1,406 matches
-
de jos, din încăperea subterană; păreau bătăile inimii unei zeități infernale ascunse acolo, în întuneric, sub picioarele adeptului. Se auzea și o răsuflare profundă, grea, neomenească. Răsuflarea unui zeu. Antonius stătea nemișcat. Ceva în atitudinea lui, de obicei atât de mândră, trăda teama. — Ești pregătit? se auzi, pe neașteptate, un glas în întuneric. Antonius tresări. — Vei fi inițiat în misterele lui Sol Invictus! Un alt glas răsună: — Răspunde cu da sau nu. Ești conștient că ai acceptat de bunăvoie ritualul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care trezea admirația soldaților. Acum îl admirau și mai mult, pentru că Antonius se mișca dezinvolt, cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Calvia arătă spre sacul cu bani. — O să le rog pe gărzile mele să te însoțească în tabără. Se apropie de Antonius și îl privi lung. — Nu vreau ca ăsta să fie un adio, zise, și privirea, de obicei atât de mândră, i se îndulci. Curierii numizi îmi vor spune ce faci. Le vei putea încredința mesaje. Ei ți le vor aduce pe ale mele. — Îți sunt recunoscător. Antonius o luă de după umeri. Era foarte fragilă. — Ne vom revedea. Calvia zâmbi ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de mândră, spuse Vron. Tatăl meu inspiră zgomotos și se ridică în picioare. Mi-am pus o mână pe consola cu cocteiluri. Cuvintele lui s-au vrut a fi un fel de explicație: — Șampanie roze. Cu așa ceva nu te întâlnești în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă ar fi fost despre vreme. Așa, era cutremurătoare. A căutat într-un buzunar adânc de la zdrențele ei și a scoas la iveală alte două sticle, identice cu cele a căror mândră posesoare era. Erau ale lui, ale mele. Galbena veșnicie a vieții și albastra veșnicie a morții. Joe-Sue le-a luat și a fugit în cortul său, scormonind pământul, ca să le îngroape sub rogojina pe care dormea. Când a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iubitule, spuse doamna O’Toole, vreau să povestesc lumii întregi despre dragostea noastră. Vreau s-o strig în toată insula. Vreau... — Dolores! interveni Virgil. Oprește-te. Oprește-te. — îmi pare atât de bine că rămâi, spuse ea. Și totodată sunt mândră de tine. — Mândră, repetă Virgil. — O, da! spuse ea. Pentru că ai alungat umbra aceea venită de la Grimus. Ai făcut foarte bine. Acum nu se mai poate întâmpla nimic. — Nu, rosti domnul Jones, dându-se bătut. Nimic. în noaptea aceea Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prima sincopă, iar prima oară e cel mai rău. Și-a mușcat buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară căldură și protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mi vocea. —Nicola, pe mine mă interesează ce s-a întâmplat cu Charles de Groot din motive personale. Nu sunt detectiv particular și dacă fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii. Doamne, ce mândră eram de mine. Era tare; a rezistat bine la șoc. Ochii ei căprui s-au dilatat ușor, iar mușchii gambei i s-au încordat, dar doar asta era ce vedeam eu. Mi-am dat seama că era obișnuită cu surprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ei, iar în cele din urmă s-a văzut din nou la locul unde o legase pe Faleria de copac și care sta și acum așa cum o lăsase. Numai că decorul se schimbase. Grădina a dispărut iar vrăjitoarea atât de mândră mai înainte, îi cerea acum îndurare asigurându-l că multe vieți depindeau de cruțarea ei. Roland i-a făgăduit că-i lasă viața, dacă se face chezașă pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mă duc în pustnicie Nimeni să nu mă mai știe, Că din cel mai bun băiat Am ajuns de râs în sat... Am să plec, să hoinăresc, Gura lumii s-o opresc Și de-ar fi să ardă satul Pe mândra n-o las la altul...
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?.. by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83812_a_85137]
-
mă duc în pustnicie Nimeni să nu mă mai știe, Că din cel mai bun băiat Am ajuns de râs în sat... Am să plec, să hoinăresc, Gura lumii s-o opresc Și de-ar fi să ardă satul Pe mândra n-o las la altul...
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83821_a_85146]
-
să mă respecți, vreau să mă vrei. Dar n-am spus nimic din toate astea. Mi-am șters doar lacrimile care-mi cădeau pe bărbie și m-am concentrat ca să nu-mi tremure vocea. Când am vorbit În sfârșit, eram mândră de stăpânirea mea și de cât eram de articulată. —Sammy, Înțeleg ce șansă uluitoare reprezintă asta pentru tine și sunt cât se poate de bucuroasă pentru tine. Trebuie să-ți concentrezi tot timpul și energia ca să faci un restaurant extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și strălucitoarea clădire Time Warner. La un moment dat, oamenii Începuseră să se plictisească de toată morga și ceremonia lor. Își doreau o cină excelentă Într-un restaurant simplu. Și exact asta le oferise localul lui Sammy. Eram atât de mândră de el, aproape că plângeam de fiecare dată când citeam un nou articol sau când auzeam pe cineva pomenindu-l, ceea ce se Întâmpla al naibii de des. Muream de nerăbdare să-l văd cu ochii mei, dar nu puteam nega faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a rezultat că deși draga de Abby s-a Înscris În același timp cu noi, n-a reușit să absolve cu anul nostru - și, de fapt, niciodată. —Doamne, Îmi dau seama unde o să ajungi și sunt cât se poate de mândră de tine. —Ei, a fost din ce În ce mai bine. Am vorbit la telefon cu o fată de la registre. M-a pus să jur că țin secretul, apoi mi-a spus că motivul pentru care s-a retras când mai avea doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-am mai cântat cântecul aista - a vorbit a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și care nu s-ar lăsa prea mult rugați, dar... ― O păzește strașnic bărbatul. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]