6,186 matches
-
așa ca să scape de copil: Pe tine te cheamă Va, și dând cu latul palmei la o parte flecii netezi o suprafață micuță de laiță, din dreapta sa și cu fichejul (scula plată și rotunjită cu care se finisează oalele din lut) desenă cu linii simple un V și un A zicând: Ăsta-i numele tău! Băiatul a tăcut, dar ceva frumos și o stare de bine i-a cuprins Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunica Ileana câteodată. Tot aceia! Da fii atent și fii deștept! Victor făcu În grabă cele două litere cât mai aproape de forma știută de el. Valerică așteptă ca tatăl său să reia lucrul și Începu să „scrie” pe strachina de lut. A reușit Într-o măsură care l-a mulțumit și cu inima cât un purice a arătat lui Victor, acesta a spus cu rigoare dar și cu o mică bucurie interioară, specifică tuturor părinților când văd primele semne al interesului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea pe care o are Va față de bunicii din partea tatălui, artiști În felul lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Romanul lui Val Andreescu, care uneori abuzează totuși de Încrâncenarea cu care folosește limbajul țăranilor din acele sate moldovenești, este radiografia, cu bune și cu rele, cu viața simplă de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru, nici că putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru a cunoaște În detaliu. Frământările
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru a cunoaște În detaliu. Frământările, nu totdeauna chiar ortodoxe, ale lui Victor Olaru, frământări asemănătoare pregătirii lutului, par a fi de fapt frământările societății, ea Însăși În continuă transformare În acei ani tulburi de după război când se făcea trecerea forțată la g.a.c. și la maltratarea psihică a țăranului. Cu acest roman Val Andreescu, prozator de reală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu creezi / Mereu distrugi...“ Unii autori, neînțeleși de contemporani, se consolează cu gândul că scriu pentru posteritate. Abia generațiile viitoare - își închipuie ei - vor fi capabile să-i înțeleagă și să-i aprecieze. Pentru cine scrie Ionel Câmpeanu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este, fără îndoială, un om sensibil și bine intenționat. Dar acțiunea lui de decorare a existenței nu are nici o legătură cu poezia. Aflat la nesfârșit într-o stare de extaz, el dezvoltă o retorică a proslăvirii care devine repede
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Inimi care ies prin zid) „colegul de școală se plimbă pe cămile, / pe care le inițiază-n sudură, / nevasta strănută la dragoste extra.“ (Probe de viață) „Sub crusta de-ntuneric, nervii mei, / niște rădăcini speriate, / înhămate la un vas de lut. / Cât trebuie să mă fi câinoșit, o doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată / la toți nasturii“ (fără titlu) „eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
același timp, nu se sfiește să scrie poezii patriotice despre țară, intitulându-și un volum de poezii chiar așa, Mamă țară. Noi vom păstra în inimi demni trecutul, / Credința sfântă-n veci va fi cu noi, / Îți vom cinsti întotdeauna lutul / Din care au răsărit atâți eroi»“ etc. În schimb, autori de o valoare recunoscută, de la Ion Ianoși și până la Ioana Ieronim, sunt înregistrați fără nici un comentariu, menționându-li-se exclusiv datele biobibliografice. Se fac și insinuări abuzive (se afirmă, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prejudecăți și era pusă pe compromisuri. Nu trebuie să credem că Lena n-avea bărbați frumoși care o curtau și care ar fi fost fericiți să-i țină companie pentru toată viața. Numai că fata asta era construită din alt lut. Dorea să facă parte din lumea bună de la nivel înalt, să-i dea o lecție de eleganță doamnei Prim Ministru, o lecție de cultură generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în ziua aceea o porție de albastru se vindea cu 30 de arginți: Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii sale, pentru că l-ai lăsat să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care chip l-ai frământat, Stăpâne? Poetul nu se caută în fluxul sângelui, fie el și fierbinte, chiar dacă acesta îi învârte după bunul plac roata norocului și lasă urme pe tocuri de ușă ca o biblică trecere. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină raportată la decadență și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui specia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu clipea precum un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au locuit câțiva ani, se vor aparține o eternitate: Dincolo de contur și de formă, Doamne, oare ce formă a pământului îmbracă absența și în ce pântece de lut se desface lutul? Exiști atâta timp cât portretul ce-l port în inimă nu-ți uită numele. Petru săpa fântână în oglindă; la miezul nopții, un duh senin usca izvorul. Pe cealaltă lume, setea nu este o curgere. 36. Oglinda descompune fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au locuit câțiva ani, se vor aparține o eternitate: Dincolo de contur și de formă, Doamne, oare ce formă a pământului îmbracă absența și în ce pântece de lut se desface lutul? Exiști atâta timp cât portretul ce-l port în inimă nu-ți uită numele. Petru săpa fântână în oglindă; la miezul nopții, un duh senin usca izvorul. Pe cealaltă lume, setea nu este o curgere. 36. Oglinda descompune fotografiile. Te apropii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându-se de mână, cerul două jumătăți de măr unite de o singură foame. În fiecare dimineață, se împiedica în inimă, călca de două ori în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]