704 matches
-
2011, satul Mikosszéplak avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%) și germani (%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de persoane fără religie (%), atei (%) și luterani (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Mikosszéplak, Vas () [Corola-website/Science/332413_a_333742]
-
o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul Vámoscsalád avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de luterani (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Vámoscsalád, Vas () [Corola-website/Science/332420_a_333749]
-
bisericii s-a înălțat monumentul "Crucea de Iubire". În parc se mai află o grotă Sfintei Fecioare de la Lourdes și o statuie a Sfântului Anton de Padova. Parohia Cristos Rege mai are un cimitir în str. Căliman 108, împărțit cu luterani și calvini. În partea catolică este o capelă frumoasă construită în anul 1933 în cinstea Îngerilor Păzitori. De-a lungul anilor s-au aflat 16 preoți parohi, care au slujit împreună cu 15 preoți vicari. Primul paroh a fost pr. Ludwig
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
pe o listă de aurari a autorităților; în 1744, numele Bojásul (prima atestare cunoscută a cuvântului „băiaș”); în listele din 1746, 1749 și 1752, același nume și în alte variante, precum și cel de Linguraru. O serie de articole ale preotului luteran Samuel Augustini Ab Hortis din 1775-1776 tratează și despre romi lingurari care se ocupă cu aurăritul în timpul verii. În 1778, un călător german, Friedrich Wilhelm von Bauer, îi amintește ca un subgrup al romilor pe rudarii din Țara Românească, care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
trăiau în regiunea graniței militare din Slavonia a Imperiului Austriac, și dintre care o parte făceau obiecte din lemn, mai ales albii. Termenul „băiaș” tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
urmau să fie desființate toate inovațiile și să se întoarcă toată lumea la credința catolică. În cele din urmă, după numeroase conflicte politice și chiar armate, în anul 1555 a avut loc "Pacea Religioasă de la Augsburg", prin care erau recunoscuți creștinii luterani. Trunchiul principal al confesiunii luterane a adoptat mărturisirea de credință de la Augsburg și se intitulează "Evangelische Kirche A. B." (Augsburger Bekenntnis), de confesiune augustană, inclusiv Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România. În anul 1629, printr-un edict al împăratului
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
protestanților în ducatul de Prusia. Probabil el a fost câștigat de calvinism în timpul unei vizite la Heidelberg în 1606, însă abia în 1613 a făcut publică comuniunea potrivit ritului calvinist. Marea majoritate a supușilor săi, inclusiv soția sa, au rămas luterani. După ce Electorul și oficialii calviniști de la curte au elaborat un plan pentru conversia în masă a populației la noua credință în februarie 1614, au existat proteste grave, soția sa susținând luteranii. Rezistența a fost atât de puternică încât în 1615
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
majoritate a supușilor săi, inclusiv soția sa, au rămas luterani. După ce Electorul și oficialii calviniști de la curte au elaborat un plan pentru conversia în masă a populației la noua credință în februarie 1614, au existat proteste grave, soția sa susținând luteranii. Rezistența a fost atât de puternică încât în 1615, Johann Sigismund a dat înapoi și a renunțat la toate încercările de convertire forțată. În schimb, el a permis supușilor săi să fie luterani sau calviniști în funcție de cum le dictează conștiința
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
au existat proteste grave, soția sa susținând luteranii. Rezistența a fost atât de puternică încât în 1615, Johann Sigismund a dat înapoi și a renunțat la toate încercările de convertire forțată. În schimb, el a permis supușilor săi să fie luterani sau calviniști în funcție de cum le dictează conștiința lor. De acum înainte, Brandenburg-Prusia va fi un stat biconfesional. La 30 octombrie 1594, Johann Sigismund s-a căsătorit cu Anna a Prusiei, fiica lui Albert Frederick, Duce al Prusiei (1553-1618). Ei au
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
țin de șabloanele și dezinformarea presei occidentală dar și de propria noastră prostie în a ne exporta bătăliile interne către Europa / în ochii opiniei publice occidentale suntem tot o țară fosta comunistă, de religie ortodoxă ( chiar dacă am ales președinte un luteran), cu mulți "țigani" care cerșesc, fură și invadează orașele lor, condusă de foști securiști , extrem de corupți ( deși avem "eroi anticorupție" și mai mulți demnitari "penali" decât toate celelalte 27 de țări membre adunate ), etc. Dacă mâine ar fi un vot
Ponta, vești proaste: Uitați de Schengen în următorii ani by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/102522_a_103814]
-
intersectează: stradă Bertold Auerbach și strada Richard Beer-Hoffmann. Colonia americană a fost creată de americani evlavioși neoprotestanti dintr-o sectă denumită „Biserică lui Mesia” și a ființat între anii 1866-1868 După câțiva ani locul lor a fost luat de germani luterani numiți Templeri. Aceștia au refăcut majoritatea caselor și au pus bazele unei așezări germane care a durat până la expulzarea locuitorilor ei de către autoritățile britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În primul deceniu al secolului al XX-lea a
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
Herbert Clark, a devenit și el un om de afaceri și a înființat cinematograful „Eden” din Ierusalim. Coloniștii plecați au vândut o mare parte din terenurile achiziționate unor noi veniți, în anul 1869, si ei creștini, de data aceasta germani luterani din regiunea Württemberg, organizați într-o asociație numită a „Templierilor” - Templer. La 5 martie 1869 și Metzler le-a vândut majoritatea pământurilor sale, si astfel fostul Adams City a devenit Colonia Germană din Jaffa. În 1873 Adams a încercat la
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
târziu. Prima carte pe care a publicat-o a fost un volum de poezii intitulat " Muza din Tatra cu o liră slavă", publicat în 1814. Poeziile au fost scrise în vechiul standard al traducerilor protestante morave ale Bibliei pe care luteranii slovaci îl foloseau în publicațiile lor, înglobând multe elemente din limbile slovacă și poloneză. În 1815, el a început să studieze la Universitatea din Jena, unde s-a transformat din poet într-un om de știință. Aceasta a fost dorința
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
a Slowáky" („Voci cu privire la necesitatea unui standard lingvistic comun pentru boemi, moravi și slovaci”) publicată de Ján Kollár în 1846, Šafárik a criticat cu moderație introducerea unui nou standard lingvistic slovac (1843) de către Ľudovít Štúr, care a înlocuit standardul lingvistic luteran folosit anterior ce era mai apropiat de cel al limbii cehe (catolicii slovaci foloseau un standard lingvistic diferit). Šafárik - spre deosebire de majoritatea colegilor săi cehi - i-a considerat întotdeauna pe slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind la Geneva tradiția imnului reformat
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
a avut ca părinți pe Nathan Stein și Anna Hirschler, un cuplu de evrei care locuiau în Budapesta în timpul Imperiului Austro-Ungar. Părinții și sora lui au păstrat credința Iudaică, dar Stein și fratele său, Ernst Eduard, au fost botezați ca luterani, aparent pentru a îi elibera de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat evoluția.<nowiki>[2]</nowiki> În casa familiei se vorbea germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat evoluția.<nowiki>[2]</nowiki> În casa familiei se vorbea germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în Sanscrită și Persană și a primit doctoratul la
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
problemelor erau problemele personale generate de frică și egoism. În continuare, dr. Buchman credea că soluția pentru a face față fricii și egoismului individual era ca fiecare să-și supună propria viața în fața Planului lui Dumnezeu. Buchman era un misionar luteran american de origine elvețiană, care s-a convertit în 1908 într-o capelă din Keswick, Anglia, unde a asistat la o predică decisivă ținută de Jessie Penn-Lewis în cursul Convenției Keswick din 1908. Ca urmare a acestei experiențe, el ar
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
reînarmare morală" și fraza asta a devenit noul nume al mișcării. Buchman a condus MRA timp de 23 de ani până la moartea sa, în 1961. În 2001, mișcarea a fost redenumită Inițiative de Schimbare. Deși Frank Buchman a fost inițial luteran, el a fost profund influențat de mișcarea pentru o viață superioară a cărei contribuție puternică la evanghelizarea din Marea Britanie a fost Convenția Keswick. El a venit la convenția Keswick din 1908 cu speranța de a-l întâlni pe pastorul F.
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
și a soției acestuia, Dorothea de Saxa-Lauenburg. Mama ei a învățat-o principiile de bază de a aduna plante medicinale și de a prepara remedii din plante. După introducerea protestantismului în Danemarca în 1537, ea a fost crescut ca un luteran ortodox strict. În martie 1548 a fost logodită cu Augustus de Saxonia, fratele mai mic și posibilul moștenitor al Electorului Maurice de Saxonia. Această căsătorie a sprijinit ambiția daneză de a avea legături mai strânse cu Germania. Electorul, pe partea
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
agenție proprie de concerte și teatru, precum și o editură. La nașterea fiului său, Max Steiner, nașul la botezul acestuia a fost compozitorul Richard Strauss. Gabor Steiner însuși a părăsit mai târziu rândurile comunității evreiești și s-a convertit la creștinismul luteran adoptând numele Christian. În 1889 a întemeiat o revistă consacrată teatrului - „Neues Theaterblatt”- pe care a trebuit, după un an, s-o închidă din lipsă de rentabilitate. În anul 1892 a devenit directorul Teatrului „Hans Wurst Bühne” din Rotonda Vieneză
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi și în Riga și alte orașe datorită migrației din Latgale. Luteranii erau majoritari până la cel de-al Doilea Război Mondial, dar regimul comunist a slăbit luteranismul mult mai mult decât catolicismul, iar astăzi luteranii sunt doar puțin mai numeroși decât catolicii. Biserica Ortodoxă Letonă este semi-autonomă și are 370.000 de
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi și în Riga și alte orașe datorită migrației din Latgale. Luteranii erau majoritari până la cel de-al Doilea Război Mondial, dar regimul comunist a slăbit luteranismul mult mai mult decât catolicismul, iar astăzi luteranii sunt doar puțin mai numeroși decât catolicii. Biserica Ortodoxă Letonă este semi-autonomă și are 370.000 de membri. Ortodoxia predomină în rândul populației letone vorbitoare de limba rusă. În anul 2011 populația evreiască din Letonia a fost de 416 persoane
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
aderând în cele din urmă la Mărturisirea de la Augsburg pe care au considerat-o ca apropiată de credința lor inițială. Tatăl lui Palacký a fost învățător și un om cult. Fiul său a fost trimis în 1812 la Liceul Evanghelic Luteran din orașul pe atunci maghiar Bratislava, unde a venit în contact cu filologul Pavel J. Šafařík și a studiat cu zel limbile slave (a învățat 11 de limbi și s-a familiarizat cu alte câteva). După câțiva ani petrecuți ca
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]