1,144 matches
-
și țăranii chinezi pe care acum Îi jefuia și Îi Împușca. Cum spusese doctorul Ransome, oamenii care nu așteptau nimic erau periculoși. Cumva, cinci sute de milioane de chinezi trebuiau să fie Învățați să aștepte totul. Jim Își ținu nasul lovit, În timp ce bărbații Înarmați stăteau pe vine, pe pod, cu vasele de vin de orez. În ciuda anilor de malnutriție din lagăr, puțini dintre foștii prizonieri se preocupau să mănînce alimentele conservate Îngrămădite În camioane. Beau singuri În soarele fierbinte, rareori vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
blândă. Îi plăceau vermuturile, zahărul de pe marginea paharului, farfurioara cu măsline. Își trăgea burta, se așeza din profil cu partea care îl avantaja. Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua înmormântării am ascultat în picioare predica preotului. Elsa se afla lângă mine, cu un văl negru brodat care îi atârna pe frunte, și plângea. Nu știu prea bine de ce. Doar pentru că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu! Cine te crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scările și sună insistent la ușa vecinilor de deasupra. După câteva clipe Îi deschise doamna Pizanti, Îmbrăcată Într-un capot pe jumătate Încheiat, tras peste cămașa de noapte. Fața ei lată, copilărească i se păru lui Fima deformată, parcă puțin lovită. Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
S-a lăsat pe spate și și-a desfăcut brațele într-un gest de sinceritate. — Pentru că nu sunt complicată. —Zău?! am ironizat-o eu. Ea însă a dat din cap și a râs. — În comparație cu tine, Jenny, în comparație cu tine. OK. Punct lovit. La prima aniversare a nunții noastre, Mark mi-a adus micul-dejun în pat, pe o tavă pe care totul era făcut din hârtie. Pâinea prăjită era cocoțată pe un suport impresionant din hârtie. Am recunoscut setul de cuțit, furculiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
singurul cadavru cu care vorbesc câteodată: „Băiete, - dacă n-ar fi mă-ta, să te dezbrace și să te scalde cu de-a sila, te-ar mânca și viermii. De murit, nu mori, de trăit, nu trăiești. Dormi! Asta faci! Lovite-ar somnul fără deșteptare!” ... Că zic, de unde și până unde să semene cu tine. Alt tată avuseși tu, Dumnezeu să-l ierte, și altă stofă are un croitor de coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu le telegrafiase, conform promisiunii, duminică pentru a le relata desfășurarea premierei și vor fi tras concluzia care se impunea. „Chiar și acum este o grea Încercare pentru mine să vă scriu despre ea,“ mărturisi el de la Începutul scrisorii, „obosit, lovit, Îngrețoșat, dezgustat cum sunt de tortura crudă a unei premiere care, după imensa muncă de pregătire și insuportabila tensiune a așteptării, s-a prăbușit În doar câteva clipe crude. În două cuvinte...“ Dar, ca de obicei, avea să aibă nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
istorie relatată de buzele bărbatului care, după propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu la stomac. Cu sinceritatea ce mă caracterizează, mi-am Îngăduit să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul și-a asezonat istorioara cu tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se poate, spuse Norman. Mintea i se Învârtea. Se căzni să găsească o contradicție și reuși: Nu se poate să fiu eu - pentru că nu am pătruns În sferă. — Ba da, replică Beth. Numai că nu-ți mai amintești! Se simți lovit, izbit fără Încetare. Nu reușea să-și regăsească echilibrul, iar loviturile continuau să curgă. Așa cum nu-ți amintești că te-am rugat să cauți codurile pentru lansarea baloanelor, spunea Beth cu vocea ei calmă. Sau că Barnes te-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el, Celsius arată mereu 41,1˚. Îl susținem cum putem.“ Elena se sprijină de tocul ușii și se chinuie să plîngă puțin ca să-și liniștească tremurul. Nici ea nu știe ce simte, dacă o doare sau nu. Joacă rolul femeii lovite care interiorizează deși, o criză de isterie i-ar fi plăcut mai mult și ar fi liniștit-o. Plînsul ei e sincer doar cînd se gîndește la copii și la singurătate... Doctorul a plecat căutîndu-și treabă pe la laborator dar îndată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Tu nu-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel îndepărtat. Devin, odată cu el, lovit și îndurerat. Privirile îmi ard o flacără neagră căci orbitele sînt umplute cu antimoniu. În jurul viscerelor apar vase din aur născute din neant și transpirația mea capătă deodată ciudatul miros de spirt, tămîie și salpetru. Știu că îl privesc ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răspunde ferm: „-Stai cuminte și nu te mai mișca! Am să-ți fac o injecție și totul va reveni la normal. Închipuie-ți că sînt veterinar!” Nu mai am putere să zîmbesc. Să revină a spus? Ce nenorocire! Durerea trupului lovit crește și asta mă bucură ca și cum suferința sa ar consuma un grăunte de ispășire. Chinul meu se prăvale în amintire ca avalanșele succesive. Pare a lăsa, tremurînd, loc pentru o naștere: o geană de speranță. „-Doare?”-întreabă Doctorul atingîndu-mi rănile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
convingi; să te lămurești. Dar crunta evidență mă împiedică să fac pînă și atît. Pare că nu mai am nimic de lămurit. Cum aș putea? Nu-mi mai pot răspunde la disperatele întrebări. Am iubit prea tare oamenii și mau lovit; i-am iubit pe ai mei și m-au lovit. Dacă nu iubesc, las durerea să mă copleșească. Dar cum să mă întorc la iubirea lor? De unde atîta dragoste? Îmi văd gîndul îngenunchiat. Îngenunchează și trupul. „-Acum m-ai dezamăgit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Diviziei de Patrulare. — Tată, Thomas urma să fie șef la Criminalistică, dar a murit. Nu-mi refuza șansa asta. Nu ca să-ți Îndeplinesc un vis vechi de-al tău. Preston se uită cu luare-aminte la fiul lui. — Punct ochit, punct lovit. Mă bucur că spui deschis ce gîndești. Da, categoric, ăsta era visul meu inițial. Dar, după părerea mea, nu ai acel simț al slăbiciunilor umane care e esențial pentru un detectiv bun. Fratele lui: creier de matematician, Înnebunit după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sînge. White se ridică și Începu să tragă după o țintă În mișcare - Vachss se retrăgea spre bucătărie. Un pistol de rezervă la brîul lui White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îi era puternic fardată, se uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine ea, era singura în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și totuși oamenii - femeile mai ales - continuând să se zbată și să caute iubirea sau ce socotesc ei că e iubire și crezând că o găsesc, crezând asta chiar și când rămân cu mâinile goale și insistând s-o găsească, loviți, dar mergând mai departe, pentru că trebuie să ajungă până la urmă la ea, în acel ținut care este - nu se poate altfel - cum scrie în cărți și cum spun strămoșii sau cum gândesc ei că ar fi bine, pentru că încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a exprimat îndoielile, dar i-am închis gura citând definiția dată de Margaret consensului, „procedura prin care sunt abandonate toate convingerile, principiile, valorile și strategiile“ și „ceva în care nu crede nimeni și căreia nu i se opune nimeni“. Punct lovit, cred. Ceea ce vom recomanda acum în încheiere - dacă am și eu un rol - este introducerea de directori generali la toate nivelele, cu plata în funcție de performanță. Acesta este lucrul esențial. Trebuie să înăbușim ideea naivă că oamenii pot fi motivați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Domnului că n-au mai ajuns acasă! Bărbatul e destul de tăiat de sticla de la ferestre. Ceilalți au fost mai mult sau mai puțin aruncați În sus, o să vă dați seama cît de rău. O bătrînică a fost cel mai rău lovită: cred că pentru ea o să aveți nevoie de o targă. Le-am spus tuturor să nu părăsească grădina pînă nu veniți. Ar trebui să-i vadă un doctor, pe bune, dar cei de la Control spun că mașina doctorului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre ei nu văzuse partea din față a casei Încă; din spate și, mai ales, pe Întuneric, părea că nu a fost atinsă. Kay Își plimba mîinile pe corpul bătrînei, controlîndu-i brațele și picioarele. Mi-e teamă că e foarte lovită..., spuse ea fără să-și ridice ochii. — Ce? zise femeia. Surzise din cauza exploziei. — Mi-e teamă că-i greu de spus pe Întuneric, spuse Kay mai răspicat. Se concentra la ceea ce făcea. I se păcu că dăduse de-o coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bună. — Noapte bună, domnișoară Langrish. Puneți-vă dopurile În urechi, totuși! — Așa o să fac! O porni repede spre Rathbone Place; numai la capătul grajdurilor Începu să calce mai ușor - pentru că avea o spaimă secretă, obsesivă că, Întorcîndu-se va găsi locul lovit, În flăcări sau În ruină. Dar totul era liniștit. Apartamentul ei era la capătul curții, deasupra unui garaj, lîngă un depozit; trebuia să urce niște scări de lemn pînă la ușă. În vîrful scărilor se opri să-și scoată haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît cuvintele Încrucișate. Îmi dau seama că trebuie să le iau cu mine oriunde mă duc. Le făcu sul și le Îndesă În buzunarul interior al hainei. Apoi le bătu ușor. Acum mă simt În siguranță. — Dar dacă o să fi lovită? Atunci n-o să-mi mai pese deloc. Își trase mănușile. Ești gata? O luă Înainte pe scări. CÎnd deschise ușa, zise: — Oarecum detest chestia asta. Să Închidem ochii și să numărăm, pentru că se presupune că... și rămaseră acolo, pe treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a sta ore în șir, la o coadă ce părea fără sfârșit. Pentru cei ce stăteau pe lângă ea, era o adevărată plăcere, deoarece timpul trecea mai repede în compania acestei femei minione, ageră și plăcută la vorbă, dar din nefericire, lovită timpuriu de o boală, care i-a adus orbire. Nu era bogată și lipsurile o împingeau să traverseze aproape zilnic orașul, cu pași sprinteni, călăuzită de bastonul alb, care îi făcea loc printre acei trecători grăbiți, mult prea grăbiți uneori
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să facă nici un gest. Este lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]