3,155 matches
-
sau Premiul Internațional Nonino (2011). Dans și vis (2004) este a doua parte a trilogiei Chipul tău, mâine - un proiect literar ambițios, ce amintește pe alocuri de jocul cerebral al lui Borges, de umorul negru al lui Pynchon și de lirismul meditativ al lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia Chipul tău, mâine cuprinde trei volume: Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
al cărții ei. Destul de compozită ca structură, căci îmbină versul liber cu încercările de prozodie clasică și cu poemul în proză (atât de în proză, încât cu greu mai poate fi numit poem), Marea Pipeadă e o continuă tatonare în jurul lirismului. Nimic nu există cu adevărat aici, totul tinde să fie. Evidența lasă locul calculului complex. De aceea, figura care o definește cel mai nuanțat nici nu provine din stilistică, ci din matematică: asimptota. Lucrurile se apropie unele de altele până
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
oi. De altfel, într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale pune la punct chestiunea dozajului ingredientelor naturiste menite să coloreze și să fortifice narațiunea: „...În scrierile mele [...] n-oi fi având din toate astea (peisaje, naturi moarte sau însuflețite, lirism etc. - nota mea, G.N.) prea, foarte mult sau mult; dar cred că am destul; și mai cred că peste destul, în artă nu mai trebuie deloc”. Și adaugă: „Eu cred că și în opera mea se găsește destul... Dar, firește
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum trebuie să intrăm iar în arenă cu blocnotesul umflat de sarcini / Cui îi mai pasă de visul de azi-noapte / Ori de vreun oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de alții, înainte de Balzac și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră Mateiu Caragiale, chiar Adrian Maniu sau I. Vinea ieșea din acest cadru. Liricitatea nu e tot una
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră Mateiu Caragiale, chiar Adrian Maniu sau I. Vinea ieșea din acest cadru. Liricitatea nu e tot una cu romanul liric. De altfel, lirismul nu anulează neapărat epicul; e suportabil la Victor Ion Popa în Velerim și veler, Doamne, dar profund păgubitor în dezlânata poliloghie Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, pe care Călinescu îl desființează pe bună dreptate. Dar ambițiile mai modeste ale lui
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
-mi exprima preferința pentru doar unul din excepționalele poeme ale cărții: Ci eu singur sub pământ. E, acolo, un plîns de finis mortis, însoțit de spaimă, singurătate și speranță, cum nu s-a scris, pînă acum, în limba română. Rareori lirismul a putut încorpora atîta potențial al solitudinii subiectivității. Se spune și se scrie despre Ion Mureșan că e un poet mare. Mă asociez acestor spuneri/ scrieri. Nu doar prin credință, ci și prin cele scrise mai sus.
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
al Premiului Nobel și demnitar al regimului Allende. Iar cartea e într-adevăr mai mult o mărturie decît o relatare, cu tot cu premisa cvasi-mistică și cu cea de incoerență ale cuvântului. Firul narativ e edulcorat, când nu chiar tulburat, de un lirism răsfățat, care se știe acasă în scrisul lui Neruda, și de o exaltare vagă rezultată dintr-o concepție deterministă care scutește - sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
graiul strămoșesc, geto-daco-romano-scit. În felul acesta, românii vor fi protejați lingvistic de limba oricărei alte culturi care ne-ar putea întina identitatea și valorile neamului pe care dl Socaciu le-a cântat pe strună de chitară. Lăsând deoparte lălăielile folchiste, lirismele plângăcioase și miorlăiturile înflăcărate din alte vremi ale chitaristului Socaciu, propunerea domniei sale este de o rară imbecilitate. Sunt două dimensiuni pe care le implică propunerea stupidă a dlui Socaciu: una legată de felul în care vorbește actorul, alta de limba
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
fondaniene de către un cititor specializat, care e mai mult decât atât, adică un martor pasionat, un soi de interlocutor intim postum, ce i se adresează nu o dată foarte direct, la persoana a doua singular, autorului investigat. O undă de discret lirism, în afara oricărei emfaze, însoțește acest periplu al lecturii, marcând o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
cuvântului, o demonstrație - cine poate să o facă! - a faptului că cele două concerte se completează reciproc sub aspectul imaginii, definind împreună una dintre cele mai captivante și mai emblematice personalități ale artei ruse moderne de secol XX. Căci între lirismul consistent și sarcasmul șfichiuitor, între fermitatea brutală a afirmărilor și duioșia comunicării, se conturează o lume populată în egală măsură de visul oniric al lui Chagall sau dramele de tragică viziune ale lui Bulgakov, de avatarurile regimului sovietic de care
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
trecut fără să lase urme. Nici sugestivă, nici obscură, în pofida aerului hermetic pretins de G.Călinescu, este o poezie declarativă, patetică, sentimentală și câteodată plină de furie. Nicio emoție din rândul celor strict individuale ale modernilor nu răzbește în acest lirism coral și colectiv. În volumele următoare, poetul pare să fi fost părăsit de muză. Puțini știu astăzi că Goga a scris și teatru. Domnul notar, din 1914 mai are, în parte, valoarea unui document politic. La premieră, pe fondul tratativelor
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Ambii pariază pe un răspuns flexibil, situat în spațiul larg al prozei poematice. Aceasta pare să fie una dintre nadele aruncate abil criticii, conturând în sine o miză a romanului. Interesant e faptul că Dan Coman preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare parte, în sfera prozei. Organizarea internă însă, rupturile fluxului logic și, mai ales, locurile intenționat goale, acolo este vizibilă carnea poetică pe scheletul romanesc. Categoriile generice trebuie aplicate
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
din spital e centrul ei, cît moartea unui om de același sînge, privegheat, îngropat și pomenit creștinește. În viziunea poetică a Ilenei Mălăncioiu, moartea este o constantă și o obsesie. Volumul de debut, Pasărea tăiată, șoca prin diferența marcată față de lirismul auroral și solar al „șaizeciștilor” care asumau, în linia lui Nichita Stănescu, postùri adolescentine ușor de „purtat” de către niște poeți foarte tineri. De data aceasta, însă, moartea nu mai e o temă poetică la Ileana Mălăncioiu și nu mai este
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
116 minute. Premiera în România: 08.03.2013. Produs de:Parada Film. Distribuit în România de: Parada Film. Unul dintre filmele remarcabile ale lui Andrei Sokurov, (1997) trasează relația complicată dintre un fiu și mama muribundă, o relație în care lirismul și tandrețea se amestecă cu un fel severitate tăiată în diamant. Neputincioasă fizic, mama însă deține puterea asupra fiului, detașată și aproape hieratică în proximitatea morții, privind într-un dincolo impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
poeților vizați, glăsuind în numele artei lor, într-o cheie în care liniile caricate nu exclud o aderență sensibilă. Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă B. Fundoianu (Pastel), a sta cot la cot cu avangarda
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
lieduri și muzică de cameră, Nina Cassian a aparținut unei generații care a dat nume sonore culturii române, creația domniei sale situându-se, încă de la debut, în constelația unor mari poeți români. Ne vom aminti, cu siguranță, de Nina Cassian, de lirismul profund și de credința în vocația de poet și de creator de valoare pe care și-a asumat-o de-a lungul întregii sale vieți și cariere. Cred că în fața unor astfel de modele, care au continuat să își arate
Băsescu, cuvinte extrem de triste: Dumnezeu să o odihnească! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36719_a_38044]
-
poeziei franceze, posterior simbolismului, dar marcat de sensibilitatea romantică. În 1901 îi apare primul volum de versuri Le coeur innombrable, urmat de L’ombre des jours (1902), Leș Eblouissements (1907), Leș Vivants et leș Morts (1913), toate dominate de un lirism din ce in ce mai grav, culminând cu L’Honneur de souffrir (1927). Fiica a lui Grégoire Bassaraba de Brancovan, fiul lui George Bibescu și al Zoiei Mavrocordat, si a Ralucăi Musurus, cretana, fiica lui Musurus Pașà, ambasadorul Porții Otomane la Londra, Anna de
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
originalitate. Independent de poezia „majoră” (care se întinde pe o axă ce trece prin Budila Express și prin Regele dimineții), Mușina a resuscitat, de unul singur, o zonă a poeziei challanged, a poeziei „mici și mijlocii”, situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
grad, punând-o în fața unei întrebări încă fără răspuns: a avut cunoștință Apollinaire de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că Cendrars l-a influențat pe rivalul său, având prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
de contact cu ea este autobiograficul; numai că, pentru Sorin Mărculescu, miza și sensul poeticului au un caracter mistico-religios, de rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
critic, mi-am propus să fac pentru modernismul românesc ceea ce a întreprins Marcel Raymond 2 pentru acel francez, în cunoscutul sau studiu De Baudelaire au surréalisme. Astfel, a luat cu încetul ființă o carte întreaga, prezentând formele de aventură ale lirismului nostru contemporan, de la Macedonski la Urmuz 3. Îmi permit să vă trimit capitolul care va privește, gândindu-mă că poate să vă intereseze. Îmi pare rău numai că nu mi-a fost dat să cunosc și ultimul dumneavoastră volum de
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]