2,133 matches
-
poème reste pourtant să beauté formelle. Pour montrer ce propos, nous citons ci-dessous un poème intitulé Via/La vigne : Via Via a-nnebunit de-atâta spor de verde ea suge din pământ întregul dor de zări și pare că-i locaș de crude cugetări din care niciun bob discursul nu îl pierde Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări și gustul de ecou prin vai și pe cărări iar sensul ei acum
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
În acest secol, se produce o schimbare de mentalități și credințe în favoarea creștinismului. Cimitirele din orașe indică și ele o importantă mutație spirituală în conștiințe.21 În Dacia, după 275, nu există dovezi ale funcționării vreunui templu păgân, dar în locașurile de cult de la Ulpia Traiana, se mai oficiau rituri. Oricum, primii creștini au devastat sălile și au aruncat statuile și alte obiecte în fântâna sacră. La Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj), templul lui Bel a devenit, sub Teodosie (379-395), parte componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contribuit la reușita noii religii în rândurile daco-romanilor. Numărul descoperirilor creștine, datate între 275 și 375, în provincia Dacia, a variat: locașe de cult la Slăveni (jud. Olt) și Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj)-aici, prin transformarea unui sanctuar păgân într-un locaș creștin, semn al victoriei religiei creștine. La sfârșitul secolului al IV-lea, credința creștină cucerise pe cei mai mulți daco-romani. Basilica de la Morisena (Cenad, jud. Timiș) este controversată, iar alte biserici aflate la Apulum (Alba Iulia), Densuș (jud. Hunedoara), Prejmer (jud. Brașov
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați trebuie să fi fost, în secolul al IV-lea, un bastion al păgânismului. Patrimoniul religios al populației getice nu se deosebea esențial de acela din secolele II-III. Este vorba, în aceste teritorii, despre o societate în care absența oricărui locaș de cult, inexistența unei caste sacerdotale și a unei literaturi religioase, lipsa simulacrelor, a sacrificiilor și ofrandelor denotă faptul că ideea de religie nu presupunea neapărat conceptul de divinitate. Universul religios se reducea la credințe, practici și rituri a căror
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bizanțul și catolicismul în trecutul nostru îndepărtat, în S.T., 1950, nr. 9-10, p. 556-568; Ioan Ionescu, Localizarea Chiliei bizantine și împrejurările în care s-a înființat Mitropolia Țării Românești, în G.B., 1978, nr. 9-12, p. 1055-1071; Pavel Chihaia, Cele două locașuri ale Mitropoliei din Curtea de Argeș..., în M.O., 1967, nr. 7-8, p. 597-612; Idem, Cine a fost Negru Vodă, întemeietor de cetăți și ctitor de biserici, în vol. Pagini de veche artă românească. De la origini până la sfârșitul sec. al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1987, p. 327-353. Cantacuzino G., Cetățile medievale din Țara Românească (sec. XIII-XVI), București, 1979, p. 114-120. Cantemir D., Descrierea Moldovei, București, 1973. Ceacalopol G., Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194. Chihaia Pavel, Cele două locașuri ale Mitropoliei din Curtea de Argeș..., în M.O., 1967, nr. 7-8, p. 597-612. Idem, Cine a fost Negru Vodă, întemeietor de cetăți și ctitor de de biserici, în vol. Pagini de veche artă românească. De la origini până la sfârșitul secolului al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă, criticul de la Iași devine „un idol diform, dar învestit cu aureola mistică întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele albe”, acestea puse, din păcate
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
drept la pașă..." Cine te-a trimis aice, Pașo? " Turcu-atuncea rîde: "Domnu[l] vostru, măi voinice! " Domnul? " - zise Gruie - [Domnul? ] Cine-i ăla? Care Domn? Domnii legiuiți ai țării dorm de vecin[ic]ul lor somn. Pe mormintele închise, în locaș întunecos, Noi, boierii-am ales Vodă în Moldova pe Hristos. Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus, Iar acela care vornic peste noi cu toți l-am pus N-are drept să dea din țară loc măcar de două
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
grămada. Cei ce erau spre moarte stăteau culcați unii peste alții și așa rămâneau și cadavrele în drum. Alții se tăvăleau pe jumătate morți prin strade și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o să înțelegeți de ce am ales să scriu această carte." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 28. AȘA CUM ANTICIPASERĂ QUINȚI 1, unitatea energetică pe care o adusese N'Gai Loon de pe Z se potrivise fără nici o modificare într-un locaș al misterioasei nave din caverna de pe Kyrall. Imediat ce fusese potrivită acolo, o lumină de control clipise prompt, indicând că e gata să reia furnizarea energiei în întreaga navă. Kasser ținea mâna deasupra a ceea ce părea a fi întrerupătorul general și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
izvorul violenței); 5, 6; 6, 1; Testamentul lui Gad 4, 7; Martiriul lui Isaia 2, 2; 2, 7; 5, 16; Testamentul lui Iov 3, 6 et passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasajului de la Mt. 24,15 (care trimite la Dan. 9,27), referitor la faimoasa abominatio desolationis stans in loco sancto (Com. Mt. ser. 42). În opinia lui Origen, abominatio desolationis este falsum verbum, iar locus sanctus este Scriptura: „În acest locaș sfânt al Scripturilor - Vechiul și Noul Testament deopotrivă - Anticristul, adică falsul cuvânt, a stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a și stârpit acest cuvânt care stă în locul sfânt de care este străin, printr‑o interpretare adevărată, adică, prin lumina venirii lui Cristos. Și, de îndată ce își va da seama că acesta este urâciunea pustiirii, o va disprețui și alunga din locașul sfânt în care părea că își are locul” (Com. Mt. ser. 42). Ceva mai departe, în Com. Mt. ser. 47, Origen rezumă, printr‑un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același timp, el oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patrulea an” al domniei acestui rege care se pretinde mesianic se va arăta Fiul Nelegiuirii. Instantaneu, cele două personaje, Mesia iudeu și Fiul Nelegiuirii, formează un cuplu solidar, cu semnificație negativă. Cel din urmă va dori să se așeze în locașul sfânt; va face minuni; va merge pe ape; va săvârși vindecări, într‑un cuvânt, „va face lucrurile pe care le‑a săvârșit Unsul lui Dumnezeu, în afară de învierea din morți” (3, 10). Semnul cel mai sigur pentru identificarea personajului în discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etc.), veritabil fenomen istoric românesc de sursă bizantină 260, subordonate dreptului cutumiar și putând fi lăsate moștenire, le ofereau adăpost. Este posibil ca monahul Nicodim - în viața lumească marele vornic Nistor Ureche - să fi viețuit în obștea de la Mănăstirea Secu, locaș zidit de el. După cum, la fel, cu destule decenii înainte, marele vistier Eremia - cel care uneltise, în 1523, contra lui Ștefăniță Vodă - să-și fi găsit liniștea, sub numele de Evloghie, la mănăstirea sa din Sălăgeni. Rudenii înălțaseră Mănăstirea Flămânda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt „bifocalizate” (two foci); „relațiile pedagogice” sunt conexiunile din structura internă a curriculumului; „relațiile culturale” sunt conexiuni care se dezvoltă într-o anumită „cosmologie hermeneutică” promovând narațiunea și dialogul ca vehicule în interpretare. Narațiunea pleacă de la concepte precum „istorie”, „limbaj”, „locaș”; dialogul interrelaționează aceste trei concepte pentru a conferi un anumit sens culturii; acest sens poate fi „local”, din punctul de vedere al originilor sale, și „global”, din punctul de vedere al interconexiunilor. După Doll jr., focalizarea asupra relațiilor culturale ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Am alergat prin sate și cătune, am vorbit cu țărani bătrâni și tineri; ce e drept, sunt plini și ei, sărmanii, de mârșăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânșii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locașul lui Dumnezeu, am observat cu conștiință clerul înalt și pe cel proletar. Dar vai! Ce dezamăgire... Acolo unde credeam că voi găsi toiagul și traista, sacrul simbol al umilinței și pietății creștine, am găsit ignoranța întronată, invidia, mândria, lăcomia și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu mai multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încheia studiile de filosofie în Germania cu o dizertație scrisă în limba franceză despre Principiile și meritul filosofiei lui Kant. Publicată la Berlin, în 1848, lucrarea începe cu observația: „Se recunoaște de către toți că Germania este țara filosofiei. Din acest locaș al științei își răspândește filosofia lumina asupra restului omenirii”2. Autorul adaugă faptul că în Franța, care are și ea o veche și strălucită tradiție filosofică, se acordă cea mai mare atenție studiului filosofiei germane. Pentru Zalomit, unul din puținii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
galbeni, 500 de oi și 15 cai pentru construirea unei noi biserici la mânăstirea Cocoș din Dobrogea. Pisania bisericii menționează: Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-a zidit în anii de la Christos 1853, pe timpul stăreției Arhimandritului Visarion, începătorul acestui sfânt locaș, dar cu cheltuiala Domniei-Sale, Domnului Hagi Nicolae Ghiță Poenarul"92. După construirea bisericii, "și alți donatori au contribuit, (...) dăruind acestei sfinte monastiri: unii pământ, alții vite, iar alții chiar sume de bani"93. De altfel, mânăstirea Cocoș fusese întemeiată în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
călugărește aici849. Astfel, datorită acestuia "s-a construit biserica cea nouă în 1853"850. Pisania așezată deasupra intrării în biserică preciza că "această Sfântă și Dumnezeiască biserică s-a zidit în timpul stăreției prea cuvioșiei sale Visarion arhimandritul, începătorul acestui sfânt locaș; iar cu cheltuiala Domniei Sale Hagi Nicolae Ghiță Poenarul s-a zidit această sfântă biserică în anii de la Hristos 1853"851. Până în anul 1860 mănăstirea Cocoș l-a avut ca stareț pe arhimandritul Visarion, cel care a întemeiat-o și a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun. 12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al sfîntului nostru Locaș, 13. Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc, vor fi acoperiți de rușine." "Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie." 14. Vindecă-mă, Tu, Doamne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rău: și voi să rămîneți nepedepsiți?" Nu veți rămîne nepedepsiți, căci voi chema sabia peste toți locuitorii pămîntului, zice Domnul oștirilor." 30. Și tu, să le proorocești toate aceste lucruri, și să le spui: "Domnul va răcni de sus, din Locașul Lui cel sfînt va face să-I răsune glasul, va răcni împotriva locului locuinței Lui, va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pămîntului. 31. Vuietul ajunge pînă la marginea pămîntului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul acela de care nimănui nu-i pasă." 18. "Așa vorbește Domnul: "Iată, aduc înapoi pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov. Și Mi-e milă de locașurile lui, cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei, și casa împărătească va fi locuită iarăși cum era. 19. Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri și strigăte de bucurie, îi voi înmulți, și nu se vor împuțina, îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]