3,144 matches
-
și modelează expresia globală a ansamblului, ca un continuu muzical peste variația intensității luminoase pe sticlă fenestrației totale. Se naște astfel o orchestrație de expresii a diferitelor sentimente și atitudini mentale care au prezidat la conceperea acestei arhitecturi impregnate de lirismul poporului." Hanul cu Tei a fost restaurat la începutul anilor '70, arhitectul Constantin Joja reușind să redea aerul autentic al secolului 19 prin reconstituirea aproape exactă a fațadelor, refacerea curții cu pavajul din dale de piatră sau folosirea obloanelor grele
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
a apărut în 1994 la editura Pygmalion, în traducerea lui Mihai Samoilă. Traducerea fidelă a pasajului din Sonetul 73 ar fi fost lipsită de sens în afara contextului, astfel că propunerea traducătorului pentru titlu a fost Cântec de lebădă, deoarece păstra lirismul și sensul tragic al citatului și respecta confortul cititorului, căruia i se oferea un titlu accesibil, ușor de ținut minte și de comunicat. Alegerea titlului ediției românești a aparținut în final editorului. Marile schimbări climaterice și epidemiile mondiale, atribuite poluării
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în ""Art poétique"" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții - "mimesis") și ideile estetice ale lui Horațiu. Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în poezia mea. Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, și lirismul direct, cu preponderența când a unuia când a altuia. În privința copertei, eu nu prea văd plastic. Am făcut însă unele prezentări prin reviste lui Brana 8, care au plăcut. Lui nu pot să-i cer întrucât arta lui cu viziunea
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
Dopcea, Olimpiu Nușfelean,Vasile Găurean, Grigore Traian Pop, Gavril Moldovan, Maximinian Menuț, Susana Deac și alții. ,Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999). Viziunea lui e una nervoasă, sincopata, voit risipita în fragmente
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
Mihail Dragomirescu, Perpessicius etc., singurele rezerve aparținându-i criticului Pompiliu Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile unui răzeș") către mediul urban (în "Drumul cu plopi"), considerând că autorul manifesta o tendință de intelectualizare a personajelor sale. Intelectualii prezentați în nuvelele din "Drumul cu plopi" și în romanul "Întunecare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
unei generații care a luptat pentru un ideal social-național. Războiul este privit doar ca determinant al noilor realități sociale și sufletești. În opinia criticului sus-menționat, elementele literare sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de romanul "Ion" (1920) al lui Liviu Rebreanu. Alți critici au evidențiat superficialitatea și lipsa de substanțialitate a scrierii tributară unui provincialism cultural românesc. Membrii grupului Criterion erau cei mai vehemenți critici
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
drept o „veritabilă virtuoză, ale cărei sunete izvorâte din instrumentul sau sunt pline de culori, de dramă” (New York Times). Artista „ar putea la fel de bine să fie și o soprana. Ea îmbrățișează violoncelul că pe o extensie a propriului corp, personificând lirismul potrivit unui instrument ce este atât de apropiat vocii umane” (Washington Post). În același an, câștigă și premiul I la concursul internațional Arturo Bonucci de la Romă, fiind definită că „o artistă cu o intuiție muzicală excepțională, dotată cu o tehnică
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împletește cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structură poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunării, de pământul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitoreasca, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimina detaliul nesemnificativ, gestul incidental
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
G. Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl). Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de nuvelă al basmelor lui Creangă, despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
de sociologie" și în altele. Debutează cu versuri, în revista "Vieața nouă" în 1918. Colaborează cu versuri și proză în revistele "Orizonturi noi", "Sburătorul", "Năzuința", "Cuvântul liber", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Viața literară" și în altele Eugen Lovinescu remarcă lirismul primăvăratic și direct, exprimat în versuri ușor romantice, ușor declamatorii, amabile și spontane din poezia lui . Victor Durnea consideră că în versurile sale climatul este vagul sufletesc, prins în sugestii înprumutate din domeniul muzicii. Există o sensibilitate în care dominanta
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
Năruită". Mamina este descrisă ca un roman al devotamentului, al credinței strămoșești și al legăturii dintre om și pământ. Cohortele morții sunt crâmpeie din războiul Unității, prinse de un adevărat artist. Victor Durnea remarcă un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
citește primele versuri. Îi cunoaște pe Leconte de Lisle și pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiana "Stances et poèmes". În volumele următoare "Leș solitudes" și "Leș Vaines Tendresses", se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat că "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică ("La Justice","Le Bonheur"), caracterizată de Ferdinand Brunetière că o "încercare laborioasa și oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
combină investigația proprie genului cu analiza psihologică, conturând un „joc al ipotezelor” și trecând dincolo de aparențe. Criticul Florin Faifer constata că romanele sus-menționate conțin clișeele specifice genului, manevrate însă cu o luciditate ironică, iar pasajele descriptive sunt impregnate de un lirism calofil. A publicat mai multe volume de critică teatrală ("Martor al Thaliei", 1979; "Din fotoliul 13", 1986; "Chipuri și măști", 1996; "Eminescu, omul de teatru", 2000) și cinematografică ("Statui de celuloid", 1972; Filmul, vocație și rutină", 1974; "Diorame cinematografice", 1983
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
care ea o reprezintă. Se poate vedea în lucrările pe care le-a expus, că tendința pictorului pentru depășirea tematicii religioase sau istorice și evitarea abordării subiectelor sociale poate fi amendată de un public educat în spiritul academismului sau al lirismului artificial reprezentat. Pictorul nu s-a lăsat impresionat de critica fantezistă și nici de elogiile de natură superficială care i s-au adus, ci el a căutat cu înfocare apropierea de natură și aprofundarea compoziției monumentale. Datorită acestor preocupări a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
printr-o luminozitate și o cromatică caldă dublată de o tușă liberă care aduce un plus de elocvență fără a deveni ostentativă. În această lucrare, pictorul s-a dovedit a fi un bun realist însă el a dat naștere unui lirism grav prin discreția cu care a înfățișat scena pe care criticii acelor vremuri au considerat-o una a picturii sociale. Arthur Verona a fost deranjat de diferențele de organizare ale Salonului Oficial din București prin comparație cu manifestarea similiară pariziană
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
asupra lui. În toate aceste tablouri, Verona a fost atras de tematica lui Grigorescu, dar el nu a renunțat la obișnuința de a-și plasa compoziția de atelier în peisaj. El era conștient că subiectele grigoresciene au în ele un lirism rustic specific și autentic românesc, care duce în final la o creștere a prestigiului său în fața privitorului din acele vremuri. În anul 1903 - 1904 (vezi capitolul Controverse, incertitudini) s-a căsătorit cu Maria Zerman și s-a hotărât să se
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Critica de artă a vorbit foarte mult despre peisajele sale, uneori nejustificat. Conform curentelor artistice ale vremii sale, oamenii erau atrași mai mult de literatura semănătoristă și astfel aveau tendința de a aprecia mai ales melancolia unor lucrări intitulate " Toamna", lirismul fetelor pierdute " Între nalbe" sau optimismul debordant al "Horelor" pe care le-a pictat. Verona a rămas însă inflexibil la succesul de public sau al criticii de artă și și-a urmărit pasiunea în direcția picturii monumentale. Posesorul unei firi
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
îndoială pictorul peisajelor calde, iluminate de prezența oamenilor veseli, frumoși și sănătoși. În compozițiile lui Verona transpare tendința sa spre monumental și sculptural, lucru care l-a dus câteodată spre unele atitudini artificiale. În peisaje, sensibilitatea l-a dus spre lirism și dragostea spre frumos. În compozițiile cu tematică din viața oamenilor a ales îndeosebi momentele luminoase care l-a împins adesea spre idilic. Datorită îndrăznelii cu care a abordat problemele picturii murale, el a contribuit la modernizarea acestei arte în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
greutățile pe care realizarea unor astfel de compoziții le impun, ba din potrivă pare că le-a căutat. Deși racursiurile utilizate, compozițiile dificile și pozițiile teatrale cu grandoarea căutată a personajelor înfățișate, par să aducă pictorului satisfacție Totul contrastează cu lirismul peisajelor pictate cu o reală efuziune la Brăila, pe Olt sau la Herța. Admirator al Renașterii, al clasicismului și chiar al barocului, Arthur Verona spre deosebire de pictorii educați în spiritul artei bizantine, a considerat că pictura decorativă este inevitabil subordonată arhitecturii
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că filmul conține scene de „dinamism și ritm, clipe de suspens, pasaje spectaculoase, pete de culoare, clipe de destindere, abur de lirism”. El considera că filmele "Cu mîinile curate" și "Ultimul cartuș" îl reprezintă cel mai bine pe regizorul Sergiu Nicolaescu. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), același critic scria că "Ultimul cartuș" este inferior filmului " Cu
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
minții și ale intelectului. A publicat mai multe articole legate de dezvoltarea cinematografiei științifico-fantastice. A absolvit Institutul de Medicină din Baku, proiectul de diplomă fiind "Plantele medicinale ale Azerbaidjanului". Între 1956 - 1958, Juravliova a scris cinci povestiri SF pline de lirism și optimism tineresc. Povestirea "Rapsodia stelelor" prezintă „poezia siderală” alături de tânăra astronaută Ala Vadimirovna.
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui sunt legate de activitatea cenaclului "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
Poezia de Marin Sorescu face parte din volumul Tușiți, publicat în 1970 și constituie o artă poetică ilustrativă pentru concepția despre lumea superficială și limitată, realizată sub formă de lirism obiectiv, cu ironia fermecătoare specifică scrierilor lui. Deși în plină perioadă a neomodernismului, poezia păstrează fondul tradițional al liricii, învelit într-o formă limpede și încântătoare, în care versul este scuturat de toate podoabele și descrețește fruntea (Eugen Simion). Este
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea întâmplării stranii trăite de cei trei orientaliști prin teoria existenței universurilor paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de ipoteză. Valoarea nuvelei rezidă nu numai din latura sa fantastică, ci și din lirismul tulburător și exotic al descrierilor. Mărturisindu-și preferința pentru această nuvelă, pe care o considera o povestire fantastică ce prospecta un spațiu istoric revolut, Criticul Șerban Cioculescu afirma că „Nopți la Serampore”, deși mai puțin cărturărească decât „Secretul doctorului Honignerger
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]