1,388 matches
-
Îl ținea ridicat de gulerul gecuței, căci, așa cum Îl strângeau Între acele picioare ostile, nu reușea nici măcar să respire. — Ce e glanda perineală? Ce sunt feromonii? insista Kevin, ridicând gura În aer. Mama, ai văzut vreodată un dihor? Pasagerii stăteau lipiți unii de alții, lovindu-se și atingându-se reciproc - coapse și mâini, coate și plete, sfârcuri și fese - contacte atât de intime, obscene schimburi de fluide, efluvii și respirații. Valentina ura autobuzul. Înainte nu era așa: mergea la școală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei se mișca. Îi părea că stă să plângă. Îi fu milă de ea. Își lipi mâna de fereastră și fata - pe partea cealaltă - o lipi pe a ei peste a lui. Semaforul se făcu verde. Rămaseră astfel - cu palmele lipite, dar despărțite de geamul prăfuit. Apoi trenul se desprinse de lângă peron. Mâna lui lăsase pe sticlă un halo lucios, ca o răsuflare. Pentru câteva clipe, Antonio alergă după tren, după fată, după avion, după pădurile din Maine, și după granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca un om îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au atins fețele, apoi vârfurile cozilor. Era un sentiment de împlinire pe care nu-l mai trăise niciodată, înrudit întrucâtva cu cel pe care îl simțise când își atinsese prima oară coada, intrând în trupul lui Pampu. Cum stăteau astfel lipiți, arătau ca o inimă care atârna din tavanul casei. Apoi au început instantaneu să se rotească. Mai întâi ușor, ca într-o barcă, alunecând spre fereastra acoperită cu storuri lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de umeri și l-am împins în perete, ținându-l bine. Am scos țepușa din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și lui inima. Amândoi am căzut. Am stat toată seara, am privit cerul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
actori, regizori, scenografi și pregăteam o piesă de teatru la care participa toată suflarea satului. Răsplata era de cele mai multe ori înghețata rece de la magazinul din colț. Stau și mă gândesc: nu, în nici un caz nu rezistam prea mult în casă “lipiți” de ecranul calculatorului. Ne chema uneori mirosul ierbii grase și alteori urmele mingii pe pământul prăfuit sau ploaia caldă de vară care ne răcorea și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-și dea seama că eram eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o. A stat doar foarte aproape de mine, destul de aproape încât să simt căldura coapselor lui lipite de ale mele. A mâncat miel și pâine și a băut și bere și vin, dar nu atât de mult încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să spună povești. Servitorii noștri au adus lămpi cu ulei și sclavii lui Esau aveau mereu grijă să le umple. Lumina lor pâlpâia pe fețele familiei mele, care dintr-odată se făcuse foarte numeroasă. Eu și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului nostru. Avraam părăsise orașul vechi Ur unde se venera luna în numele Nannei și al lui Ningal și venise în Haran unde auzise vocea lui El care-l călăuzise înspre Canaan. În sud, Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate la fel de banale și de cenușii. Ușile lăsau să se vadă coridoare înguste și întunecate și m-am întrebat dacă o să încap pe cea mai mare dintre ele. Străzile nu păreau să aibă grădini, culori și nici alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi degetul mare În sus: gata de ridicarea cu scripetele. Lucas n-o scăpă din ochi În timp ce urca spre el. Extrema ei paloare, nările lipite, ochii adînciți În orbite, buzele decolorate, toate Îl făceau să se teamă de ce era mai rău. CÎnd ajunse În dreptul ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își scoase chiloții; simțea că ea nu se va formaliza din cauza unei erecții și spera că Între ei s-ar putea naște o prietenie. Din păcate, erecția nu se produse. Catherine avea pernițe adipoase Între coapsele pe care le ținu lipite; despărțirea fu destul de rece. În aceeași seară, puțin Înainte de cină, Îl abordă un tip pe nume Pierre-Louis. Se prezentă drept profesor de matematică; Într-adevăr, era genul. Bruno Îl zărise cu două zile Înainte la cursul de creativitate; se lansase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n lat pe masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcînd față cît poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mîneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată. Numai umerii Înălțați Îți sugerau că temperatura era sub nivelul de Îngheț - umerii Înălțați spre urechi și mâinile adânc vârâte În buzunarele pardesiului, dar cu degetele mari afară. Își ținea picioarele lipite unul de altul. Nu era ceea ce obișnuiam noi să numim un „dandy”, dar purta Întotdeauna pantofi fini. Despre Battle se spunea că e un om de o cultură vastă. În privința asta trebuie să‑i cred pe ceilalți pe cuvânt - de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de necesitatea de a profita la maxim de atuurile lor naturale. În timp ce ne îndreptam spre casă, Paul și Tabitha, care stăteau afară, pe trepte, îmbrățișați și cu capetele lipite, scoaseră un „Bună!“ demn de un adevărat cuplu, cu avantajul suplimentar al diferențelor lor etnice: Paul, înalt și cu părul roșcat, era printre puținii oameni care chiar au pielea labă, spre deosebire de noi, ceilalți, care avem pielea de diferite nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zis: Maiestate, fata nu mai este la palat! Ce?! Adu-o aici! spuse prințul nervos. Imediat, mărite prinț! Va fi căutată peste tot și nu ne vom opri până nu o vom găsi! Gărzi! Trimite-ți trupele de căutare și lipiți afișe cu recompense peste tot! Față aceea trebuie să fie adusă înapoi la palat. Da, domnule! Prințul se întinse în patul lui și încerca să adoarmă. O mică lacrima amară îi curse pe obraz. Îi era dor de mine... Sară
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
au răsărit în minte nenumăratele provocări legate de creșterea copilului pe care le văzuse la Chicklets. A revăzut-o pe Sue, terminată din cauza stării de vomă, dar hotărâtă să ajungă la birou. Pe Barbara, avocata cea mare și tare, plângând lipită de peretele coridorului. Pe el, alergând de la creșă la serviciu, marcat de teama crescândă de a nu greși nicăieri. Ce știa Amanda despre toate astea? Și mai erau. Și-a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul creionat în minte, iată-i pe amândoi, lipiți unul de celălalt, mâna sa pe spatele ei, transmițând dorința, mâna ei în cealaltă mână a sa, strângându-l ușor, privirile intersectate...), dar nu făcu niciun gest. Se întrebă, în schimb, care putea fi culoarea ochilor ei (verde, nici nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uneori, individul, sincer și le aduce aminte cu drag. Cu mâna În mână, cu amintirea În amintire, cu gândul În gând și cu clipa de drag În clipa de drag, cu lipiri strânse și răscolitoare ale trupurilor, de-acum Înfierbântate, lipiți - sudați, parcă, unul de altul, calea, către finalul drumului comun, li se scurta, extrem de repede. Nu mai dură mult și, Gabriela cu Nenea, reveniră, din povestiri și din Înfierbântări, la viața reală, din autocarul, care, cobora silențios și lin panta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o mînă care nu era a lui, nici cum pătrunde Într-un trup care era trup din trupul lui, nici gura care Îi sorbea respirația, aproape sufocîndu-l, În aburul din cabină, dar și-a revenit; o simțea pe Ann fierbinte, lipită strîns, a apropiat-o și mai mult, o căutase atîta vreme, nu pentru asta, Doamne ferește, Însă drumurile lor se Înfundaseră acolo, Într-un spațiu de doi pași, nici să se Întindă nu aveau loc, se amestecaseră stînd În picioare, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
generalități. El examina încăperea. S-a uitat peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Da, de sirenă, pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată... Lipită strâns de el, am închis ochii și am simțit cum amețesc de plăcere, dar nicio clipă nu mi-a fost teamă de cădere, pentru că brațele lui mă susțineau strâns, dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trandafiri, mi se pare un început de revoluție ecologică, poate semnul unei treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid turistic nu indică această oază unde în jur de treizeci de parizieni își cultivă fantasmele vegetale, reconstituind cu parcelele lor lipite unele de altele un fel de falanster demn de viziunile unor utopiști precum saint-simon sau Charles Fourier. Da, în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru în librării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
poem obraznic de altfel s-a scris singur pe sine fără să ceară permisiunea nimănui este poemul care face ce vrea el vă sărută cum vrea el și cît vrea el se strecoară în dumneavoastră cum vrea el și rămîne lipit unde vrea el cît vrea el de ce vrea el este poemul impudic căruia îi plac cuvintele interzise poemul capabil să nu mai plece niciodată dintre sînii dumneavoastră să vă lase pe buze un gust de nuci verzi să se înfigă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
undeva, în spatele casei sau chiar într-o aripă a ei își avea o ascunzătoare un paznic, un ins plătit să se ocupe de grădină și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]