1,634 matches
-
blândețe și-a pus o mână pe umărul lui Ellis. A murit, i-a spus ea. Lasă-l în pace. L-a ajutat pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu vreo persoană puternică. Sapă, a repetat Helena, pe un ton mai dulce. Alice a lovit pământul cu lopata și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu vreo persoană puternică. Sapă, a repetat Helena, pe un ton mai dulce. Alice a lovit pământul cu lopata și-a dat de-un strat de pietre. Brațele au început să-i tremure din cauza reculului. S-ar putea să dureze ceva, a comentat Helena. Soarele răsărise deja când groapa a ajuns să fie destul de mare. Când a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ahmad, care începuse să se roage. Prima cădere înspumată de la Rainier i-a înghițit cu totul. Valurile care se ridicau asemenea unor pereți și de-o parte și de cealaltă a bărcii i-au smuls lui Danny vâslele din mâini. Lopețile căzute în apă au început să se învârtă nebunește; barca s-a pliat în două, făcându-i pe toți pasagerii să alunece spre centru. La fel de repede, barca s-a depliat și-a început să escaladeze coama unui val. Ambarcațiunea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spre culcușurile lupilor și fumul înecăcios s-a ridicat peste Corey Ridge. Trebuie să mergem, a zis Mike. Naji a ridicat ochii. Nu pot să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o lopată. O să-l îngrop cu caprele mele, a spus ea. Nu merită, dar nu sunt un tiran. Zach a continuat să toarne apă peste stiva de lemne, în vreme ce fumul se revărsa peste culme. Omul se uita la Jina și la Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină și îmi crea impresia că am pe limbă acea mizerie care mă înconjura. Aveam o lopată, o roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din urmă mizeria se așternea la loc, așa că am priceput repede că eram acolo pentru a mi se testa răbdarea și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foloseam mai mereu... știam să tac, să las cuvintele să urle numai în mine și să vorbesc doar atunci când mă simțeam ascultat cu adevărat. Pierdut cu gândul aiurea, am auzit cu greu glasul Sorinei care mă striga de la portiță. Lasă lopata jos din mâini și mergi să te speli! A venit mama ta. E în club și acuși începe ședința. Am dus ultima roabă de bălegar la movila pe care o strânsesem cu câțiva metri mai în colo, apoi ștergându-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țâșnesc izvoarele sângeroase ale amurgului de flăcări. Balta neclintită pare de sânge, până la umbra neagră, depărtată a sălciilor. Luntrea face un ocol mare prin apele înflăcărate. Apoi încet-încet lumina scade, pe când lopețile sună cu lepăit de unde. Nourii în asfințit se închid; umbrele se întind deodată, și freamătul stufăriilor tace. Un bâtlan singuratic trece fâlfâind rar pe departe. Din când în când țipă prelung, cu glas de trâmbiță. Și luntrea se strecoară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușoară adiere a trecut prin flori și mi-a răcorit fruntea; m-am simțit, într-o clipă de sănătate deplină, înfrățit cu toate, eliberat de dureri și de gânduri. După ce a trecut viziunea aceea, am auzit iarăși plescăitul moale al lopeților. Gâdea, barcagiul, a cunoscut și el că mă întorc la lume. Ne-am mișcat tot înainte pe sub sălcii care ningeau scamă; din când în când o adiere purta ca în viscol aceste semințe ușoare, învăluindu-le la fața apei. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
abat și pe la tovarășii mei. Mâni, când se ridică soarele la două suliți, mă aflu iarăși la dumneata: eu sunt om strict. —Văd, Ștefan Gâdea, am zâmbit eu iar; fă cum binevoiești. Gâdea s-a lăsat cu toată greutatea în lopeți. Câteva clipe am plutit pe lângă o fereastră perdeluită de sălcii: era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre un cot de gârlă. Dintrodată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la o plăvaie și s-a întins acolo. A avut în ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Carraway Hotel - Fielding, investitorul, relația și amicul meu. Din cauza lui sunt eu aici. Din cauza mea e el aici. Împreună vom face o groază de bani. Să știi că nici nu e chiar așa de greu să faci bani cu lopata. E vorba de o supraapreciere. Să faci bani cu grămada e o bagatelă. Ia fii tu puțin atent. Am coborât scările și am ieșit pe stradă. Deasupra, totul strălucea cu limpezime de ocean: norii fuseseră presărați pe netezimea cerului albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am multe de făcut cât e ziua de lungă. Stau aici, lipsit de apărare, cu mintea zvâcnind de durerea urechii și de zvonuri. De ce? Vă spun eu. Citadelele interioare o iau razna din cauza haosului financiar - dar eu am bani, cu lopata, și o să fac încă și mai mulți. Ce lipsește? Ce dracu’ mai e? Împins de un resort pe care nu-l înțeleg (și cam ăsta e modul în care reacționez eu de la un timp), m-am dus în camera alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dur. E dovada faptului că e o prostie să fii sărac. Ascultă, am văzut așa ceva. Nu e o noutate pentru mine, amice. Toată viața mea am învățat lecția asta. — Ești sărac. Și totuși, ești sărac. — Te înșeli. Am lovele cu lopata și o să fac și mai mult decât atât După câte se pare, ești pe drojdie rău de tot Frank Telefon se dovedește a fi nu numai un expert în materie de bani sau expert în a nu-i avea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei. Și la glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după el și am strigat: — Hei, poponaru’! Hei - labagiu’! Individul s-a oprit cu ezitarea confuză care mie nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect sărăcăcios o consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau În urma vagoanelor, căutând să se prindă de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
folosință În toamna abia trecută. E un bun loc de poză pentru un plonjeu panoramat asupra șantierului. În cadru s-ar afla mai Întâi Întreaga harababură: betoniere, gropi cu var, roți de mașini sau de tractor ce par aruncate, roabe, lopeți, alte unelte, grămezi de pietriș de râu, saci, cărămizi, un zid ridicat până la Înălțimea unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat, ocru, lutos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
program de instrucție de font, apoi se scot coșurile cuptoarelor și se curăță. Soldații primesc ciocolată, cafea, țigări și chiar câte un trabuc de căciulă. Marți și miercuri se fac brazdele, se cară pământul cu sacul, cu roaba și cu lopata, se face curățenie, se ancorează carele până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe gură. Ceea ce, din fericire, e ultimul lucru pe care mi-l amintesc. 8 O voce nervoasă de bărbat m-a trezit brusc. M-am Întrebat În treacăt dacă nu cumva cineva stătea deasupra patului și mă lovea cu o lopată În cap. Bubuiala era atât de constantă Încât mi se părea aproape reconfortantă, asta până când am realizat că nu eram, de fapt, În patul meu. Nici costumația mea neagră-și-inadecvată nu se vedea pe nicăieri; eram Însă Îmbrăcată cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
da, chicoti Abby. Hei, Elisa, de ce nu mi-ai spus-o niciodată pe-asta? Era așa de evident - probabil că ai știut. Nu-mi vine să cred că nu mi-am dat seama până acum. Parcă aș fi primit o lopată În cap. De ce nu mi-ai spus-o niciodată pe-asta? Brusc, totul deveni oribil de clar. Abby știa unde sunt și cu cine sunt tot timpul pentru că-i spunea Elisa. Pur și simplu. Punct. Singurul lucru pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face așă di câineascî?” În timp ce își punea aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în vremea războiului. Se pornise un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]