1,108 matches
-
ei când era bolnavă. Dar ce-ar zice taică-său dacă ar vedea-o acum...nu numai în pat cu cineva — lucru destul de rău pentru un tată — dar cu omul pe care ea avea obligația să-l editeze...dar Russell...logodnicul ei...ea încă purta frumosul inel pe care el i-l pusese pe deget cu doar cinci luni în urmă. Era o târfă mizerabilă și dezgustătoare, nedemnă de ei. — Arăți de parcă te chinuie un groaznic atac de panică, îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dacă o fricționa prea puternic, muzica era prea tare sau era prea frig în cameră. Se întrebă dacă nu cumva își făcea griji că s-ar putea s-o jignească pe maseuză. Ar fi o ironie. Când și-a înșelat logodnicul, n-a avut nicio ezitare, dar ca să-i spună unei salariate străine să n-o mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a culcat cu” însemna de fapt “a avut cea mai tare partidă de sex din viața ei, în toate pozițiile și felurile imaginabile timp de zece ore halucinante”) în timp ce juca în continuare rolul de parteneră veselă și iubitoare față de logodnicul ei care era un dulce, o sprijinea și nu bănuia absolut nimic. Când se termină masajul, Leigh se simți parcă mai agitată și mult mai puțin relaxată. Își puse hainele pe ea — fără să mai facă un duș să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Russell numai pentru că ea greșise și dorea să fie iertată. Dacă așa ar sta lucrurile, ar lua singura decizie rațională care s-ar impune și ar face exact cum îi zisese Emmy: s-ar simți vinovată că-și trădase logodnicul, s-ar jura că nu se va mai întâmpla niciodată și și-ar vedea de treabă. Problema a apărut când și-a dat seama că, deși ar putea, ea nu dorea să meargă mai departe.. Inspiră adânc. — Nu îl iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
perdele. Și un sac de lână. Și trei sticle de bulion. Lâna miroase a oaie și a naftalină. Curtea s-a umplut de un fum alb, Înecăcios. Filează lampa de gătit a studentei care stă la parter. În gazdă. Ieri logodnicul ei, care citește cărți În limba rusă, a bătut-o. Cu pumnii. I-a zis: Curvă ordinară! Studenta are păr pe picioare, iar logodnicul ei este gelos. Părăsiți definitiv această locuință. Proprietăreasa aruncă În urma voastră o oală cu cenușă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fum alb, Înecăcios. Filează lampa de gătit a studentei care stă la parter. În gazdă. Ieri logodnicul ei, care citește cărți În limba rusă, a bătut-o. Cu pumnii. I-a zis: Curvă ordinară! Studenta are păr pe picioare, iar logodnicul ei este gelos. Părăsiți definitiv această locuință. Proprietăreasa aruncă În urma voastră o oală cu cenușă. E ora când orbii de la fabrică pleacă pe la casele lor. Prin fumul care s-a răspândit pe toată strada. Îi vezi cum nu te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
grăbit în a primi. Dar nu ne-am fi apucat cu siguranță să ne căutăm în nisip defectele reciproce. Curajul nu mai locuia cu noi. Curajul, Angela, aparține iubirilor noi, iubirile vechi sunt întotdeauna puțin lașe. Nu, nu mai eram logodnicul ei, eram bărbatul care o aștepta în mașină atunci când intra într-un magazin. Mâna Elsei se strecura mai moale într-a mea, ca botul unui cal care-și recunoaște hrana. — Nu vrei să facem o baie? — Ba da. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ăsta? Cum, dumneata știi ce fel de scrisoare este a mea? Sigur. Ca alelalte. — Cum alelalte? Ce fel de alelalte? — Păi ce, puțini pretendenți a avut domnișoara?... — Aa! Dar acum e liberă? — Acum? Nu, domnule, nu; are un fel de logodnic..., deși cred că e doar un logodnic aspirant... Pesemne doar îl pune la probă... o fi temporar... — Și de ce nu mi-ai spus? — Dacă nu m-ați întrebat... — Așa e. Dă-i totuși scrisoarea asta chiar în mână, pricepi? Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scrisoare este a mea? Sigur. Ca alelalte. — Cum alelalte? Ce fel de alelalte? — Păi ce, puțini pretendenți a avut domnișoara?... — Aa! Dar acum e liberă? — Acum? Nu, domnule, nu; are un fel de logodnic..., deși cred că e doar un logodnic aspirant... Pesemne doar îl pune la probă... o fi temporar... — Și de ce nu mi-ai spus? — Dacă nu m-ați întrebat... — Așa e. Dă-i totuși scrisoarea asta chiar în mână, pricepi? Vom lupta. Și ia încă un duro! — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-acolo Augusto, deoarece conversația cețoasă, cotidiană a Margaritei portăreasa începea să-i placă. Nu era oare un fel de a-și omorî timpul? „Vom lupta! - își tot zicea Augusto, făcând cale-ntoarsă -. Da, vom lupta. Vasăzică are alt iubit, un logodnic aspirant?... Vom lupta! Militia est vita hominis super terram. Viața mea are în sfârșit un scop: am acum de dus la capăt o cucerire. O, Eugenia, Eugenia mea, trebuie să fii a mea! Cel puțin, Eugenia mea, cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a spus că domnișorul a uitat să-și treacă adresa personală. Iar apoi mi-a încredințat un comision... — Un comision? Care? Nu ezita. Mi-a spus că, dacă mai reveniți, să vă spun că este cu cineva, că are un logodnic. Are un logodnic? — Eu una v-am spus deja, domnișorule. — Nu contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnișorul a uitat să-și treacă adresa personală. Iar apoi mi-a încredințat un comision... — Un comision? Care? Nu ezita. Mi-a spus că, dacă mai reveniți, să vă spun că este cu cineva, că are un logodnic. Are un logodnic? — Eu una v-am spus deja, domnișorule. — Nu contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
depuse pe răceala ei un sărut cald și închise ochii. Căzu în genunchi lângă pat și rememoră acolo istoria acelor ani uniformi. Și-acum se afla aici, în Alameda, sub ciripitul păsărilor, gândindu-se la Eugenia. Și Eugenia avea un logodnic. „De un lucru mă tem, copile drag - obișnuia să-i spună maică-sa -, și anume când ai să te întâlnești cu primul spin în drumul vieții tale.“ De-ar fi fost aici ea, făcând ca din spinul acesta dintâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
misterioasa lumină spirituală a acelor ochi este a mea, a mea! Și oare părul acesta de aur nu reflectă și el tot o misterioasă lumină spirituală? Există oare o singură Eugenia sau sunt două, una a mea și alta a logodnicului ei? Ei bine, dacă așa stau lucrurile, dacă sunt două, să rămână el cu a lui, și eu voi rămâne cu a mea. Când mă va vizita tristețea, mai ales noaptea; când voi simți, fără să știu de ce, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui, continuă -: Nu știu ce fel de speranțe te-au făcut să nutrești rudele mele, sau mai degrabă mătușă-mea, fapt e însă că te-ai înșelat. Cum m-am înșelat? — Da, ar fi fost cazul să-ți spună că am un logodnic. — Știu. — Ți-au spus ei? Nu, nu mi-a spus nimeni, dar știu. — Atunci... — Adevărul este însă, Eugenia, că eu nu pretind nimic, nu caut nimic, nu cer nimic; mă mulțumesc să mă lași să vin din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în cărți; să lăsăm asta. Nu mă opun să vii ori de câte ori ți se năzare, să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu mine și chiar..., ai văzut adineauri, chiar să-mi săruți mâna; am însă un logodnic de care sunt foarte îndrăgostită și cu care am de gând să mă mărit. — Dar ești cu adevărat îndrăgostită de el? — Ce mai întrebare! — Și după ce cunoști că ești îndrăgostită de el? — Don Antonio, nu cumva ți-ai pierdut mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Acum vă las, am treabă - zise Eugenia și, dând mâna cu Augusto, plecă. — Și ia s-auzim, cum merge? - îl întrebă mătușa pe Augusto, de îndată ce ieși Eugenia. — Ce să meargă? — Cucerirea, firește! — Rău, foarte rău! Mi-a spus că are logodnic și că o să se mărite cu el. — Nu-ți spuneam eu, Ermelinda, nu-ți spuneam? — Nu, nici vorbă, nu și nu, așa ceva nu se poate! Povestea cu logodnicul e o nebunie, don Augusto, o nebunie! — Dar, doamnă, dacă e îndrăgostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să meargă? — Cucerirea, firește! — Rău, foarte rău! Mi-a spus că are logodnic și că o să se mărite cu el. — Nu-ți spuneam eu, Ermelinda, nu-ți spuneam? — Nu, nici vorbă, nu și nu, așa ceva nu se poate! Povestea cu logodnicul e o nebunie, don Augusto, o nebunie! — Dar, doamnă, dacă e îndrăgostită de el?... — Asta zic eu - exclamă unchiul -, asta zic eu. Libertatea, sfânta libertate, libertatea de alegere! — Apoi nu, nu și nu! Zău, fetița asta știe oare ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mă, scuipă-mă, fă ce vrei cu mine! Dumneata nu meriți nimic - și Eugenia se ridică -; mă duc, dar află că nu-ți accept pomana sau oferta! Voi munci mai mult ca oricând; voi face tot posibilul să muncească și logodnicul meu, care în curând va fi soțul meu, și vom trăi. Cât despre asta, n-ai decât să rămâi cu casa mea. Dar dacă eu nu mă opun, Eugenia să te măriți cu logodnicul ăsta de care vorbești! — Cum? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
face tot posibilul să muncească și logodnicul meu, care în curând va fi soțul meu, și vom trăi. Cât despre asta, n-ai decât să rămâi cu casa mea. Dar dacă eu nu mă opun, Eugenia să te măriți cu logodnicul ăsta de care vorbești! — Cum? Cum? Aud? — Da, n-am făcut asta pentru ca dumneata, în virtutea recunoștinței, să accepți a mă lua drept soț!... Renunț la propria-mi fericire sau, mai bine zis, fericirea mea constă în faptul ca dumneata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sucit mințile... Căci după informațiile mele, și sunt din sursă sigură, te încredințez, a naibii să fiu dacă parșivul ăla te iubește cu adevărat... — Îl iubesc eu, și e de-ajuns! — Și ți se pare că ăla... vreau să zic logodnicul tău ..., e bărbat adevărat? Dacă ar fi fost bărbat, de mult ar fi găsit o soluție și ceva de lucru. — Ei bine, dacă nu-i bărbat, vreau să-l fac eu să fie. E drept, are defectul de care vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mi se pare însă că nu mai e loc de cale-ntoarsă. Dacă ea vrea, le voi fi eu însumi naș de cununie. Iar apoi am să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată. XVI — Ești insuportabil, Mauricio - îi spunea Eugenia logodnicului ei în odăița aceea a portăresei -, absolut insuportabil, și dacă o s-o ții tot așa, dacă nu te scuturi de nepăsarea asta, dacă nu faci ceva ca să-ți cauți un loc de muncă și să ne putem căsători, sunt capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tremura toată ca o frunză de plop. — Tremuri, fetițo...? — Eu? Nu. Mi se pare că dumneavoastră... Nu tremura, liniștește-te. — Nu mă mai faceți să plâng. Lasă, ba da, vrei să te fac iar să plângi. Spune-mi, ai un logodnic? — Ce-ntrebare... Spune-mi, ai? — Logodnic... logodnic propriu-zis... nu! — Dar cum, încă nu ți-a făcut curte niciun băiat de vârsta ta? — Vedeți, don Augusto... — Și ce ți-a spus? — Sunt lucruri care nu se spun... — E-adevărat. Și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plop. — Tremuri, fetițo...? — Eu? Nu. Mi se pare că dumneavoastră... Nu tremura, liniștește-te. — Nu mă mai faceți să plâng. Lasă, ba da, vrei să te fac iar să plângi. Spune-mi, ai un logodnic? — Ce-ntrebare... Spune-mi, ai? — Logodnic... logodnic propriu-zis... nu! — Dar cum, încă nu ți-a făcut curte niciun băiat de vârsta ta? — Vedeți, don Augusto... — Și ce ți-a spus? — Sunt lucruri care nu se spun... — E-adevărat. Și ia spune, vă iubiți? — Dar, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tremuri, fetițo...? — Eu? Nu. Mi se pare că dumneavoastră... Nu tremura, liniștește-te. — Nu mă mai faceți să plâng. Lasă, ba da, vrei să te fac iar să plângi. Spune-mi, ai un logodnic? — Ce-ntrebare... Spune-mi, ai? — Logodnic... logodnic propriu-zis... nu! — Dar cum, încă nu ți-a făcut curte niciun băiat de vârsta ta? — Vedeți, don Augusto... — Și ce ți-a spus? — Sunt lucruri care nu se spun... — E-adevărat. Și ia spune, vă iubiți? — Dar, pentru Dumnezeu, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]