1,217 matches
-
în lagărele franchiste năutul era, dacă pot îndrăzni să spun așa, binecuvântat de Roma însăși, căzuse pradă celei mai negre mâhniri. Nici cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
seama, imita pe cei de-acolo din tribune, își repeta rolul verbal, așa cum își repeta "ținuta" în atelierul lui Paul. Buimăcită, Sia rămăsese într-un colț. Ghicea că L:că e acum un tată pe care 1-a pierdut și mâhnirea străbătea crupul ei masiv ca un fel de crampă. Nu intervenea cu nici un cuvânt ca să curme aiurările lui Lică. Zăpăcită, nu putea nici să nudă bine, necum să înțeleagă acea limbă nouă și acele grozăvii pe care le povestea. De
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
femeie, singură, cu conspiratorii! O fi otrăvit-o Rim cu duloaica și cu gemenii. - Poate că e mâhnită de ce vede prin casă! spuse serioasă Elena. - Nu, nu cred eu să se sinchisească de sughițurile sentimentale ale lui Rim, și, de mâhnire, Lina noastră nu se bolnăvește. Mini, tu ești întîia căreia i-a mirosit pe-acolo a șofran. Meriți să știi și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată . . . Află, Mini, că buna noastră Lina ... e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor armonice. Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tocmai avea intenția s£ se ducă pe-acolo. De altfel, mesagiul Elenei avea forma unei scrisori categorice, pe al cărei conținut Mini nu era obligată să-1 cunoască. Rim lipsea de la repetiții ocupat cu chestii grave. Avea și ei drama lui. Mâhniri și bucurii succesive îl oprise de la muzică. Alte vibrațiuni puneau în mișcare pe domnul profesor. Atunci cinci Sia crezuse că e chemată de Lică, în așteptarea ei nerăbdătoare, se arătase tirană și maltratase pe Rim cu vorbe necugetate și cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să facă distincții. Așteptase pe Lică și nu venise. De la nădejde trecuse, brusc, la parapon. Nu se îndoise de cele spuse de Rim. înțelesese bine două lucruri: că Lică avea acum alte socoteli și că pe ea o lăsa moșului. Mâhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărâma în blocul acela. Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
politicianiști cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând cu ele?), vile în țară și străinătate, mașini de lux, etc. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire, nu activitate economică.” Un amar, o mâhnire nemărginită se instalează în uimirea sa și face conexiunea cu o poezie inedită și primită de la un coleg de suferință în detenție, dar cu care a schimbat, în treacăt, câteva vorbe, doar de două- trei ori înainte de evenimentele din Decembrie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Bâsceanu - dacă nu joci cum trebuie, o să te înlocuiesc. Am să-ți dau, poate, rolul lui Dandanache” Ce ofensă! Cum să mi se ia rolul? Nu știam de ce, dar începusem să iubesc acest rol. Stelică a văzut și a înțeles mâhnirea mea. I-am simțit, la început, intenția de a-mi da câteva sfaturi. A renunțat repede, înțelegând că nu de ele aveam eu, atunci, absolută nevoie. Mi-a mărturisit, însă, că avea un plan strașnic, că se gândise la ceva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pentru o vreme, cântecele nu și-au mai aflat sălaș în glasul de aur al necăjitului țăran. Două mari necazuri deodată erau prea mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana Unui car cu patru boi... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, moș bătrân, Spune, caii cum se fură? Noaptea, pe fulgerătură, Or când e negură
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spectacol. Cel mai mult m-a afectat schimbarea relațiilor cu prietenii. Când ne-am căsătorit, nu am vrut nuntă, doar o petrecere cu prieteni și rude foarte apropiate (adică părinți, frați și doi veri), chiar dacă asta a însemnat o mare mâhnire pentru părinții noștri, care ar fi vrut rochie, dans și dar. Ce ne interesa pe noi? Noi nu îi voiam alături decât pe cei pe care îi iubeam. Și erau atât de mulți, prietenii noștri, și noi atât de fericiți
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la alta țesuturile istovite ale vieții dincolo de orice șansă de vindecare, și toți știam că e pe moarte. Și, totuși, sub puterea magică a vieții și a speranței ce ne-o dăruise războiul, parcă viața lui reînviase din propria sa mîhnire și durere, din moartea bucuriei, din tristețea amintirilor irevocabile. Pentru o clipă a părut că-și regăsește vigoarea tinereții. Și deodată ne-am simțit eliberați de teama neagră a morții și a timpului ce ne apăsa, de coșmarul spaimei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
in, la tors, tot ce-am crescut și tot ce-a trebuit să facem cu mîinile noastre și o mulțime de lucruri de care tu nici n-ai auzit și nici n-ai visat, vara și rîul și cîntecele, sărăcia, mîhnirea și durerea... toate le-am văzut și-a trebuit să le facem... „Și tu!“ - i-am spus lui Miller Wright - „tu, tu le-ai făcut pe toate și nu le-ai uitat!“ - am zis. Îți dai seama, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ea. Frankie o să ne spună cînd încep contracțiile. — Sludden, spuse Lanark. — Nu m-ai recunoscut? îl întrebă primarul chicotind. Ei, nici unul din noi nu mai e cum era. — Ce-ți mai face logodnica? zise Lanark dur. — Gay? zise Sludden cu mîhnire. Speram că tu îmi poți spune ceva despre Gay. Căsătoria nu a mers. Greșeala mea, cred; politica împovărează relațiile într-o căsătorie. A intrat în institut. Ultima oară cînd am auzit de ea, începuse să lucreze pentru consiliu. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă mâhnire sfârșitul timpului de trecere. Toate acestea, inevitabil obscure, apar de obicei învăluite în aparențele unei perfecte banalități, care constituie crusta însăși a desfășurării lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp ca să înțeleg motivul ciudatei comportări a pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numărul de Anul Nou, însă pentru șase lei, în loc de patru, pe bucată, că e marfă de calitate - se hotărî Marwan să încerce. Avea reputația că e cam zgârie-brânză. Numai să nu mi le spargeți, ca data trecută, adăugă cu o mâhnire prea-justificată, și care-i făcu pe cei doi să se uite, unul lateral, la calendarul de perete cu patinatoare canadiene, celălalt la hârtiile de pe birou. Era o amintire penibilă. Marwan le adusese un clișeu pe sticlă cu o imagine de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și apa, zidurile cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fără veste Aceasta o socotește, Când eu lacrimi cu amar Pe al tău piept în zadar Vărs să te milostivești. De la toți catigorie, Fel de fel de distihie Și de lacrimi cu amor; Dă-mi degrabă săvârșire, Doamne, prea multă mâhnire, Nu mai pot ca să mai rabd. Nimeni mâna să n-o puie Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a mea nădejde e la un noroc: Or să mă ajute sau să mor în foc. Ah, dară noroace, nu te îndura, Fă o mijlocire a mă bucura, Nu-ți cer bogăție să-ți vie cu greu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă m-au urât. Cât va merge - această apă Despre râu ce s-arată, Apa curge tot ca-ntîi, Dar (cutare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș duce Să cat spre pieptu-ți să suflu dulce; Și somn m-aș face dulce de vară Să-ți închiz ochii în toată sara, Dar astea toate nu-s prin putință De-a mă preface după dorință. No. 71 Tot mâhnire pentru mine Norocul a hotărât Și cumva de-i cer vr-un bine Mult mai mult îl întărît; Lacrimele de-ntristare Ce din ochi-mi nu se șterg, Trecere, credință n-are, Nicăiri unde alerg; Nesimțirea este fire... ............................ No 72 Luniță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]