866 matches
-
cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat, Gas? l-a întrebat îngrijorat Takamori, punând jos sticla de whisky din care tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
invitația să sune cât se putea de natural. — Ai de gând să-i arăți lui Gaston și cealaltă față a Japoniei? — Nu fi proastă. N-ai decât să vii și tu să vezi, dacă dorești. După ce-au terminat de mâncat, Takamori și Tomoe i-au cerut voie mamei și lui Mă-chan să iasă cu Gaston în oraș. Acestuia i se citea fericirea pe chip. Purta tot costumul lui vechi, mult prea mic pentru el. Au luat trenul Odakyū. Gaston vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai vagă idee. E foarte misterios Gaston ăsta. Era o zi frumoasă și senină. Expresul Aoba plecase din gara Ueno la ora nouă și trecuse deja de Koyama și Utsunomiya. Undeva, în stânga, se vedea lanțul vulcanic Nasu. — Nu termini odată cu mâncatul? Tomoe și-a ridicat ochii de pe revistă și l-a privit cu dispreț. Răspunsul său a fost un mârâit. Takamori și-a întors fața spre fereastră, continuând să-și miște maxilarele. Nici el, nici Tomoe nu mai fuseseră în prefectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din ce țară era și mi-a zis că din Siria. Am coborât pe Fifth Avenue, printre aburii ce se ridicau din gurile de canal. Șoferul vorbea ceva prin stație cu colegii lui. Nu vorbea În engleză. După ce terminaserăm de mâncat, Monkey ne anunțase că voia să meargă Într-un club de noapte și, ca Întotdeauna, eu și regizorul a trebuit să-l Însoțim. În fiecare seară aceiași membri. Din echipa de filmare mai făceau parte directorul agenției de impresariat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și fiecare în altă direcție.Nu știi ce ne-a zis mămuca, oamenii se plimbă întruna că nu-și găsesc locul nicăieri. -Dar câte locuri le trebuie oamenilor? -Mai mult decât multe! -Pentru ce? -Stai să numărăm: un loc de mâncat, un loc de dormit, un loc de muncit, un loc de plimbat, restul am uitat. -De aceea fug cât e ziua de mare?! -Desigur. -Și noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care se poate Întâmpla În viața unui muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care s-a retras când voiam s-o bem, ca ramura care s-a Îndepărtat când era să culegem fructul. Nu zic că e nebună, gândi el, dar că e o femeie stranie, În legătură cu asta nu Încape Îndoială. Termină de mâncat și se Întoarse În sala de muzică, sau camera pianului, cele două moduri În care am desemnat-o până acum, când ar fi fost mult mai logic s-o numim camera violoncelului, de vreme ce cu acest instrument, de fapt, muzicianul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la per tu cu Führer-ul. Când trenul a ajuns la Leipzig, în compartiment ni se alătură un tânăr fruntaș de la regimentul naval al SA, iar eu și Korsch ne-am dus să căutăm vagonul restaurant. Până am terminat noi de mâncat, trenul ajunse la Gera, aproape de granița cehă, dar, în ciuda faptului că tovarășul nostru de drum din SA a coborât în stația aia, nu era nici urmă de concentrarea de trupe despre care auziserăm noi. Korsch sugeră că prezența acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în apa tot mai puțin înaltă corpul ei apăru încetul cu încetul. Avea un costum de baie turcoaz din două piese. Nu era bronzată. Abdomenul alb era ușor proeminent, ca acela al unui copil care de-abia a terminat de mâncat. Înainta spre mine, legănându-și șoldurile osoase. Mi s-a părut că-i aud zgomotul respirației, al picăturilor de apă care, desprinzându-se de pe corpul ei în mișcare, cădeau pe nisip. Mi s-a părut că vreau să ridic un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care nu le cunoștea prea bine. Observam prin parbriz cele două capete nemișcate, mute. La ce se gândeau? Poate la moarte, nu-i greu să te gândești la moarte duminică seara. Sau la viață, la ceva de cumpărat, de mâncat. La viața aceea care spre sfârșit devine doar voracitate. O iei fără să mai dorești să dai ceva în schimb. Elsa și cu mine ne îndreptam către aceeași tăcere. Singurătatea pe care o atingeam cu farurile ar fi fost a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și bagă mâna-n buzunar. Patroane, Încă un rând că fac cinste pentru ultima oară! Elenuco, hai peste ruși să-i cucerim muzical! 16.05.2009 Cizmele de cauciuc Sandu Șpriț a făcut piața - buget de austeritate, nenică, dar de mâncat trebuie să mâncăm, verdeața e la mare preț, roșiile cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de șobolani aruncați pe rămășițele de legume și de cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat, într-o încăpere care dădea în stradă și care era în același timp și camera lui de culcare și de mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DE ZGOMOTE DE TACÂMURI ȘI DE CONVERSAȚII ÎNĂBUȘITE. LA ORELE DOUĂZECI, RAMBERT TOT MAI AȘTEPTA. A FOST APRINSĂ LUMINA. NIȘTE CLIENȚI NOU VENIȚI S-AU INSTALAT LA MASA LUI. ȘI-A COMANDAT CINA. LA ORELE DOUĂZECI ȘI TREIZECI, ISPRĂVISE DE MÂNCAT, FĂRĂ SĂ-L FI VĂZUT PE GONZALES SAU PE CEI DOI TINERI. A FUMAT CÂTEVA ȚIGĂRI. RESTAURANTUL SE GOLEA PE NESIMȚITE. AFARĂ NOAPTEA CĂDEA FOARTE REPEDE. UN SUFLU CĂLDUȚ CARE VENEA DINSPRE MARE MIȘCA UȘOR PERDELELE UȘILOR CU GEAM. CÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la rîndul ei, o seamă de ponoase; cine să mai aibe Încredere Într-un sistem incapabil să-și protejeze propria afacere, punînd viața particulară a clienților la mari Încercări, distrugînd-o, de multe ori? Șantajiștii ar fi găsit o pîine de mîncat, iar presa ar fi dat lovitura de grație: trei-patru cazuri, cîteva zile, pe prima pagină a ziarelor din țară, chiar și a unora din străinătatate, și clinica putea să tragă definitiv obloanele. Thomas și-ar fi făcut și lui destul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
restaurant nou în New York, lucru care se întâmplă, din câte-mi dau seama, din cinci în cinci minute, tot orașul parcă înnebunește. Fetele astea, care în mod normal n-ar pune gura pe mâncare gătită, dintr-odată-și dau seama că, totuși, mâncatul e din nou o chestie trăsnet. La cele mai multe degustări sunt prezente fete din lumea mondenă slabe ca niște scânduri, care sunt hotărâte să fie văzute la eveniment, dar nu gustă nimic. Apoi îi spun bucătarului cât de mult le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Și cum de ți-a dat asta prin cap, femeia lui Dumnezeu? — Pentru că-i mai bine să-ți abați singur gândurile decât să ți le-abată alții... știți dumneavoastră! — Bine, cheamă-l pe bărbatul tău, pe Domingo, de îndată ce termină de mâncat, și spune-i că vreau să joc cărți cu el ... să-mi abată gândurile. Și-n timp ce jucau, Augusto își lăsă deodată cărțile pe masă și întrebă: Ia spune, Domingo, când un bărbat e îndrăgostit de două sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unei femei că alta îi răpește o parte din afecțiunea soțului? — Se mulțumește cu partea ei, domnișorule, dacă nu-i pui rație la banii de buzunar. Ce-o supără pe o femeie e când bărbatu-său îi pune rație la mâncat, la-mbrăcat și la altele de soiul ăsta, la lux; dar dac-o lasă să cheltuiască după pofta inimii... Totuși, dacă are și copii cu el... — Dacă are copii, ce? — Adevărata gelozie de la copii vine, domnișorule. Adevărul e că o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exist! Nu-ncape nicio îndoială. Edo, ergo sum! Care să fie cauza acestui apetit feroce?“ Și atunci își aminti că citise în mai multe rânduri că osândiții la moarte în ceasurile pe care le petrec în celula condamnaților se consacră mâncatului. „E ceva - gândea el - ce n-am putut pricepe niciodată!... Ce ne povestește Renan în Stareța din Jouarre e de înțeles... E de înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat: „Vizitați Casablanca Băcia” (satul lui Petru Groza). O cârciumioară pe cinste! Elegantă, cochetă. În fața ei, parcate căruțe și tractoare vechi. Lumea bea Stela Artois. De mâncat, mănâncă doar camionagiii de drum lung. Celorlalți le-ar fi rușine. Ce, ei n-au mâncare acasă? Un chelner simpatic foc, cum doar la Quattro Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit că pot mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte drăguță. Aseară, la ideea Mariei am făcut o „muierească”. Dan a rămas acasă cu copii și biberoane, iar noi am fost în grup de opt femei la două cârciumi: una de mâncat și una de cântat. La cea de mâncat am spus și ceva bancuri. Eu l-am spus pe cel cu dacă nu te-ai însurat până la 40, 50, 60 de ani, să iei o româncă, fac astea niște parastase! Ei bine, în afară de bulgăroaică și cele două românce, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am dat de rost toasterului. Când au terminat de mâncat, îndes vasele murdare în mașină și încerc disperată să-mi amintesc cum am pus-o în funcțiune ieri, când Trish intră în bucătărie. — Samantha, domnul Geiger dorește să te vadă în biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
insistă olarul. Câinele înaintă încet și se opri în mijlocul bucătăriei, Fii binevenit în căminul nostru, spuse Marta, dar te avertizez că e bine să începi să înveți regulamentul casnic, nevoile de câine, cele solide și cele lichide, se satisfac afară, mâncatul de asemenea, în timpul zilei poți să intri și să ieși de câte ori vrei, dar noaptea stai în cușcă și păzești casa, și să nu crezi că sunt dispusă să-mi placă mai puțin de tine decât stăpânului tău, ca dovadă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alte necazuri. Se lăsă tăcerea. Câinele se încolăci sub masă, se preface indiferent la mirosurile de mâncare, dar nu e decât resemnare, știe că îi va veni rândul peste câteva ore. Te duci la treabă, întrebă Marta, De îndată ce termin de mâncat, răspunse Cipriano Algor. Altă tăcere. Tată, spuse Marta, închipuiește-ți că Marçal va suna astăzi să spună c-a fost promovat, Ai vreun motiv să crezi că așa va fi, Nici unul, e doar o ipoteză, Foarte bine, să ne închipuim atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nici unul, e doar o ipoteză, Foarte bine, să ne închipuim atunci că sună telefonul, tu te scoli și răspunzi, e Marçal care ne informează că a primit gradul de gardian rezident, Ce vei face în acest caz, Voi termina de mâncat, voi duce păpușile în olărie și voi începe să fac mulajele, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Crezi că ar fi o hotărâre înțeleaptă, nu ți s-ar părea mai normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șacal care stă la pândă în capul lui Găsit, Bunicuțul șacal al lui Găsit nu și-ar bate capul nici măcar să adulmece păpușile, ar trece mai departe și și-ar continua drumul, căutând ceva care ar putea fi cu adevărat mâncat, Bine, te rog doar să te gândești ce s-ar întâmpla dacă câinele se va urca pe planșe, câtă muncă vom pierde, Va fi mult, va fi puțin, o să vedem imediat, dar, dacă se întâmplă, mă angajez să refac toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]