1,397 matches
-
ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa, desigur, de prezența surorii la Londra și dedusese, din felul În care Henry Îi descuraja orice propunere de a o vizita, ostilitatea acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar o vedere piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era spațios, cu numeroase ferestre. Lumina Îl inunda chiar și Într-o zi cenușie de februarie londonez. Strălucind de mândria proprietarului, o conduse dintr-o cameră În alta, În timp ce pașii le răsunau pe podelele de lemn lustruit (covoarele și carpetele Încă nu fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta e salonul, dar eu am să-l folosesc drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore Îl scuti de povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o Întâlnire privată, doar Între bărbați. Cu câteva zile Înainte, Henry luase prânzul Împreună cu Maupassant la un restaurant londonez În vogă, iar francezul Îl pusese Într-o situație delicată, cerându-i ajutorul pentru a agăța o femeie care stătea singură la o masă, de partea cealaltă a salonului. — Du-te și Întreab-o dacă nu vrea să vină la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea În numărul din mai al revistei The Nineteenth Century, intitulat Robert Elsmere și bătălia pentru credință, În care o descria ca „strălucită dar pernicioasă“, ceea ce făcu vânzările să crească enorm. Era cartea pe care toată lumea care ieșea În societatea londoneză, În sezonul acela, trebuia pur și simplu să o citească pentru a-și spune părerea. În mijlocul acestei isterii, Henry citi exemplarul pe care Îl primise cu autograf, copleșit de mirare. Cum puteau oamenii să nu vadă că, În ciuda intențiilor bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zece mii Într-un an din ultima piesă. — Dumnezeule mare! Henry aproape că auzea clinchetul monedelor numărate Într-un birou fără geamuri, din spatele scenei. — Dar nu ziceți hop până n-ați sărit, continuă Compton, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Publicul londonez e greu de mulțumit, iar concurența e acerbă. De aceea vreau să lucrăm textul acesta În provincie, să Îl scoatem la rampă În turneu, să vedem cum prinde la spectatori, să punem totul la punct Înainte de a-l aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mama tânărului Monty, și Trupa de Comedie Compton devenise o instituție populară și foarte respectată a teatrului englez de turneu. De aceea, Americanul avea să fie pentru Compton o Întreprindere Îndrăzneață: nu doar prima Încercare de a monta o producție londoneză, dar și primul spectacol, după mulți ani, cu o piesă modernă, În care avea să poarte nu tocmai o perucă, ci o meșă. Povestea unei asemenea suferințe și puteri de revenire Îl mișcă pe Henry la fel de mult pe cât Îl afectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fervent al lui Ibsen, față de care Henry avea rezerve, și putea critica aspru operele care nu-i erau pe plac. Îi răspunsese, punând accentul pe limitările impuse de teatrul de provincie și recomandându-i să aștepte sperata punere În scenă londoneză, dar Archer refuzase să mai amâne. Pentru a-și omorî timpul, Își Îmbrăcă paltonul și ieși să pună singur scrisorile la poștă, În loc să le dea celor de la recepția hotelului, unde se opri Însă pentru a comanda o cină târzie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Geneviève Ward, care Îl dăduse mai departe cunoscutului director de teatru John Hare, care, după mai multe săptămâni de tăcere, răspunse În scris că o considera „o capodoperă de construcție dramatică“ și că va fi Încântat să realizeze o producție londoneză de Îndată ce se va elibera de obligațiile curente. Era votul suplimentar de Încredere În capacitățile sale dramatice de care avea nevoie. Mărețul plan de cucerire a scenei engleze părea să avanseze foarte mulțumitor. Singură sănătatea În declin a lui Alice azvârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simț al umorului deconcertant de negru. — Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru și Împinsă până În sală Într-un fotoliu cu rotile, pentru a urmări piesa. Henry făcea toate eforturile pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai putea ține tovărășie, și În parte datorită presiunilor exercitate de teatru, care Îi ocupa atât de mult timp, Încât avea nevoie de sabaturi pentru corespondență și alte Îndatoriri restante. El și Kiki continuau să se vadă regulat În societatea londoneză și, Între timp, să schimbe scrisori - se consolară reciproc și Îndelung pentru moartea lui Lowell departe, pe malul celălalt al Atlanticului, În august -, dar Henry se simțea vinovat, știind că Îl neglijase puțin În a doua jumătate a anului. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală, ca și În scrierile sale, Îi confirma de fiecare dată Înțelepciunea deciziei luate. Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția, În favoarea unor personaje masculine dubioase. Dar nu Încăpea Îndoială că omul era inteligent, după cum o demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mesaj din partea lui Daly, care Îl Îndemna să Îi trimită un text cu un rol bun pentru ea. Propunerea era cu atât mai tentantă, cu cât Daly anunțase că intenționează să construiască un teatru nou În Leicester Square ca sediu londonez permanent pentru compania sa, care avea să Își continue operațiunile și la New York, deschizând astfel calea pentru ca aceleași producții să se joace pe ambele maluri ale Atlanticului, sub aceeași conducere. Henry Îl invitase pe Daly la premiera Americanului și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp Însă, Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere al prestigiului. Dar nu avea inima de a Îl lăsa să se scufunde În uitarea nereușitelor, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la decoruri și costume, directorul se arătă mai puțin Încrezător și expansiv decât la prima lor Întâlnire, plângându-i-se de spiritul de clan, conservator, al publicului londonez iubitor al artei dramatice. — Fiecare teatru Își are mica lui turmă de spectatori, care se duc ca oile să vadă tot ce se pune pe scena lui, spuse el, trăgând cu sete dintr-un trabuc mestecat vârtos. Când jucam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu poate fi nici trecut de șase, fiindcă liniștea de pe stradă era prea adâncă. Întunericul gros din dormitorul cu draperii nu oferea nici un indiciu, iar lucrul acesta avea să rămână valabil până mult după ora șapte În miezul iernii londoneze. Putea, desigur, să bâjbâie după un chibrit și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său, a nopții cu zorile“. Se mai văzuse oare vreodată scriitor care să Își ignore cu atâta nerușinare Îndatoririle față de povestire și de cititori? Și totuși, și totuși... publicul fusese cucerit. Manuscrisul fusese achiziționat contra unei sume uriașe de către Societatea Londoneză pentru Arte Frumoase și urma să fie expus la sediul acesteia, sub sticlă, unde putea fi văzut dacă plăteai biletul de un șiling, parcă ar fi fost o ediție princeps din Shakespeare sau Documentele clubului Pickwick, În variantă olografă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În oraș și Înapoi În tărăboanța asta veche și friguroasă! izbucni Du Maurier pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trebuit să vadă asta de la repetiție și să facă ceva. După ea, spectacolul nu și-a mai revenit - și nici actorii. Dar primul act a fost fermecător. Și ce plăcere să auzi o limbă ca aceasta vorbită Într-un teatru londonez. Henry James folosește cuvintele ca un poet, chiar dacă textul e scris În proză. — Dar oare așa vorbesc oamenii? — Oare oamenii vorbeau În versuri albe pe vremea lui Shakespeare? i-o Întoarse Shaw. Nu spun că e o piesă de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naștere la prea multe controverse și ar putea provoca nemulțumirea cenzorului. Tocmai am scris una nouă, intitulată Candida. Wyndham a plâns când a citit ultimul act, dar mi-a spus că trebuie să mai treacă douăzeci și cinci de ani pentru ca scena londoneză să fie pregătiră pentru un astfel de subiect. Pe urmă i l-am oferit lui Alexander... — Adică lui George Alexander? — Unul și același. Mi-a răspuns că o pune, dacă eroul principal e orb. De ce? râse Herbert, nevenindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Își avusese recent premiera pe Broadway, cu cronici extatice și biletele vândute pe săptămâni Înainte. Mai mult, Beerbohm Tree o văzuse În ultima seară petrecută la New York Înainte de a se Întoarce În Anglia și cumpărase drepturile pentru o producție londoneză, cu intenția de a-l juca el Însuși pe Svengali. Rolul i se potrivește perfect, spuse Henry. Va fi un succes răsunător, sunt convins. Dorința de Îndreptare Îi era pusă serios la Încercare: faptul că Du Maurier triumfa cu Trilby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]