3,184 matches
-
ectenia de mulțumire publică pentru împărtășire, rostită de diacon, însă ca din partea poporului: „Drepți primind (care am primit - μεταλαβόντες) dumnezeieștile... ale lui Hristos taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului”. Care este sensul și rațiunea de afi a unor asemenea texte liturgice dacă nu împărtășirea tuturor membrilor Bisericii.[9] Așa se face, de exemplu, că Liturghia darurilor mai înainte sfințite, care la originea ei nu este decât o simplă slujbă mai solemnă, a putut primi numele de liturghie, deși în rânduiala ei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
unde este episcopul, acolo trebuie să fie și mulțimea credincioșilor, așa cum unde este Iisus Hristos, acolo este și Biserica universală”.[18] Părintele Alexander Schmemann definește Euharistia ca sacramentul bucuriei. El afirmă, de asemenea, că există o înțelegere fundamental greșită - înțelegerea „liturgică” a liturghiei. Ea constă în reducerea liturghiei la categoriile „cultice”, definirea ei ca act sacru de cult, diferit, catare, nu doar de zona „profană” a vieții, ci și de toate celelalte activități ale Bisericii înseși. Dar nu aceasta este semnificația
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
susține Felmy: „În Biserica veche însă actele pur practice erau parte componentă esențială a cultului divin, o expresie a caracterului corporal și a unui materialism al mântuirii necesar față de tendințele spiritualiste eretice.”[ 28] 5. Despre Asceză și Liturghie. Nominalism[29] liturgic - asceză fără Euharistie versus formalism sau magism euharistic - Euharistie fără asceză Reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii la „colivari”[30] era strâns acompaniată de redescoperirea sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii continue/frecvente [synechōs, sychna] ca realizare
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
în Sichem și au făcut fărădelege în poporul Meu” (Os. 6,9). Diavolul încearcă să ne țină la distanță de Masa Domnului ca să murim de foame duhovnicească. Trebuie să ne trezim din indolență și nesimțire și să ieșim din nominalismul liturgic (Părintele Ioan Ică jr.) prin care nu facem altceva decât să ne lipsim de harul ceresc[40] Motivele invocate pentru respingere sunt o serie de posibile consecințe la care s-ar putea ajunge prin practicarea împărtășirii frecvente: banalizarea Euharistiei înțelese
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
căror viață spirituală era relaxată și deficitară. Doar monahii, care apar acum, continuă creștinismul integral al epocii apostolice, atât în practicile lui liturgice - Liturghiile comunitare doar sâmbăta și duminica - cât și etosul lui ascetic martiric - cu împărtășiri private zilnice. Viața liturgică a parohiilor urbane începe de acum înainte să fie dominată de fenomenul invers proporțional al înmulțirii Liturghiilor și răririi împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
rare și dese, individuale și colective, se alimentează , justifică și susțin reciproc, ambele invocă abuziv în sprijinul lor afirmații ale părinților „colivari”, fără a sesiza natura exactă a pledoariei lor de echilibru ascetico-euharistic.[44] 6. Despre Liturghia spirituală și spiritualitatea liturgică Liturgistul rus Alexander Schmemann[45] pleacă de la premisa unei opoziții principiale între spiritualitatea euharistică originară de tip comunitar-eclesiologic și eshatologic, pe de o parte și spiritualitatea monahală ulterioară, individuală, penitențială și terapeutică, pe de altă parte și militează pentru restaurarea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și terapeutică, pe de altă parte și militează pentru restaurarea celei dintâi împotriva celei din urmă. Părintele Stăniloae, însă, postulează din contră convergența și unitatea de principiu în Ortodoxie a celor două aspecte într-o Liturghie spirituală și o spiritualitate liturgică. Dilema nu ar fi, așadar, împărtășirea deasă sau rară (o falsă dilemă), ci privativă sau corporată, gest de pietate individuală, de recompensare a „vredniciei” eforturilor personale cu „premiul” euharistic sau act eclesiologic de constituire și manifestare a Bisericii ca Trup
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
pur și simplu spre Împărtășanie ca act ascetic. Tipicul cultului Bisericii a fost adesea oficiat în afara formulării ecleziale, adică fără cler și uneori nu în Biserică, ci în chilii (Vecernia sinaită a Avvei Nil). Importantă este această contopire a tradiției liturgice a Bisericii cu o regulă ascetică particulară. Odată inclusă în tipic, regula monastică a căpătat un caracter liturgic.[50] Așadar, primirea Împărtășaniei a fost separată de ritmul Bisericii și a intrat în ritmul vieții ascetice individuale. Am menționat deja exemplele
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
adică fără cler și uneori nu în Biserică, ci în chilii (Vecernia sinaită a Avvei Nil). Importantă este această contopire a tradiției liturgice a Bisericii cu o regulă ascetică particulară. Odată inclusă în tipic, regula monastică a căpătat un caracter liturgic.[50] Așadar, primirea Împărtășaniei a fost separată de ritmul Bisericii și a intrat în ritmul vieții ascetice individuale. Am menționat deja exemplele timpurii de împărtășire idividuală de către eremiți din Sfintele Daruri păstrate pentru acest scop și, de asemenea oficierea unor
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
individuale ori de starea spirituală credinciosului. Importantă este apariția ideii de împărtășire frecventă sau rară, o idee care nu mai era legată de regula de rugăciune a Bisericii, dar mai important este schimbarea locului Euharistiei în întreaga structură a vieții liturgice. Practica oficierii zilnice a Liturghiei (devenită regulă în mănăstirile secolului VIII-IX) era privită pur și simplu ca una dintre slujbele acestui ciclu al liturghiei timpului. Dar această regulă nu implica primirea zilnică a Împărtășaniei, care era determinată de un alt
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
serviciu oficiat de către cler și care nu cerea ăn mod necesar participarea tuturor.[51] Fără a dezvolta această idee, putem spune că acest stratum monastic potrivit lui Schmemann este legat de una din cele mai profunde transformări petrecute vreodată în pietatea liturgică, anume separarea Euharistiei de semnificația ei eshatologică și eclesiologică.[ 52] Note bibliografice: [1] Dumitru Stăniloae, Ascetica și Mistica Bisericii Ortodoxe., EIBMBOR, București 2002, p. 50-51. [2] R. Sinkewicz evidențiează contradicția dintre sacramentalismul ierarhic riguros al lui Teolipt al Filadelfiei și
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
2000, p.51, nota 129.). Părintele Ioan Ică jr. îl consideră pe Teolipt „propagator al unei versiuni unice în felul ei de isihasm chinovit, bazat pe o sinteză originală între mistica evagriană și cea simeoniană... pe un solid fundament eclezial, liturgic și sacramental explicit afirmat” (op. cit., p. 70-71). Pe de altă parte, „întreada viață a lui Simeon constitue ilustrarea conflictului dintre un profet și preoți, dintre eveniment și instituție” (apud, John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, traducere Angela Pagu
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
-și vinde produsele și a cumpăra cele necesare pentru subzistență. În aceste condiții s-au văzut obligață să mute pomenirile decedaților familiilor donatoare - peste 12.000 de nume! - din ziua rezervată tradițional parastaselor, sâmbăta, în ziua de duminică. Această adaptare liturgică a fost promt denunțată de ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul ca o gravă inovație dogmatică și o încălcare inacceptabilă a tradiției ortodoxe. Plângerea morților și comemorarea lor cu colive, simbol al trupului mort, contravin Constituțiilor Apostolice (V, 20; VII, 24) și sunt
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Sfântul Duh. Corespondență (Epistole) - Scrieri partea a treia - în PSB 12, EIBMBOR, București 1988, p. 269-270. În vremuri de persecuție unii erau nevoiți, în absența unui preot liturg, să ia cuminecătura cu mâna proprie. [47] Alexander Schmemann, Introducere în Teologia Liturgică (1966), trad. rom. Editura Sofia, București 2002, p. 202-203. [48] Lucien Regnault, Viața cotidiană a Părinților deșertului în Egiptul secolului IV, ediția a II-a, Editura Deisis, Sibiu 2004, p. 182-183. [49] Ibidem, p. 178-180. [50] A. Schmemann, op. cit., p.
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
în starea de robie. Alți psalmi amintesc mai mult sau mai puțin explicit faptele istorice cu prilejul cărora au fost compuși. Astfel, psalmul 70/71 s-a scris în timpul invaziei lui Nabucodonosor iar psalmul 107 - după eliberarea din captivitate. Psalmi liturgici Acest nume se dă acelor psalmi care au fost compuși în mod special pentru ceremoniile religioase ori pentru serviciul de la templu. Astfel avem: psalmul 14 care amintește condițiile cerute pentru a fi admis la sanctuar. Psalmul 23 era recitat în
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
la aducerea unei jertfe, iar psalmul 67 la reîntoarcerea sicriului Legii la cortul sfânt după o victorie repurtată impotriva năvălitorilor sau răufăcătorilor. Cea mai mare parte a psalmilor din cărțile a IV-a și a V-a au acest caracter liturgic. De altfel, chiar dacă nu toți psalmii au avut de la început o destinație liturgică, până la urmă, atât în sinagogă cât și în Biserică, ei au dobândit o astfel de întrebuințare. Diferite indicații pe care le găsim în titlurile unor psalmi dezvăluie
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
sfânt după o victorie repurtată impotriva năvălitorilor sau răufăcătorilor. Cea mai mare parte a psalmilor din cărțile a IV-a și a V-a au acest caracter liturgic. De altfel, chiar dacă nu toți psalmii au avut de la început o destinație liturgică, până la urmă, atât în sinagogă cât și în Biserică, ei au dobândit o astfel de întrebuințare. Diferite indicații pe care le găsim în titlurile unor psalmi dezvăluie de asemenea caracterul lor liturgic. Așa de exemplu la începutul unor psalmi se
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
toți psalmii au avut de la început o destinație liturgică, până la urmă, atât în sinagogă cât și în Biserică, ei au dobândit o astfel de întrebuințare. Diferite indicații pe care le găsim în titlurile unor psalmi dezvăluie de asemenea caracterul lor liturgic. Așa de exemplu la începutul unor psalmi se întâlnește notat cuvântul "Alamot" - ceea ce indică modalitatea cântării lor pe o voce de tenor (vezi Psalmul 45). Alții au marcat cuvântul "Ghitit", de la un instrument muzical cu care era acompaniată cântarea acestor
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
a 57 de psalmi. Expresia "le menateah" - constituie un indiciu pentru dirijorul de cor de felul cum trebuie executată cântarea unor psalmi. Cincizeci și cinci de psalmi au această indicație. Cuvintele "nechiiot" și "neghinot" definesc alte două genuri de psalmi liturgici și anume cei desemnați prin prima numire trebuind a fi acompaniați de fluiere, ceilalți de un instrument cu coarde. Psalmul 7 are drept indicație liturgică termenul "sigaion" ceea ce se traduce cu cântare ditirambică. Cuvântul "sir", acolo unde se află, indică
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
de psalmi au această indicație. Cuvintele "nechiiot" și "neghinot" definesc alte două genuri de psalmi liturgici și anume cei desemnați prin prima numire trebuind a fi acompaniați de fluiere, ceilalți de un instrument cu coarde. Psalmul 7 are drept indicație liturgică termenul "sigaion" ceea ce se traduce cu cântare ditirambică. Cuvântul "sir", acolo unde se află, indică faptul că psalmul respectiv trebuie cântat, nu recitat. Cuvântul "siminit" arată că psalmul trebuie executat în "octava gravă". Suprascrierea "tehilah" se traduce cu "cântare de
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Ștefan cel Mare și Sfânt - pregătirea și organizarea acestui mare eveniment”, desfășurat la Mănăstirea Putna, județul Suceava 18-20 Noiembrie 2003 am participat la simpozionul închinat Sf. Grigorie Palama - Thessalonic - Grecia 13 - 15 Mai 2004 am participat la simpozionul de Teologie Liturgică dedicat Sfântului Nicolae Cabassila 18 - 20 Iulie 2004 am participat la Simpozionul „Zilele Patriarh Miron Cristea”, ediția a VII - a, care a avut loc la Toplița, în cadrul căruia am prezentat studiul: „Ctitori și Ctitorii Românești la Sfântul Munte Athos” 20
GOMBOŞ STELIAN TITUS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351486_a_352815]
-
Dumnezeu” - la Editura „Agnos” din municipul Sibiu. Octombrie 2010 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Vorbire și convorbire cu oameni aleși” - la Editura „Top Form” din municipul București. Aprilie 2011 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Dumnezeiasca Euharistie - centrul vieții liturgice și duhovnicești a creștinului” - la Editura „Emia” din municipiul Deva, județul Hunedoara. Decembrie 2011 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Din cuvântul înțeleptului - la ceas de sfat și sfătuire...” - la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuș, județul Bihor. Telefon: 0788/060722
GOMBOŞ STELIAN TITUS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351486_a_352815]
-
îi vine din împărtășirea lui cu Duhul Frumuseții, care își face din trupul acestui om un templu viu al Său. Sfântul - creatura rațională în care odihnește Duhul - este împlinirea urcușului duhovnicesc al omului spre Frumusețea divină și, totodată, împlinirea vocației liturgice a omului ca preot al Frumuseții eterne ce iradiază din Chipul Logosului lui Dumnezeu. Sfântul nu este un supraom ci omul care-și trăiește adevărul ca ființă liturgică. Sfântul este ființa umană care alături de corurile îngerești cântă și preamărește pe
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
împlinirea urcușului duhovnicesc al omului spre Frumusețea divină și, totodată, împlinirea vocației liturgice a omului ca preot al Frumuseții eterne ce iradiază din Chipul Logosului lui Dumnezeu. Sfântul nu este un supraom ci omul care-și trăiește adevărul ca ființă liturgică. Sfântul este ființa umană care alături de corurile îngerești cântă și preamărește pe Dumnezeul treimic. Perspectiva eshatologică a împlinirii vocației liturgice a omului sfânt în Împărăția Cerurilor, alături de îngeri, în bucurie neîncetată de Frumusețea dumnezeiască a Fiului, a fost exprimată încă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
ce iradiază din Chipul Logosului lui Dumnezeu. Sfântul nu este un supraom ci omul care-și trăiește adevărul ca ființă liturgică. Sfântul este ființa umană care alături de corurile îngerești cântă și preamărește pe Dumnezeul treimic. Perspectiva eshatologică a împlinirii vocației liturgice a omului sfânt în Împărăția Cerurilor, alături de îngeri, în bucurie neîncetată de Frumusețea dumnezeiască a Fiului, a fost exprimată încă din secolul IV de către Sfântul Vasile cel Mare: “Urcă-mi-te cu mintea și vezi dacă se potrivește vieții îngerilor
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]