2,476 matches
-
iată că-ntr-o seară ,într-un magazin, privirea mi-a căzut pe-un raft și inima mi-a tresărit. Era un curent ce se scurgea de Undeva ,era o privire de Dincolo: deodată mi-a făcut cu ochiul verdele lucios al unei sticle 4711 ORIGINAL EAU DE COLOGNE. Și pe loc am stiut. Erai tu, plutind deasupră-mi și împrejur,care păreai a șopti: Oferă-ți un flacon în amintirea zilei tale care-a fost, și unul pentru cea care vine
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
iată că-ntr-o seară ,într-un magazin, privirea mi-a căzut pe-un raft și inima mi-a tresărit.Era un curent ce se scurgea de Undeva ,era o privire de Dincolo:deodată mi-a făcut cu ochiul verdele lucios al unei sticle 4711ORIGINAL EAU DE COLOGNE.Și pe loc am știut.Erai tu, plutind deasupră-mi și împrejur,care păreai a șopti:Oferă-ți un flacon în amintirea zilei tale care-a fost, și unul pentru cea care vine.Și
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
să se facă tractorist. Dorea din tot sufletul să treacă timpul mai repede, să crească și să participe la arăturile de toamnă. Îi plăcea, cel mai mult, să rupă brazda din adâncul pământului și s-o întoarcă neagră și caldă, lucioasă și grasă, ca s-o scalde soarele cu razele lui până la lăsatul serii... Pentru că era foarte cuminte și învăța bine, când a venit vremea, părinții au hotărât ca fiul lor cel mare să meargă la liceu. Nu și-au imaginat
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
departe de spațiul-pereche,/ În care-mi vei dărui// Miracolul zeiesc al definirii...” (Lilia Manole - Ochi de Cupidon). Cât poate a fi fiorul în dinamismul său subtil, în trecerea spre suava dragoste și grea-eterna iubire... Unde îndeobște se încrețesc în cristale lucioase și reci, lucrurile, darmite ființele, tot ce poți să-ți dorești sunt spațiul și timpul tău de rezervă... Are, și tocmai ce-l descopăr acum, Lilia Manole, propriul ei „Tratat de fericire”: „Fericirea,/ O artă a două inimi,/ Pierdute în
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
de ea, fu peste măsură de bucuros și mândru de noua sa îndatorire și făcu mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
muncea de câteva zile. A lăsat imaginea primăverii și s-a așezat pe un scaun. În fața ei se afla o măsuță plină de file pe care-și însemnase timp de o lună frământările. A privit acele hârti împrăștiate pe lemnul lucios și a zâmbit. - Parcă aceste hârti ar fi mâinile colțuroase ce mi le întindea stâncosul munte, și-a spus Dariana. Acum înțeleg. Mesajul visului era atât de simplu dar eu am refuzat să-l văd. Stânca pe care am urcat
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
foarte diferit îmbrăcați. Peste toate acestea însă o fericire de nedescris se oglindea pe fețele tuturor. Când au început să bată clopotele, semn că procesiunea se va mișca, toată lumea purta în mâini ramuri de finic și cruci din frunză verzui lucioasă de palmier. Fețele tuturor erau zâmbitoare. Mă uitam în jur și aș fi vrut să îmbrățișez pe toată lumea, sau să strig “Vă iubesc pe toți!”, și cu adevărat în acele momente sentimentul era general și molipsitor. Mi-am luat încălțămintea
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
unde hoinăriți hai-hui, în țină? Ori e o caldă- nlăcrimare a undei Spre zările de iarbă și lumina? Trezind, natura din clipele de lene, Frenetic, coborați, pe val spumos, La masa vorbei plină de lumină, Cu spice grele, de argint lucios. Iar cand amiază chiuie-n văzduh, Sub razele de soare mângâioase, Suflet de om, uscat de pătimi, Vă sorbi, din unde răcoroase. Referință Bibliografica: Poeme / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
tort, urmăream la televizor, un documentar pe Național Geographic, despre păsări de pradă, printre altele, uliul. Lia stătea pe fotoliu și motanul ei negru se întinsese pe marginea fotoliului său torcând leneș iar ea îi alinta mașinal, blana moale și lucioasă. Atunci Haralamb mi-a zis, în contextul discuției noastre despre pasări răpitoare care tocmai se transmitea la televizor: -Crezi că uliul poate fi domesticit și dresat Ingrid? Îi răspund: -Dresat? Poate, însă nu cred că e ușor! Domesticit însă...nu
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
el înțelegea și venea imediat pe mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu.L-am dus și la veterinară de i-a văzut aripa
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
seamănă atât de mult cu viața ! Iată în sfârșit și ce- am dorit să văd ! Undeva în stânga,în partea de nord-est a orașului, se ridică semeți zgârie-norii, deloc monotoni,de diferite forme ,majoritatea paralelipipedici,dar si unii răsuciți în piramide lucioase din sticlă colorată. Observ fără să vreau c-autostrada se-ndreaptă hotărâtă către golf,lăsând orașul în stânga.Încerc păreri de rău căci mastodonții din sticlă și beton dispar pe rând în spatele unui deal. Dar am de ce să mă minunez în
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Pe cât de mare fu bucuria tuturor la aflarea veștii, pe atât de mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ. Iac-așa! În loc să aibă părul negru și lucios cum îl aveau toți locuitorii împărăției și chiar și împăratul și împărăteasa, copilul acesta avea părul ca aurul ce se scurgea pe pereții palatului din adâncuri. În loc să aibă ochii întunecați ca pământul și puternici ca să poată răzbate bine prin întuneric
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea întunecată ca pământul. Mândru nevoie mare de cei doi copii, împăratul uită de primul său născut și își văzu mai departe de treburile sale ca și când acela nici nu ar fi existat vreodată. În peștera lui
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
nou înafara celui construit de Hărnicel. Dacă melcii își părăsiseră partea lor de livadă pentru a veni în partea cu căsuțe minunate, unde dispăruse Hărnicel? Chiar în acel moment o văzură pe buburuza Roza, dând cu disperare din aripioarele ei lucioase. - Băieți! Băieți! Trebuie să vă întoarceți repede! Melcii au scos toate gâzele din casele lor și au dărâmat adăposturile fără cochilii. Era greu de crezut că niște leneși ca melcii din livada de pruni puteau să distrugă întreaga muncă a
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Hărnicel și erau îngrijorați de dispariția lui. Cu toate acestea, acum nu aveau timp de stat la povești. Ceata de melci câștiga teren cu fiecare secundă scursă. În scurt timp, nu mai rămăseseră în picioare decât cochiliile înalte, solide și lucioase de la umbra prunului bătrân. Din restul adăposturilor se alesese doar praful. Și ca să fie supărarea mai mare printre gâze, Limax ieși în fața melcilor, triumfător: - Începând de azi, în partea aceasta de livadă este interzisă muzica. Sunteți pe proprietatea privată a
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
de plan, așa că, trebuiau doar să se adune cu toții în partea de livadă părăsită. Într-o dimineață, Limax se trezi mai devreme decât de obicei, nedumerit. Îl strigă pe Helix și se întinseră împreună la umbra prunului bătrân, pe trunchiul lucios. - Nu am mai văzut de ceva timp nici o gâză în livadă. Ce spun spionii? - Au dispărut cu toții. Nici în zilele însorite și nici noaptea nu se mai simte prezența lor pe aici. Poate că au plecat de bunăvoie! - N-ai
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
drum, iar el o va invita să stea la umbra smochinului și să-i ofere fructe minunate. Copăcelul creștea încet. Nici după doi ani nu ajunsese la statura unui copil. În schimb, creștea armonios. Frunzele sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească. Asta în ciuda grijii deosebite pe care o avea din partea stăpânului, care nu găsea răspuns la acest lucru. Copăceii din pădurea din pustiu, de
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
iar parcul înființat în 12 aprilie 1929 cuprinde exponate remercabile, cele mai vechi datând din 1678. Bietul tata, nu avea de ales: trebuia sa-mi satisfacă și acel capriciu. La pădure, după doi mici cu muștar, o morișcă din hârtie lucioasă, o pereche de ochelar de carton cu lentile de celuloid colorat și o minge din rumeguș învelit în folie de staniol atârnată de un fir elastic, începeam iar: „Hai să mergem acasă! Hai să mergem acasă!” Dar nici acasă, tata
SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374947_a_376276]
-
duminică la prânz? N-ai vrea să înotăm un veac prin lanul mirosind a spânz și prin oglinda unui lac? În iazul proaspăt degivrat, Poți să asculți admirativ, Cum fac broscuțele oac-oac și stuful stă contemplativ, În mâlul straniu și lucios ca pielea ta de liliac. Te-aștept în raiul specios, Să facem dragoste-n caimac. Și-n lapte crud de turturea în care s-a-necat un mânz. Și apropo, iubita mea : -Ce faci duminică la prânz? Referință Bibliografică: CE
CE FACI DUMINICĂ LA PRÂNZ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375387_a_376716]
-
de medicină din care înțelesese taina venirii copiilor pe lume... Și degetul Aureliei continua să urmărească atent, cotoarele cărților. Nu, nu găsea niciuna necitită. Se aplecă totuși să mai caute și pe raftul de jos. Într-un ungher, observă coperțile lucioase. Era un album cu picturi. Cu efort, îl trase afară dintre celelalte cărți și se așeză să-l răsfoiască. Câte picturi... Zăbovea cu atenție asupra fiecăreia, minunându-se de felul în care reușeau pictorii să strunească acele culori ce laolată
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
din casă, după colindători. Să-i vadă acolo, în tainița misterioasă a nopții, luminați doar de un fir de rază ce răzbătea prin perdeaua de la fereastră. Cum mai luceau clopoțeii din mâinile lor ! Sau, cum mai străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu a răcit de
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
dispărea ca o nălucă sub alte pietre mai îndepărtate. Luai iar la cercetat pietrele și buturugile de lângă mal. Rar de tot, se întâmpla totuși chiar să prinzi ceva. Era bucurie mare când scoteai afară vreun pește, cu pielea sa moale, lucios, puternic în zvârcoliri, mai, mai să-ți scape din mâini. Era o mare mândrie dacă reușeai să prinzi un păstrăv. Numai că, de cele mai multe ori, munca de copil pescar era răsplătită cu vreo doi, trei boișteni, din cei amărâți și
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
unii artiști la imaginea lor făptuită cu pămătuful, la cabină, și prin filtrul aparatului de filmat, dar unde e viața din ființa artistului, dacă-i țeapăn ca un manechin, cu râs de statuie, având în spate un gol colorat, artificial, lucios, ce trece prin om?! Nu am să înțeleg nicioadată de ce unii artiști preferă fotografii cu ei de sus până jos decorativi și sintetici, fiind interesați exagerat de chipul fizic ce surclasează naturalul. N-au nicio frumusețe și nu exprimă nimic
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
pieptul bombat, cu ochii care cuprind de sus prin zmeu întreaga lume, sare și alerga pe malul apelor omului. Un peștișor colorat, stă pictat, la câțiva centimetrii de suprafață. O libelulă de un verde crud, zbârdăne pe deasupra suprafeței de apă lucioasa, din dimensiunile timpului. O petala a unei flori, cade la picioarele creșterii sale. O tânără cu picioare lungi, sculptează în curburi excitante, nisipul, răsfoind o carte. De la ferestra unui bloc, se aud sacadat sunete de toaca. O soartă toaca și
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > IUBIRE SI NATURA. Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Raze de lumină Raze de lumină mătăsoase, Dar din soare sclipitor, Îmbracă poiana în broderii lucioase, Roua sclipește pe verdele covor. Brazi impunători veghează munții, Ce își trimit făcliile spre cer, Ici, colo se pitesc arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]