încredințată lui José Manuel Blecua - cu menirea de a trasa liniile directoare stabilite anterior și de a rezolva probleme curente, cum au fost cele legate de logotipul oficial, analiza și evaluarea proiectelor prezentate sau coordonarea Programului Oficial, național și internațional, la care să poată participa orice fel de organisme care desfășoară
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
Dacă în romanele lui Nicolae Breban, de pildă, raportul sexual este răsfrângerea unui raport de forță, consecința fizică a unei înstăpânitoare ideologii, în cele ale colegului de generație "șaizecistă" sexul reprezintă factorul decisiv, inițiator și concluziv. Calitatea scriiturii estompează puțin liniile de forță ale acestei mecanici (care, la câțiva prozatori de azi, se exercită în gol și eșuează în pornografie). Frazele lui Virgil Duda sunt cel puțin la fel de seducătoare ca tinerele sale eroine, lucrând totdeodată cu sexul. Numai că nuditatea propriu-zisă
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
și istoricii literari reclamă o frustrantă lipsă de biografie, din puținele date cunoscute despre poet se pot reconstitui schelele "șantierului" în care s-a zămislit sobra sa personalitate. Rădăcinile i se trag din Miliés, de la poalele muntelui Pelion (Thessalia). Pe linie paternă este grec, stră-strănepot al unui Dimitrie Philippide, devenit călugăr sub numele de Daniil. Acesta scrie Istoria României și Geografia României, publicate la Leipzig în 1816, după ce se stabilise definitiv la Iași pe la 1801. În poezia Omagiul unei umbre, care
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
poezie. Delicate poeme în proză, cărțile interbelice ale lui Bonciu sau Fântâneru fac din proprietăreasa de altădată, cu maniile și cu firea ei cicălitoare "suportul" unor destăinuiri dezordonate despre chiriași niciodată grăbiți, trăind într-un soi de noctambulism maladiv. Aceeași linie o continuă, în volumul publicat în 2003 la Editura Muzeului Literaturii Române, Scrisoarea lui Lavoisier, Iolanda Malamen. Altfel poetă (cu excepția, în formă, nu în fond, a (micro) romanului Felipe și Margherita, despre întîmplări dintr-un ev mediu fantastic și a
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
subconștientul le-o fi mai onest decât aberațiile împroșcate în presă și pe Internet. A treia: că revista "România literară" ar fi avut un statut similar multiubitei sale "Culturi", adică de publicație săptămânală finanțată integral de la buget. Minciună sfruntată, în linia obsesiei pentru "boierimea minții": "România literară" a fost, încă din zilele lui decembrie 1989, o revistă privată, a unei organizații private, numită Uniunea Scriitorilor din România, iar apoi a "Fundației România literară", privată și ea. Minusculele sume venite de la buget
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
o asemenea concentrare de sculpturi brâncușiene, expoziția este un "Brâncuși fără sfârșit", "o antologie de opere alese"întemeiată pe "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși" sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese în acest fel, cele 35 de lucrări "lasă să se audă subtila, delicata, rafinata și infinita muzicalitate a operei lui Brâncuși". El a fost artistul vizionar nu doar în tentativa de a se apropia de esența
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
S-a născut pentru puțin artistul care se gândește numai la vremea sa. Pe cei ce vor veni să-i ai în vedere, par a spune sculpturile lui. într-o expunere de mare artă, pe socluri ce țin în echilibru linii, forme și suprafețe cu aerul din jur, ceea ce vedem afirmă mai mult ideea de muzeu de artă ca sursă de încântare și frumos. Atunci când, în 1928, judecătorul american și Curtea au decis că "Pasărea în spațiu" e operă de artă
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
din filele cărții. Și din aceste file se desprinde, în primul rând, portretul unui artist cu o viață demnă de un roman, cu suișuri rapide și strălucitoare și căderi amețitoare, după care puțini oameni ar mai fi putut reveni pe linia de plutire, necum să se mai poată înălța din nou. Totul se pare că a început când băiețelul de șapte ani a fost dus de mătușa lui la Opera din Timișoara, unde l-a văzut dansând pe unul dintre cei
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
o prezență generală și difuză, precum aerul pe care îl respirăm. E al tuturor și al nimănui anume. Și ne amintim de el atunci cînd ne lipsește. E ansamblul Ť locurilor comune ť în prezența cărora spiritul funcționează normal. În linii generale, gîndim, vorbim și scriem maiorescian. În detalii, sîntem noi înșine". (p. 370) Există, categoric, o moștenire a lui Maiorescu la nivelul vieții intelectuale românești, dar ea ar putea fi cu greu numită maiorescianism. Chiar dacă reflexele intelectuale ale maestrului își
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
Gheorghe Grigurcu Medicină și literatură: Dante, Rabelais, Schiller, Cehov, Bulgakov, Céline. Medicină și literatură: V. Voiculescu, Victor Papilian, Alexandru Lungu, Emil Brumaru, Augustin Buzura. Alături o puzderie de diletanți care uneori se înscriu pe o linie onorabilă, alteori îngroașă trupa veleitarilor, a celor ce, cu un termen purtînd deja o conotație clinică, se numesc grafomani. Ce relație s-ar putea stabili între cele două domenii ale abordării ființei umane, într-un caz pornind de la alcătuirea sa
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
ale lui Zamfir Dumitrescu devin, prin profunzimea și extensia cercetării, dar, mai ales, prin amplitudinea reveriei, adevărate episoade ale unui mare tratat despre Geneza imaginii care se fundamentează pe un enunț simplu și irevocabil: la început a fost Geometria. Adică Linia. Adică Punctul. Și atît! Convergența contrariilor Expunînd împreună (Galeria Prometeus), Flora și Constantin Răducan par angajați într-un amplu proiect de pedagogie aplicată. Pe lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
nimic de conveniență în vorbele lor, pentru interpreți, piesa e deosebit de ofertantă și toți răspund acestei oferte cu poftă de joc, cu motoarele turate la maximum. Uneori poate, cu prea multă poftă, dorința de a nu scăpa nici o nuanță tulbură liniile întregului și încetinește ritmul acțiunii. Întâi femeile: Luminița Gheorghiu - se lăfăiește în rolul mamei nedemne și cu cât iubește mai mult cu atât e mai nedemnă, excesul e o consecință a disperării și a derutei, dar disperarea ei, devenită neputință
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori (inclusiv Beethoven sau Wagner), în fine spre deconstruirea miturilor respective. Stockhausen a fost
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]