3,576 matches
-
invidios, contradictoriu, dar și o ființă care veghează, care este lucid și conștient.“ Lăsăm la o parte tautologia insomnia îl face pe Cioran să fie o ființă care veghează. Lăsăm la o parte și dezacordul gramatical o ființă care este lucid și conștient (fără îndoială, un accident, la o autoare care folosește cu destulă siguranță limba română). Rămâne însă greu de acceptat modul simplist de a înțelege creația intelectuală. Sunt și alți autori cu multe nopți nedormite de-a lungul vieții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
impresii și le vând la bucată. Libertatea se întâmplă acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire lucidă, scurtcircuitând memoria; subconștientul înrourează gândirea cât să amăgească diminețile. Memoria trage cortina după fiecare infuzie de lumină. (Se face noapte.) Petru trăia într-un prezent infinit. În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda absolutul între două maxime. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumii, însușindu-ne munți de pustiu în suflet, precum Iov în cartea tăcerii, uitând, de fapt, că noi suntem cei care am naufragiat în mijlocul ei. Este atât de simplu să privești lucrurile dinafara neliniștii, să fii un judecător drept și lucid și să vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state și miniștri ca "alfabet politic" și "lecție de tiranie", spre a ști cum să-și mențină
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au fost încă și mai puțini după publicarea eseului Machiavel, scris de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò nu l-a admirat, nu l-a urmat pe Savonarola, dar nici nu s-a pronunțat răspicat contra lui. Cel mult, i-a suspectat de ipocrizie, ca orice om lucid, frazele înflăcărate și "elocința sumbră". Și Machiavelli avea în vedere rolul religiei în ordinea statală, dar respingea ideea de fanatizare religioasă a conducerii statului. Și apoi, în momentul în care Machiavelli scrie Principele (1513), Savonarola nu mai era decît o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pot fi astfel transformați în tirani ai propriilor concetățeni. Lectura aceluiași capitol (III) atrage atenția asupra raporturilor stabilite intre principe și cei care l-au ajutat să cucerească puterea și, apoi, între principe și popor. Teoria e, pe cît de lucidă, pe atît de cominatorie în ipoteza că principele neglijează aceste raporturi care decid menținerea puterii. Sună ca un avertisment formularea primului raport ce trebuie luat în seamă mai ales în statele noi, a căror putere nu e ereditară, situație în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă unora le este dat să prevadă consecințele [unor acte], aceia nu sînt niciodată cei care guvernează; astfel se pot vedea reapărînd aceleași greșeli, urmate de aceleași consecințe." (ibid.) Discursul își ipostaziază, astfel, emițătorul, pe gînditorul care, oferind o analogie lucidă a evenimentelor exemplare, emite sentenția, pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei se sprijină deopotrivă pe "înțelepciunea veche", condensată în maxime
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doară ți am spus ce fac doctorii cu ei, da’ n-o fost nevoie de ala fel de oameni că s-o rădicat mulți, ca-n 1907. Am dreptate? Acolo, În casa din strada Engels, a trăit discretă, măruntă, slabă, lucidă, binevoitoare, pînă În primăvara lui 1998. În anii din urmă, cît de puțintică era, nu o mai țineau picioarele, puterile lor slăbiseră mult. Îmi spunea: — Îs prea mulți, dragu’ mamii, nouăzeci de ani, tare-s mulți. N-are omu’ nevoie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un curs de chirurgie... Nicu a privit spre ea cu zâmbet aprobator. Petrică a continuat: ― Nici nu ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul ? Poate nu știuse să trezească cu adevărat femeia din ea ? Femeia fără nume îl încercuise dintr-o dată într-un cerc fierbin-te în care luciditatea nu avea ce căuta, ființele nu mai existau căci deveneau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri 90 Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie! Numai asta îți va aduce profit, mai mult, sau mai puțin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de suportat, adică atunci când era în întregime lucid, tânărul băga tot mai atent și mai îngrijorat de seamă că parcă „ceva nu-i în ordine cu mine” și că „un lucru nu-i chiar bun aici”. El începuse a conștientiza destul de bine că ar putea exista posibilitatea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și de imprudențe nebunești, dar consideră că se comportă perfect firesc, și de nimic altceva nu le mai pasă. Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai mult decât tine!), văzând în mine pe realista și pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine, prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
veți observa că două stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, și el, menit a oglindi esența gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat, de raționalitate cvasi-științifică și de empatie estetică. Pentru a păstra particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre noi doi, precum și pentru a potența diferențele de poziție auctorială, am menținut formula de adresare la persoana I singular (doar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
funcționarilor imperiali britanici, care se dovedea a fi un mod de a guverna încă mai pernicios decât tirania, "pentru că nu tolera nici măcar acea ultimă verigă dintre despot și supușii săi, formată din mite și daruri". Într-adevăr, la o privire lucidă, practica mitei se dezvăluie în adevăratele sale coordonate social-istorice, ca una dintre puținele posibilități empirice de a regla și, ulterior, netezi complicatele raporturi dintre suverani și vasali, dintre cuceritori și cuceriți. Ulterior, procedura s-a generalizat: mita, aflată la baza
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia îți trezește reacții umorale față de mentalități de colonist pe care le credeai, astăzi, de mult apuse. Mă văd nevoit să amintesc, în acest loc, faptul, deloc neglijabil, că există numeroase "grade" în ierarhia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice minte lucidă, condamna la inutilitate mânuirea, fie ea japoneză, a lopeții la o astfel de oră. Dar logica niponă, căci, îmi spun, trebuie să existe și așa ceva, se ordonează după cu totul alte principii decât cele care ne par nouă irefutabile. Mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Arm lipsise împreună cu fetele, căci picta un iconostas pentru o mănăstire și luase și fetele cu ea, să se bucure de locul mirific în care lucra. Cu cât trecea timpul, Liviu începea să înțeleagă că el, matematicianul, mintea organizată și lucidă, căzuse în plasa unui plan bine pus la punct și organizat de micuța și fâșneața Beatrice, o provincială foarte ambițioasă. Liviu nu era totuși foarte fericit, fiind prins între această aventură și Arm, pe care o prețuia foarte mult, și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de farduri, cu Camelia nu putea discuta nimic. Camelia nu suporta nici măcar să fie contrazisă, punea urgent bot și apoi începea să trântească lucrurile prin casă... Cum se lăsase păcălit? Cum se lăsase Indus în eroare un tip așa de lucid ca el? Nici Irina balerina nu fusese atât de superficială... Căci observase că era folosit de Camelia ca jumătatea prezentabilă, dar interesul ei pentru el înceta brusc, cum rămâneau singuri...Mai mult, când era în societate și un bărbat o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]