977 matches
-
îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare atenție, lăsându-i pe cei aflați în spate să vadă de provizii, apoi trecu în frunte împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând totuși și când hiung-nu ajunseră în luminișul de care vorbise Toraman, totul se sfârșise deja. Dușmanul nu mai era acolo, dar, pe jos, în iarba înaltă, se găseau zeci de trupuri, printre care rătăceau câțiva cai, de acum fără călăreți. După o cercetare rapidă a locului, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
organizată la Sala Victoria din Iași. Expune 80 de lucrări, În tehnică de acuarelă, În majoritate peisaje urbane, montane și marine: Turnul lui Ștefan, Ctitoria lui Ștefan, T eatrul de Stat, Spre Toplița, Ulița veche, Borsec, La Durău, Culorile toamnei, Luminiș, Mangaliape dig, Moschee În amurg, Mangalia pe faleză, Printre catarge. mai, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică, pictură, sculptură, grafică august, Iași , Sala Victoria Expoziție de artă plastică decembrie Iași, Sala Victoria Expoziție interjudețeană, pictură, sculptură și grafică septembrie
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
de la strada principală și o luă pe drumul de țară unde nu erau șantiere și macaralele nu se înălțaseră încă în văzduh, străbătu duminici păstrate în amintire, în care bătuserăm împreună cu familia Saner povârnișurile munților Jura, făcuserăm focul într-un luminiș, tata călise ceapă într-o tigaie vânătorească și prăjise carne, în timp ce sticla de vin se răcea în fântână. W. își străbătea propriile sentimente, trecând printr-un peisaj care îl acompania în realitate; conducea încet, parcă voia ca toate sentimentele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ou, am cotit instinctiv, aducându-mi aminte că erau doi câini, nu unul singur. Preț de o secundă sau două, foșnetul frunzelor din copaci au camuflat zgomotul provocat de mârâitul scăzut al celuilalt câine, care veni nesigur, apărând dintr-un luminiș, și păstră distanța față de mine. Am făcut un pas Înapoi În timp ce el se apropie Încet de fratele lui mort și, când Își lăsă capul În jos ca să adulmece rana deschisă a celuilalt, eu mi-am ridicat din nou arma. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Când a sosit mama - cu taxiul, de data asta - i-am scris câteva rânduri pe o ilustrată cu munți. Am scris că îmi pare rău de moartea tatălui ei și, de asemenea, pentru faptul că nu mersesem cu ea în luminișul cu iepuri. Cartea poștală am lăsat-o la soră. Pe drum înspre casă, mama mi-a explicat că doctorul Radu avusese zahăr în sânge și, cu toate că nu înțelegeam cum se poate muri de ceva așa de bun la gust, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
timp de la ultima masă. Bănuiesc că nu e nici o cafenea acolo sus, am întrebat eu plină de speranță. — Nici nu e nevoie, răspunse Ed. Aproape am ajuns și ai să înțelegi imediat de ce. Cărarea se lărgea treptat până forma un luminiș divin de plat. Ed sări de pe cal și-l legă pe al lui de un copac, apoi veni să-l lege și pe al meu. Ai nevoie de-o mână de ajutor să te dai jos? se oferi el. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
predicatorul și Flora încercau să găsească loc pentru mama la sanatoriu. Nu mi-a venit să cred când am auzit, fiindcă mama nu mergea niciodată în oraș și nimeni nu a văzut-o cu excepția câtorva oamenii care mai veneau prin luminișuri să prindă iepuri. Am încercat să găsesc un motiv pentru care ei ar vrea să facă una ca asta, dar nu am găsit nici unul. Domnul Williams mi-a spus să-i spui lui tanti Mae despre asta, pentru că ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
clasă? Gata, pornim, ordonă Marius. Romulus! Ordonați! Mergi înainte, la 50 metri. Eu vin din urmă cu restul oamenilor. Iovuț, închei coloana. În această ordine merg timp de mai multe ore. Trec peste pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ploaia și vântul n-or să țină o veșnicie. - Da, mergem pe insulă, am răspuns. Insula era aproape rotundă, în diametrul de vreo 50 de metri, cu câțiva copaci în marginea unde am debarcat și cu porțiuni de stuf, cu luminișuri, numai bune pentru pescuit. Părea a fi totul în regulă. Aveam la noi aparatul de radio, pentru a asculta cotele apelor Dunării și telefoane, în caz de acoperire a insulei cu apă, să anunțăm pentru a veni să ne salveze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici și fulgerau nevăstuici. În luminișuri, urzicile și clopoțeii violeți și rodul-pământului erau umbrare pentru forfota haotică a vacilor Domnului. Pădurea mi se părea mie, o fetiță rătăcită pe cărări, singura realitate posibilă. Nu-mi mai aminteam de nimic altceva. Și nici nu simțeam că rătăcesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-i o noțiune de prim ordin a doctrinei filosofului german, ar fi un termen de netălmăcit în orice limbă, inclusiv a noastră. — Dar eu știam din bruma de nemțească pe care-am învățat-o în liceu, că Lichtung va să zică „luminiș“. — Ei, dragă Nora, tocmai ăsta-i baiul: că Lichtung n-ar prea proveni, în idiolectul (știi ce-i aia) heideggerian, din Licht „lumină“. Altminteri, Goethe ar fi spus, pe patul morții, „Mehr Lichtung!“, dar a spus „Mehr Licht!“. (Unii pretind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
reginei Elisabeta și, ulterior, al Reginei Maria. A fost și un mare om, în anii "Războiului de întregire" cântând răniților prin sălile de spitale. Aici, la Sinaia, și-a clădit, cu ce câștigase din turneele din America, o casă, "Vila Luminiș", azi muzeu și lăcaș de creație pentru tinerele talente. La Bușteni s-au despărțit: copiii și prietenii, conduși de Ana, au plecat spre vilă, cu misiunea de a împodobi pomul, a da drumul la căldură și a-l aștepta cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
uriaș din care, [...] s-ar fi scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
românii iubesc romanele lui Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sextarius - 54,72 cl sine nobilitate - fără noblețe; a devenit, în limbajul curent, snob Syrus - vezi Cyrus Tarquinius Superbus - ultimul rege etrusc al Romei, izgonit în 510 î.Hr. Templul Lucinei - inaugurat în 374 î.Hr.; numele este probabil derivat de la lucus - luminiș tezaurul militar - în anul 6 d.Hr., sarcina financiară a sumelor alocate armatei și foștilor soldați odată cu lăsarea la vatră a trecut de la veniturile personale ale împăratului către un nou tezaur, aerarium militare, la care se vărsau sumele obținute din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vă rezum În trei cuvinte ritualul și ierarhia magiei nordice. Mulțumiți-vă cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-un luminiș cu vegetație luxuriantă și un pîrÎu, de o frumusețe care Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dădu batista lui - o Întinse sub Încheietura genunchilor pentru a se feri de arsură. După ce făcu asta, se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde strălucitor și zise Încet: — Mi-aș dori să stăm aici. El Își lăsă capul În poala ei. — Și eu, spuse el. Cuvintele se auzeau Înăbușit. Se răsuci să-i Întîlnească privirea. Știi - știi că nu-mi place deloc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care o va primi, dacă-i ajută să-i convingă pe blestemații de englezi că trebuie să-l sprijine pe nabab. Când fotograful îl scutură ca să se trezească, restul convoiului a dispărut. Mașina lor s-a oprit într-un luminiș, iar șoferul stă lângă ea, trăgând câteva fumuri dintr-un bidi. În jurul lor, copacii înalți se profilează pe cerul cenușiu. Este imediat după apusul soarelui. Pran coboară din mașină, întinzându-și picioarele amorțite, ca să scape de efectele drumului lung asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cap. Este tumefiat și plin de sânge, mare parte din cauza lui Minty, care, la fel de dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]