3,421 matches
-
-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari speranțe ne-au mânat încoace. Dar înainte de a ne deschide sufletul înaintea luminăției și bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în șa - fratele mijlociu, Ajamuk, și că singurul care putea să se întreacă cu el în pricepere și rezistență era nepotul preferat al negrului Suilem, uriașul Rachid. Prin urmare, o jumătate de oră mai târziu se aflau amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor întoarce la timp, spuse. Și chiar dacă se vor întoarce, mă tem că n-o să fie singura călătorie pe care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înecat cu vreo două sute de ani în urmă, când s-a întâmplat acea „catastrofă naturală norocoasă, căreia întreaga stațiune îi datora existența“. După cum ți-am spus, s-au înecat în el o mie de miei, împreună cu Păstorul Necunoscut, care le mâna spre casă tocmai de Paști. „Doamne, o să-ți pară rău pentru asta, ai să vezi“ - o fi crezut el în timp ce se îneca, dar nici până azi nu s-a arătat vreun semn în această privință. Domnul era încântat de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apoi, cineva mi-a spus odată “întinde mâna, copile“ și mi-a presărat toți dinții ăia în palmă, iar eu a trebuit să-i mănânc. Pentru că așa era moda atunci. Am primit în ajutor un bol de prune, care te mână și, după ce m-am golit, a trebuit să mă prezint în fața comandantului cu aurul de familie curat. — Văd că și dumneata ai o poveste. Numai asta. Eu sunt un caz ușor. Dar mi-e rușine că i-am înghițit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la goană printre copacii putreziți. Dau fuga la mal. Pe malul lacului apar o mie de miei morți. Da, așa e bine. I-a alungat afară un mediocru timid. Când Engelhard m-a strigat, am tresărit. M-a surprins în timp ce mânam mieii. N-ai observat că a răsărit soarele? m-a întrebat el. — Am întârziat - i-am răspuns. Sigur c-a fost frumos. — Dumneata crezi că ai aflat acum ceva esențial. — Așadar ți-ai dat seama cum ai să începi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-ar fi adunat de atunci. Înghite în sec. Ca un copil înaintea palmei. Ca să nu mai vorbim de faptul că Magdika vă așteaptă și acum - am continuat eu. Ce-i drept, cu un singur cartuș, dar casierițele astea au mâna sigură. Amintiți-vă de frații dumneavoastră gemeni. Poc-poc-poc. Nici unul nu a trecut pe alături. Lacrimile lui promit. Au apărut de teamă. Nu îndrăznește nici să tresară, ca să nu i se rostogolească pe față. Cu toate că e plin de riduri, și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
somn profund. Dormeam fericită în sângele meu. La miezul nopții am fost trezită de un zgomot ciudat la ușă. M-am îngrozit, apoi m-a liniștit gândul că ar putea să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea strigând: „Marș!“. Da, era câinele, l-am auzit schelălăind, ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nări miros de fum. Da, ardea undeva pe Strandvägen! Pe partea stângă, sus de tot, la ultimul etaj al unui bloc vechi, câteva apartamente fuseseră cuprinse de foc. Ardeau ca niște căpițe de fân, scoțând fuioare de fum care erau mânate apoi de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată satisfăcută de a petrece zile întregi, m-am avântat pe scările ce urcau către o uriașă sală de lemn. Vocile se auzeau dinspre o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deci, la el zilnic, nu pentru doctor, ci pentru prieten. În primele zile, așteptam cu nerăbdare ora consultației, îmbrăcându-mă pentru aceasta cu o haină nouă, cu pantaloni de oraș și punându-mi pantofii de lac. În zilele în care, mânat de orgoliul de a-mi crea în clasă reputația de wunderkind erotic, povesteam despre boala de care sufeream (le spuneam că sunt vindecat, în timp ce boala era abia la început), în zilele în care nu mă îndoiam deloc că, etalându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
manetă, aș fi aruncat în aer șaizeci de milioane de oameni, nu din dușmănie, ci la gândul faimei care m-ar fi așteptat făptuind aceasta, tot așa, în refuzul meu presupus de a-l tăia pe nemțișor, aș fi fost mânat nu atât de groaza de a vărsa sânge străin, nu atât de respectul pentru viața omului, cât din dorința de a conferi propriului meu eu acea postură de excepție, cu atât mai sublimă, cu cât mai mare ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-am retras într-un colț îndepărtat și am început să scâncesc. Nu mă durea nimic, dar plângeam pentru că am primit bătaie din cauza unei chifle de trei copeici, spre care mi-am întins mâna nu ca s-o fur, ci ca să-mi ofer prilejul de a-mi dărui prietenia, de a oferi o parte din sufletul meu. Bătut ca în copilărie, rătăceam acum pe străzi în nopțile lungi moscovite. După ce bulevardele se goleau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-și aveau locul într-o investi gație polițistă. Nu într-o anchetă purtată serios. Cine știe ce se mai întâmplase în noaptea precedentă? Nu-i dădea pace gândul că asasi nul se apropia de o stare de excitație paroxistică care îl mâna să uci dă tot mai des. Asta însemna că cineva trebuie să fie prezent în teren și să caute cât mai multe probe care să-l ducă mai aproape de autor. Și el, singurul care înțelegea situația, ce făcea? Pierdea vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de un hectar, bogată în resturi arheologice. La suprafață au fost găsite mari cantități de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană. Tot în satul Fruntești, la nord-est de Căminul Cultural, s-a găsit la suprafața
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ei cu femeile s-au apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul de căruțe și oamenii care poposeau, boierul a spus vizitiului să oprească și l-a trimis să cheme la dânsul pe cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cocenilor: 40 lei; d) prăjina de secerat sau de cosit: 0,40 lei; e) o zi de cărat la snopi: 2 lei; f) o zi de lucru la mașina de treierat: 1 leu; g) pentru copiii de 12-14 ani care mânau boii la plug:0,40 lei pe zi; Deosebit de grăitoare pentru cunoașterea situației copiilor din familiile nevoiașe, care erau ținuți în gospodărie la munci, la crescut frații mai mici, erau dați slugi la cei bogați, erau bătuți, puși la munci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lei pe zi; Deosebit de grăitoare pentru cunoașterea situației copiilor din familiile nevoiașe, care erau ținuți în gospodărie la munci, la crescut frații mai mici, erau dați slugi la cei bogați, erau bătuți, puși la munci grele, neplătiți, prost hrăniți, prostiți, mânați la treabă și ziua și noaptea, este relatarea scrisă în 1970 a lui Constantin Tomescu, născut în 27 noiembrie 1907, în Lunca Filipeni, care a trăit la București. Mulți oameni politici și de cultură își dădeau seama că situația țărănimii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea lor față de a altora.” Dar relatări și documente despre creșterea viilor în arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor medievale românești, știrile despre bogăția de vite mari și mici, crescute în braniștile domnești, mănăstirești, pe moșiile boierilor și ale țăranilor se înmulțesc. Cei care semnalează acest aspect al activității economice sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de formă cât și de conținut, curând deveni evident că interesul pentru lectura ziarelor scăzuse mult. Mânate de nerăbdarea ușor de înțeles de a împușca și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pliuri, nici cusături, și mai ales fără vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după aceea dansând dansul elfilor, până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după ele mânați de curiozitatea de a ști ce vești sau ordine le soseau din înalturi. În timpul acestor trei zile, textul purtat din mână-n mână se istovi în călătorii dus-întors între palatul prezidențial și ministerul de interne, uneori mai bogat în argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
republicii, că sunt la dispoziția excelenței voastre sau a entității care va fi însărcinată să procedeze la o investigație din toate punctele de vedere necesară, pentru a amplifica, dezvolta și completa informațiile conținute în această scrisoare. Jur că nu mă mână nici un fel de animozitate împotriva persoanei în cauză, însă această patrie, care are în excelența voastră pe cel mai demn reprezentant, se află mai presus de orice, aceasta este legea mea, singura pe care o recunosc, cu seninătatea celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]