1,120 matches
-
revin, zise Viv, Într-o clipă. Apoi se gîndi la adevăratul voiaj pe care-l avea de parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dimensiunile lui, În timp ce el Închise ușa și rearanjă camuflajul pe geamurile din sticlă glazurată, apoi Îi conduse Într-o sală de așteptare, unde era o lumină strălucitoare care-i făcu să clipească. În cameră era un miros dulceag, de lucruri lustruite, de cauciuc și anestezic. Pe pereți erau imagini cu dinți și gingii roz; Într-o cutie era un model mare de molar din gips, o secțiune dezvelită pentru a arăta smalțul, pulpa și nervul roșu. Culorile erau palide din cauza luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un fișic de pesetas, lustragiul urcă Împreună cu el În Porsche. Dădură ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un ditamai bufetul În stil spaniol. Apucînd cu amîndouă mîinile panourile de stejar sculptat, smulse corpul de rafturi din lemn lustruit și-l răsturnă pe podea. Întinzîndu-se pe jos În spațiul Îngust din spatele bufetului, Crawford scoase dintr-o tainiță un jurnal de școlăriță legat În mătase roz. Așezîndu-se pe bufet, strînse la piept jurnalul, schițînd un zîmbet de regret dulce-amar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care scria Verkauf și À Vendre(##notă: De vînzare - În limbile germană, respectiv franceză.##) de pe spațiile comerciale neînchiriate de lîngă supermarket, dar clubul sportiv rămînea Învăluit În tăcere. M-am plimbat prin clădirea goală, ascultîndu-mi răsunetul pașilor pe podeaua lustruită. Nemții se tolăniseră pe marginea piscinei, arătîndu-și mușchii unul altuia. În jurul pieței se desfășura un rudiment de trafic, iar pe la ora amiezii Residencia Costasol se pregătea deja să-și facă siesta la adăpost de arșița soarelui. Fără să vreau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
House of Usher: film horror (1960), adaptare după povestirea The Fall of the House of Usher, de Edgar Allan Poe.##). Trecu pe lîngă mine și intră În lobby, cu un surîs nerăbdător ce-i dezvelea albul de aisberg al dinților lustruiți. Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul potrivit să devii depresiv. (Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte a trunchiului și coada lustruită a suliței Vânătorului își încheie zborul cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură în minte perioada de trepidare a armei tatălui ei și ducându-și palmele fine la ochi, frecându-i ca și ar fi voit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așteaptă răbdător în continuare: Adu-mi te rog evantaiul. E așa cald, sau poate din cauza emoțiilor. L-am uitat sus, pe noptiera patului. Imediat doamnă. Pornește pe scări și curând pașii lui se pierd ascunși în covorașele ce acoperă podeaua lustruită a holului de la etaj. Draga mea, te ascult. Dar mai întâi să ne așezăm, putem vorbi mai comod. Știu că acest aspect a mai fost discutat prin intermediul avocatului dumneavoastră, dar vă rog din nou ca sursa finanțelor mele să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
PIELEA LUMII Trăiesc și merg întrebându-mă despre viață, și despre chipul ce nu mi-l pot cunoaște, lumea asta de aer, de stâncă, de case, de lumini, de milioane de chipuri fără legi, fără voci, arama asta, acest lemn lustruit, răsuflările, strigătele astea se-nvârt, culori atinse abia, forme pipăite, mâncate, - unde-s eu? Nu, nu, nu-i o ghicitoare, vai, nu-i o ghicitoare, aici ori altundeva, nu mă mai recunosc.) Ordine-atât de firavă a geometriei nu-mi
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
sa vrea să îmbrățișeze această meserie i-a spus hotărât: „Primul lucru - diciplina! ”, referindu-se evident la o... disciplină riguroasă. Mai târziu, a cunoscut ceferiștii din vechea generație, cu uniformele lor curate, călcate, care veneau în schimbul de seară cu felinarul lustruit și lădița proprie, cu jumătate de oră înainte de începerea lucrului. Să mai pomenim de ieșitul în papuci de casă de astăzi... Incubatorul de proiecte Pentru a fi perceput la adevărata valoare, proiectul noului Muzeu al Căilor Ferate trebuie înțeles într-
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
aceea, Centrul? Noi, ca badea din poveste, răspunserăm într-o doară că Centrul este o nimica toată, un grupușor, un grupuleț, mic la stat mare la sfat, mai mare daraua decât ocaua, o nucă de jucărie cu coajă umflată și lustruită dar fără miez, și așa mai departe câte știam și vedeam și noi ca tot târgul. La acestea marele bărbat de stat ne răspunde prin gazeta d-sale: "Nu-i adevărat ce spuneți voi și tot târgul; din contra, Centrul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acel loc nu e defel izolat, din contra el dă tonul pe care-i strunit volumul întreg. Daca un evreu se botează, " el trece în tabăra inamică" (172) și" părăsește izvorul de apă vie pentru a se răcori din bălți lustruite" (186). Și * Lessing a fost un însemnat reprezintant al toleranței religioase în Germania. În drama sa Natan înțeleptul el face din evreul Natan un model de înțelepciune și de virtute, o icoană cu totul opusă celei zugrăvite de Shak[e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de lână și o cuvertură dintr-un material simplu de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți și alături de pernă o veioză și un aparat de radio vechi, marca Phillips, care însă avea o sonoritate mai bună decât a unuia nou. Un fotoliu la picioarele patului. Un șifonier tot din stejar, mare, încăpător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu, vedea ceva, fiindcă nu se mișcă de îndată când ne oprirăm lângă ea... Deschise apoi ușa, mică în comparație cu zidurile și coloanele intrării, cu capiteluri și incrustații, dar frumoasă, din lemn galben, ce-o fi fost, stejar bine lustruit, miez de trandafir... Dădurăm într-un antreu cu dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ceea ce e imaculat... Patul era acoperit cu o pătură tot albă, de cămilă, cu țesătură densă, cearșafurile de olandă, de albeața zăpezii, perna, bogată, din aceeași pânză, rezemată de speteaza palului, spetează simplă însă, de culoarea minunată a paltinului lustruit... Plafoniera, un buchet de petale și lacrimi de cristal, fereastra lată dintr-o singură bucată și care se deschidea în afară prin răsucire, și prin fereastră vârfuri de brazi, și în odaie un pătrunzător miros de rășină, care îți insinua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simțea deshidratată, îi era pur și simplu sete. ― Bine, murmură ea, răgușită. Nu aveți ceva mai consistent? ― E prea devreme. ― Ei, rahat. Suc de fructe? ― Acidul citric poate provoca un ulcer. (Glasul ezită, apoi adăugă:) Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a mesei. Reacția ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
birou, era ceva ce semăna cu un ecran de televizor și alte echipament electronic aflat fie pe un perete, fie pe rafturi atașate de acel perete; și mai era un scaun și o masă; și la capătul ei o masă lustruită, care putea fi o masă pentru servirea mesei. Un număr de scaune se afla rânduit în încăpere. Presupunea că era normal ca identificările sale să reflecte ideile pământene despre asemenea lucruri, și chiar așa se întâmplă cu apartamentul, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră din ele. Și, evident, venise timpul. Blayney se întoarse spre Gosseyn. - Vrei să ți-l aduc pe doctorul Kair? Cu atâția martori de față, Gosseyn dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și dosare, cu ei mergeam înainte, încărcat de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa de baie a Mariei, la fel. De fapt, lipsea totul; parcă și camera pierduse ceva: nici unghiurile, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu mâinile murdare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]