1,327 matches
-
planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin predicație: Nu-mi trebuie/nu-mi place/nu-mi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regentul este un verb de aspect: „... teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relațiilor sintactice și ca mărci ale unor funcții sintactice. Prepozițiile și conjuncțiile condiționează realizarea unor funcții sintactice, dar nu le pot realiza ele înseși. „El se uită în jur.” (adverb; în jur: circumstanțial de loc)/ „El se uită în jurul arborelui.” (locuțiune prepozițională: în jurul - introduce circumstanțialul de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numaidecât etc. c. expresii adverbiale; constituite din două adverbe înscrise într-o relație sintagmatică prin intermediul unor prepoziții, reprezentând în ansamblu o unitate semantică, dar fără a fi caracterizate printr-o unitate gramaticală: de azi înainte, de acum încolo etc. d. locuțiuni adverbiale; grupuri constituite din doi sau mai mulți termeni (dintre care, cel mai adesea, unii sunt adverbe, alteori, însă, sunt toți de altă natură morfologică), care și-au dizolvat identitatea lor semantică și gramaticală într-un tot unitar, lexical și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pierdtrenul.”; • Conjuncția precede, în limbajul popular mai ales, în stilul conversației, propoziții independente: „Că repede ai mai venit”, „Că bine zici!” • Când nu a fost simțită ca element intermediar, adică în enunțuri în care subiectul vorbitor și-a exprimat prin locuțiunea adverbială pe semne sau prin verbul mă tem, (se) zice, (se) pare atitudinea față de conținutul comunicării, conjuncția a putut fi atrasă de aceste elemente lingvistice și aglutinată solidar cu ele în formele pisănică (pe semne că), mătincă (mă tem că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bang!, buf!, fâș!, scârț!, vâj!, zdup!, svârr! etc. Prin structura lor, ca unități lexicale, termenii din toate cele trei categorii pot fi: • termeni simpli: ah!, ei!, st!, hai!, iată!, cucu! • termeni compuși, mai ales, onomatopeele: gogâlț-gogâlț, hodoronc-tronc!, cotcodac!, tic-tac! etc. • locuțiuni: vai de mine!, ia te uită! 2. Interjecțiile sunt specifice comunicării pe cale orală. Din punct de vedere deictic, termenii afectivi aparțin sferei locutorului, manifestare a funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of! Ce-a fost, să nu dea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mi place râ-ul (sunetul r, litera r). Nu-mi place treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe: noaptea, toamna etc.: „În volumul ros de molii cauți noaptea adevăr.” (M. Eminescu) Adverbe și locuțiuni adverbiale exprimând circumstanțe devin, prin articol hotărât, prepoziții și locuțiuni prepoziționale: împotriva, în fața, în jurul, împrejurul etc. În față nu se vedea nimic. (loc. adv.) În fața casei era același stejar. (loc. prepoz.) Articolul posesiv-genitival2 substantivizează, prin substituire, sintagme care dezvoltă în planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe: noaptea, toamna etc.: „În volumul ros de molii cauți noaptea adevăr.” (M. Eminescu) Adverbe și locuțiuni adverbiale exprimând circumstanțe devin, prin articol hotărât, prepoziții și locuțiuni prepoziționale: împotriva, în fața, în jurul, împrejurul etc. În față nu se vedea nimic. (loc. adv.) În fața casei era același stejar. (loc. prepoz.) Articolul posesiv-genitival2 substantivizează, prin substituire, sintagme care dezvoltă în planul lor semantic idei precum: apartenența, înrudirea etc.: Al lui Gheorghe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înainte de a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M. Sadoveanu) Unele sintagme substantivizate prin articol demonstrativ au devenit, prin întrebuințare, locuțiuni substantivale: cel de pe comoară, Cel de sus. Articolul nehotărât este folosit mai rar ca morfem al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții simple: de la, de către, fără de, până la etc. O variantă a prepozițiilor compuse o reprezintă prepozițiile binare, discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin o prepoziție și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin o prepoziție și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv, verb: în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile prepoziționale rezultă din adverbe (locuțiuni adverbiale) care și-au schimbat propria categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau particulă deictică: -(u)l, -a: înăuntru ® înăuntrul în jur ® în jurul în față ® în fața Forma de masculin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin o prepoziție și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv, verb: în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile prepoziționale rezultă din adverbe (locuțiuni adverbiale) care și-au schimbat propria categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau particulă deictică: -(u)l, -a: înăuntru ® înăuntrul în jur ® în jurul în față ® în fața Forma de masculin sau de feminin a articolului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau particulă deictică: -(u)l, -a: înăuntru ® înăuntrul în jur ® în jurul în față ® în fața Forma de masculin sau de feminin a articolului depinde de genul substantivului din structura locuțiunii (în locul, cu excepția, în fața, în jurul) sau de înscrierea semnificantului adverbului în această opoziție de gen (înăuntrul, înaintea). Prin aceasta, prepozițiile, invariabile în funcție de opoziții categoriale, la nivelul unităților singularia, se grupează în interiorul clasei în funcție de opoziții de gen la nivelul semnificantului, cu consecințe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singularia, se grupează în interiorul clasei în funcție de opoziții de gen la nivelul semnificantului, cu consecințe în morfo-sintaxa enunțului. Maria merge înapoia mea/noastră. în spatele meu/nostru. În afara acestei „variabilități” la nivelul de ansamblu al clasei, există și un termen prepozițional variabil: locuțiunea cu tot; adjectivul nehotărât tot variază în funcție de genul și numărul substantivului prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv: Cu tot efortul făcut de el, situația nu s-a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care realizează o anumită funcție sintactică. (1) Recțiunea prepozițională orientează înscrierea substantivului (pronumelui) dependent în opozițiile specifice categoriilor cazului și determinării, cel mai adesea interdependente. Impun cazurile: • genitiv; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) al căror semnificant, prin componentul final (morfologic, cel mai frecvent, sau numai fonetic) este asimilabil semnificantului substantivelor determinate prin articol definit (hotărât): asupra, deasupra, contra, împotriva, în fața, în jurul, în spatele, jurâmprejurul etc. „Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini...” (N. Labiș) „Afară ninge prăpădind / Iubita cântă la clavir.” (G. Bacovia) „De-un veac el șede astfel de moarte-uitat, bolnav.” (M. Eminescu) Cele mai multe prepoziții, însă, și mai ales locuțiunile prepoziționale, caracterizate printr-un plan semantic mai puțin abstract, chiar dacă aproape întotdeauna polisemantic, se înscriu în continuitatea conținutului lexical al termenului dependent prin trăsăturile lor semantice definitorii (sau prin una din fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă toate florile. Florile din casă le-a dus în grădină. Floarea a ieșit la lumină dintre pietre. Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Padova, ci la Veneția. Din punctul de vedere al structurii, în limba română există trei categorii de conjuncții: • simple: că, ci, dacă, dară, de, deși, sau, și etc. • compuse: cum că, precum și, ca să, nu numai... ci și, ca... să etc. • locuțiuni conjuncționale: ca și cum, chiar dacă, din cauză că, pe măsură ce etc. Din punct de vedere funcțional, conjuncțiile prezintă două variante: a. coordonatoare b. subordonatoare și de complementaritate a. Conjuncțiile coordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații de coordonare (între termeni echivalenți sintactic, cu înțelesul „situați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicat, cel mai frecvent) are dezvoltare propozițională: Ideea lui a fost să urcăm mai întâi Rarăul. Adevărul este că toți acești ticăloși și-au găsit adăpost în minciună. * Din punct de vedere semantic, în funcție de situarea între abstract și concret, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) sunt polivalente sau monovalente, când se constituie în mărci ale unor anumite funcții sintactice cu realizare propozițională: • conjuncții polivalente: că, să, ca...să, de: A uitat că e luni. (compl. direct) Gândul că luni va pleca îl neliniștește. (atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă spre Humulești, uitându-mă înapoi.” (I. Creangă), „Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stabilirea este cu atât mai de trebuință.” (T. Maiorescu, p.417), „N-apucasem încă bine să mă vâr în apă, când iată că, tot dincotro venisem eu, zăresc, din depărtare, că vine și se îndreaptă (...) d. Arsene.” (C. Hogaș) • adverbe (locuțiuni adverbiale) de modalitate; exprimă atitudinea subiectului enunțării față de conținutul semantic exprimat prin predicat, cel mai adesea, sau prin termeni care realizează alte funcții sintactice: poate, firește, desigur, fără-ndoială, cu siguranță etc.: „Probabil că cei mai mulți dintre spectatori n-au înțeles
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) cazul: genitiv: Se plimba în jurul parcului. Plimbările în jurul parcului îi fac bine. dativ: Datorită lui a depășit starea de criză. acuzativ: A plecat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) cazul: genitiv: Se plimba în jurul parcului. Plimbările în jurul parcului îi fac bine. dativ: Datorită lui a depășit starea de criză. acuzativ: A plecat de la munte. L-au căutat prietenii lui de la munte. Principiul recțiunii orientează, așadar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără de marchează relații de dependență, iar conjuncția și, o relație de coordonare. Unele elemente relaționale determină specificul semantic al relațiilor sintactice: • dependență, exprimând obiectul: Vorbește despre arbori. • dependență, exprimând o circumstanță: Vorbește printre arbori. Prin planul lor semantic (cvasilexical, la locuțiunile prepoziționale provenind din locuțiuni adverbiale sau la multe locuțiuni conjuncționale), elementele de relație descriu componente semantice specifice, asimilabile în mare măsură celor introduse de termenii lexicali corespunzători: Unele prepoziții își înscriu planul lor semantic specific (relațional) în prelungirea verbului regent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]