872 matches
-
topit în toată vibrația inimii! ― Ești atât de mândră și frumoasă în seara asta, cum n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau în mâncare doar o linguriță din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar s-a oprit și, cu un oftat nereținut, s-a depărtat. Din ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în calea ei. Cu fiorul acelui oftat în suflet, lotrul a mâncat mai mult în silă. Doar vinul l-a băut cu sete. Simțea nevoia să mai golească o ulcică, dar a învins gândul de a avea mintea limpede. Că... nu se știe... S-a ridicat de la masă cu privirea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată - să le amintească regula „jocului”: ― Fiți cu urechea la pândă. Nu descărcați armele decât dacă îi musai. Altfel ne-am dat de gol
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă scape unul! În spatele convoiului voi fi eu... Din marfă luați doar cât puteți târî în ascunzătoare. Și nu orice... Ați priceput? Ca de fiecare dată, răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și alți trei de cealaltă parte a drumului. Șeful s-a dus în calea convoiului, la o distanță de o pistrea de săgeată, pentru a da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tare. Erau cei din „avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut ca vântul. Nici n-au reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit apăsat unul din lotri. Ceilalți trei hoți erau deja
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit apăsat unul din lotri. Ceilalți trei hoți erau deja în coasta convoiului cu marfă. „Ce aduceți”? - s-a auzit șoaptă apăsată însoțită de clinchet al cocoșului pistoalelor. „Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost liberi, doi lotri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost liberi, doi lotri i-au mânat în adânc de codru. La mică distanță de convoi, a rămas cel care a oprit caii trăsurii. Avea poruncă să observe ca nu cumva vreunul dintre cărăuși sau negustori să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost liberi, doi lotri i-au mânat în adânc de codru. La mică distanță de convoi, a rămas cel care a oprit caii trăsurii. Avea poruncă să observe ca nu cumva vreunul dintre cărăuși sau negustori să-i urmărească. ― Da’ de ce a trebuit să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dintre ascultători. ― E lesne de înțeles, frate. Apoi acela n-a pus mâna pe nimic din averea negustorilor sau a cărăușilor. El a oprit doar caii trăsurii și i-a ținut până pungile cu galbeni au trecut în mâinile celorlalți lotri - a răspuns un altul. ― Odată treaba făcută, au pornit încet, fără zgomot, spre locul unde au fost lăsate mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au ascuns bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au răspuns lotrii, ca la armată... Seful a pornit alături de cel care ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva zile, pentru a afla apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să treacă câteva zile, pentru a afla apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un bob zăbavă și oi deschide - s-a auzit din prag glasul hangiului. ― Bine te-am găsit, jupâne - l-a întâmpinat lotrul. ― Intră și bine ai venit. Știu că ți-i foame și ai mare sete. Poruncește - a răspuns hangiul bucuros. ― Apoi îmi cam știi obiceiul, așa că nu-i nevoie de nici o poruncă. ― O tochitură cu mămăliguță și un vin din cel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a cădea bine? ― Mă mai întrebi? ― Treaba îi ca și făcută. Numai să dau porunca. Spunând acestea, hangiul s-a îndreptat spre bucătărie. S-a întors repede, cu chip să-i țină de urât mușteriului. Motivul adevărat era altul. După ce lotrul cu ai lui au atacat convoiul cu mirodenii, acum aștepta să vadă ce zice de alișverișul lui... Pentru lotru, întoarcerea hangiului așa de iute era mai mult decât o măciucă la un car cu oale... Așa că l-a luat din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a îndreptat spre bucătărie. S-a întors repede, cu chip să-i țină de urât mușteriului. Motivul adevărat era altul. După ce lotrul cu ai lui au atacat convoiul cu mirodenii, acum aștepta să vadă ce zice de alișverișul lui... Pentru lotru, întoarcerea hangiului așa de iute era mai mult decât o măciucă la un car cu oale... Așa că l-a luat din scurt: ― Jupâne, știu că aștepți răsplata pentru... Așa că ți-am adus-o. Uite aici - i-a întins o pungă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Așa că l-a luat din scurt: ― Jupâne, știu că aștepți răsplata pentru... Așa că ți-am adus-o. Uite aici - i-a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-o. Uite aici - i-a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]