951 matches
-
că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-o mărime de necrezut, cabane atîrnate deasupra prăpăstiilor, și, la o mie de picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la G. d'Haucourt pînă la Flaubert, citîndu-l pe L. Frappier-Mazur (1980, p. 8 și 9) avem ocazia [...] în sfîrșit să enumerăm, după cum urmează, principalele denumiri de peisaje, fie ele tradiționale, fie nou
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ploaia și vântul n-or să țină o veșnicie. - Da, mergem pe insulă, am răspuns. Insula era aproape rotundă, în diametrul de vreo 50 de metri, cu câțiva copaci în marginea unde am debarcat și cu porțiuni de stuf, cu luminișuri, numai bune pentru pescuit. Părea a fi totul în regulă. Aveam la noi aparatul de radio, pentru a asculta cotele apelor Dunării și telefoane, în caz de acoperire a insulei cu apă, să anunțăm pentru a veni să ne salveze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
flegmatic. E singura explicație pe care am putut-o obține. Să ne continuăm deci călătoria. De la penultima haltă înainte de Iași, șoseaua urcă printr-o pantă rapidă pe o colină rotunjită acoperită de păduri dese. Din vârful colinei și printr-un luminiș pregătit cu îndemânare, descoperim panorama Iașilor. E foarte frumoasă; a fost nu fără motiv comparată cu aspectul Algerului văzut din largul mării. Multele fleșe, ascuțite ca niște minarete, casele albe așezate în amfiteatru, urcând în formă de triunghi, totul, până
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Isis și Osiris mi-au încredințat mistere transcendente. Am discutat cu zeii cu gânduri de lumină, curate, dar pe Euridice n-am mai găsit-o niciodată. Orfeu și discipolul din Delfi au ajuns în fundul văi. În fața lor, pădurea deasă, apoi luminiș unde încă ardeau focuri pe cale să se stingă. Tracii dormitau. Cu liniște mergea Orfeu prin tabără ieșind din hățiș. O santinelă care veghea, somă pe dată: -Sunt trimis al templului, renunțați la lupta cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrucât nici una din ele nu-i mai verifică asupra motivului prezenței lor în zona interzisă. În față, Marin distinse culoarea verde a unui parc. Ici-colo printre copaci se vedeau mici vile. La capătul mai îndepărtat al parcului se afla un luminiș. În mijlocul acestuia era o săgeată îndreptată spre o tăbliță pe care scria cu litere mari: ATERIZARE. Pilotul lui Marin ateriză cu aerotaxiul pe o pistă de beton și opri sub un șir de copaci. Marin coborî pe pământ în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena pe cer pădurea întunecată. Ploaia ușoară care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda. Un scârțâit surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Orizontul - această Fata Morgana a cunoașterii. Jucăm într-o dramă al cărei înțeles îl deslușim încet și nesigur. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Marile spirite au adăugat cunoașterii revelația. Poate și neantul are luminișuri primăvăratice. Nu vom putea recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica și ajunsese în luminiș. Ca într-o poveste frumoasă, găsisese acolo o cabană mică din lemn, uitată de lume. La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
romancier (în 2003 primește premiul Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași pentru romanul Iubirea pe pământ) îmbracă întreaga expunere în metafore: ,,Decât să mergem la jaf și circ pentru a fura și distra pe toți, mai bine mergem singuri într-un luminiș de pădure să ne închinăm, să medităm sau să iubim trupește întru înălțarea erosului dincolo de ozonul infectat și muribund" Nici relația Om-Planete (Zodiile) nu scapă autorului, care prezintă un model de ,,citire" (Cei care au de două ori lumina aceleași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
acesta să poată fi traversat de că tre speciile sensibile. Într-o manieră similară, intelectul agent este cel care actua li zeaza inteligibilitatea imaginilor, făcând posibilă cunoașterea lor de către intelectul posibil: (ÎI.5.2.) Ad secundum dicendum quod circa effectum luminiș est duplex opinio. Quidam enim dicunt quod lumen requiritur ad visum, ut faciat colores actu visibiles. Et secundum hoc, similiter requiritur, et propter idem, intellectus agens ad intelligendum, propter quod lumen ad videndum. Secundum alios vero, lumen requiritur ad videndum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
participată similitudo lumi nis increati, în quo continentur rationes aeternae. Unde în Psalmo IV, dicitur, multi dicunt, quis ostendit nobis bonă? Cui quaestioni Psalmista respondet, dicens, signatum est super nos lumen vultus tui, domine. Quasi dicât, per ipsam sigillationem divini luminiș în nobis, omnia nobis demonstrantur (S. th., I, q. 84, a. 5, co.). Într-adevăr, lumina intelectuală, care este în noi, nu este altceva decât o anumita asemănare care participă la lumină necreată în care sunt conținute rațiunile eterne. De
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu apă și nămol pe unde crește papură, trestie“, „pădure, dumbravă, tufăriș, loc cu vegetație multă și deasă în pădure“, „poiană, luminiș în pădure“, „gropi umplute cu apă stătătoare“, „mormane de pămînt ca semne de hotar între moșii“, „băltoaca din fața izvorului“, „loc cu izvor puternic“). Entopicul este întîlnit, cu sensuri asemănătoare, și în bulgară și sîrbă, de unde a fost împrumutat, probabil, apelativul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
azi în pădure, ha? ...le ațâța el mai tare curiozitatea. Ia ascultați, dragii tatii. Când m-am vârât adânc, adânc, în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umăr, pleca în pădure, dar seara când se întorcea, copiii nu l-au mai întrebat ce-a văzut în pădure. Dar, iată că, odată, într-un început de noapte a pătruns adânc în inima codrului, deodată, rămase ca-împietrit... Într-un luminiș văzu trei zâne frumoase... frumoase, de-ți furau mințile, și, care-și pieptănau pletele verzi cu piepteni de aur... Vedea... și nu-i venea să creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o parte, cum ai da să alungi o vedenie. Și, înfricoșat porni mai departe. Merse el ce merse, stăpânit de ceea ce văzuse, când... într un alt luminiș, sub razele lunii, ce văzu!... Ce văzu cu adevărat?!... Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl petrecu cu privirea, până nu se mai văzu. Sau, alegea câte o floare, și fugea cu ea pe cărare în pădure, însoțită de Pârvu... până în luminiș. Acolo, cu voluptate își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre creastă, se ivi Schitul... în dreapta susură pârâul sub pădurea seculară... izvorăște sus, străbate poieni, se scufundă în pădure... ajunge în vale într-un luminiș de-alungul râului Elan. Au pornit în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ou, am cotit instinctiv, aducându-mi aminte că erau doi câini, nu unul singur. Preț de o secundă sau două, foșnetul frunzelor din copaci au camuflat zgomotul provocat de mârâitul scăzut al celuilalt câine, care veni nesigur, apărând dintr-un luminiș, și păstră distanța față de mine. Am făcut un pas Înapoi În timp ce el se apropie Încet de fratele lui mort și, când Își lăsă capul În jos ca să adulmece rana deschisă a celuilalt, eu mi-am ridicat din nou arma. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri mongoloide care lingeau penisuri artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai, Augustus, răspunse Claudius, și continuă ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la strada principală și o luă pe drumul de țară unde nu erau șantiere și macaralele nu se înălțaseră încă în văzduh, străbătu duminici păstrate în amintire, în care bătuserăm împreună cu familia Saner povârnișurile munților Jura, făcuserăm focul într-un luminiș, tata călise ceapă într-o tigaie vânătorească și prăjise carne, în timp ce sticla de vin se răcea în fântână. W. își străbătea propriile sentimente, trecând printr-un peisaj care îl acompania în realitate; conducea încet, parcă voia ca toate sentimentele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
timp de la ultima masă. Bănuiesc că nu e nici o cafenea acolo sus, am întrebat eu plină de speranță. — Nici nu e nevoie, răspunse Ed. Aproape am ajuns și ai să înțelegi imediat de ce. Cărarea se lărgea treptat până forma un luminiș divin de plat. Ed sări de pe cal și-l legă pe al lui de un copac, apoi veni să-l lege și pe al meu. Ai nevoie de-o mână de ajutor să te dai jos? se oferi el. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]