1,124 matches
-
de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus la judecată, el își curăți vestonul, cu ceai, își lustrui bocancii, și cu capela periată și pe o sprânceană, își duse la gură o mână făcută pâlnie, trompetând „înaintarea”. La poarta închisorii, un clopot suna, ori de câte ori pleca sau intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Încropesc pentru cină, spune Joan, puțin ofuscată. Iese din bucătărie, lăsându-i pe Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recrut, o să vă treacă os prin os...“ În timp ce-i ordon băiatului de odinioară să se prezinte în fața mea și îl țin în poziție de drepți cu genunchii goi deasupra ciorapilor răsuciți, cu pantofii lui cu șireturi pe care i-a lustruit mai înainte pentru apel și în timp ce mă străduiesc să evit imagini la mâna a doua - scene din filme, lucruri citite -, mi se pare că îi aud pe cei doi domni mai în vârstă - sau care mie, atunci, îmi păreau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu totul și valoarea la bursă. Totuși, chiar și atunci când cel mai fierbinte dintre toate zvonurile de latrină își găsea încă destui ascultători și mijlocitori - iar unii dintre ofițeri își lustruiau deja medaliile -, el nu putea sta în calea nevoii de școlire generală și specială, de revigorare morală pe temeiul Bibliei și de delicii culturale manifestată în întreg lagărul. În ceea ce mă privește pe mine și pe colegii mei de curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două priciuri, am adormit repede, dar am mai văzut cum, printre siluetele de ghips învelit în pânză, lustruia cu glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
crăpătură. Privi din nou la Norman, dându-și ochii peste cap. — Am Încercat și asta, bineînțeles. Se pare că nu se poate comanda din exterior. Nu, nici un mesaj În exterior. Nu, nici o inscripție. Tot ce se vede este o sferă lustruită cu niște șanțuri spiralate pe o anumită porțiune. Cum? Să folosim explozibil pentru a o deschide? Norman se Întoarse. Se aflau În Cilindrul D, În sectorul de comunicații supravegheat de Tina Chan. Cu calmul ei obișnuit, aceasta regla o duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar totul trece de la mamă la fiică și iar de la mamă la fiică, de parcă așa ar fi firesc și nici una nu mai crede că se vor schimba vreodată rânduielile astea la a căror menținere contribuie chiar ele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mototolit ziarul reducându-l la un ghemotoc și făcând asta, am răsturnat rămășițele reci ale celei de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început să iau vopseaua de pe cercevelele ferestrelor și lacul de pe măsuța de cafea. Dar nici asta nu m-a mulțumit. Am stivuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și niște pantaloni impecabil croiți. Se schimbă Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i lustruiască. Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu peria, netezindu-l cu puțină briantină. CÎnd o vedeau mergînd pe stradă, oamenii care nu se uitau atent la ea o luau drept un tînăr chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soarele după-amiezii și era mai mult sau mai puțin uscat. Fraser găsi un loc la baza zidului, Își scoase haina și o Întinse pe jos, iar cei doi se așezară, unul lîngă altul, umăr la umăr. Zidul era cald și lustruit de Tamisa - puteai vedea cu ochiul liber linia, cam la un metru optzeci, unde pata verzulie a apei făcea loc cenușiului permanent al pietrei expuse. Dar În acel moment fluxul era scăzut, iar fluviul părea Îngust, absurd de Îngust, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se spălase pe mîini, pe față și pe păr... Încercînd că scoată mirosul de fabrică, dorind să arate cît mai bine În seara pe care-o va petrece cu Fraser. În maiou și pantaloni coborîse la parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se dezbrace. Camera era mică - una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie pe masa din salon pentru a-și lustrui pantofii. Poate că-și scotea mica trusă marinărească de cusut, amuzantă, pentru a-și stopa șosetele. Nu știa că Helen, cu o oră În urmă stătuse la o fereastră, simțind cum carnea de pe brațe i se deschide asemenea unei flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bucurîndu-se de noul său rol de ghid imobiliar, Cabrera ne conduse În jurul casei. Bentley-ul albastru de epocă al soților Hollinger, parcat În fața garajului, era singurul lucru curat și șlefuit de pe toată proprietatea. Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecută la J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
caseta În aparat după ce aflase că eu și Paula urma să vizităm casa Hollinger, considerînd că inspectorul Cabrera avea să fie prea ocupat cu raportul autopsiilor ca să mai verifice o dată probele găsite. Mi-am amintit de șoferul familiei Hollinger, care lustruia la nesfîrșit Bentley-ul de epocă. Oare andaluzianul acesta depresiv devenise confidentul și poate chiar amantul lui Anne? Privirea lui amenințătoare, departe de-a Încerca să facă din mine reprezentantul vinovăției lui Frank, se poate să fi fost o Încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încercaserăm s-o ținem În viață, sprijinind-o pe scări și măturînd cioburile paharelor de whisky de pe podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să recunosc că acea femeie zdrobită și singură probabil că nici nu observa prezența băieților săi și abia dacă era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
manager“ al clubului sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de Elizabeth Shand să reamenajeze locul. Au curățat și au umplut piscina, au udat peluzele și au redesenat cu vopsea albă terenurile de tenis, apoi au lustruit podeaua de scînduri a sălii de sport pînă au făcut-o oglindă, pregătind-o pentru primele lecții de gimnastică aerobică. În ciuda acestor eforturi, niciun locuitor al complexului Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara ei în spirală, cu parapet lustruit din lemn de arin, pe un asistent sanitar de la serviciul de ambulanță, care se încrucișa cu un predicator al sâmbetiștilor, ce aveau Casa de rugăciune la răscrucea celor cinci drumuri. Uneori, țațele cele mai perseverente picoteau doborâte, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]