3,280 matches
-
celorlalți, nu avea nume; un tatuaj pe dosul mâinii îl înlocuia: Ancora) era un bărbat cu ochii nedeprinși cu soarele, cu fața arsă de frigul din Nordul îndepărtat. Îi arătă lui Pavel scrupulosul răboj al zilelor, niște crestături fine pe mânerul cuțitului: pentru o lună de serviciu în companiile disciplinare, îi explică el, li se reducea pedeapsa cu cinci ani, două luni ștergeau șapte ani de lagăr, trei luni făceau cât zece ani. Nu exista ecuație mai bună pentru a descrie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de lagăr, trei luni făceau cât zece ani. Nu exista ecuație mai bună pentru a descrie epoca în care trăiau. Ancora fu ucis după opt ani de război (egal: două luni și câteva zile). Pavel luă cu el cuțitul cu mânerul crestat de speranță. I se întâmpla să-și aducă aminte chipul femeii violate. Nu pentru a o plânge sau pentru a-și regreta gestul. Ceea ce nu-i dădea pace era asemănarea acelui chip cu niște trăsături pe care le mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rămășițele celor precedente, Pavel nu vorbi cu nimeni. Era deja deprins cu acea inutilitate de a se lega de cineva și mai știa că, de pe urma unei asemenea prietenii de dinainte de moarte, nu te puteai alege decât cu un cuțit cu mânerul crestat, marcând zilele de supraviețuire, sau cu vreo povestire neterminată. Și dacă începu conversația aceea nocturnă, fu pentru că prea i se părea din cale afară de incredibilă greșeala care i se imputa noului disciplinar. Se spunea că, în cursul atacurilor, soldatul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
uimire. Într-o nișă dintre două coloane se afla o statuie de bronz ciuruită de gloanțe. Ascunzătoarea neamțului era alături, mai jos. Era întins pe pardoseală, mort, cu chipul întors spre ei. Mâna stângă, plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de funinginea incendiilor și de praf, chipul lui semăna mult cu metalul statuii. Trăsăturile lui nu exprimau nimic. Salvele astea de împușcături avuseseră loc în timp ce în jurul Reichstagului se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în cameră, scoase cuțitul. Străpunse fără nici un chef plapuma, pentru a fi cu conștiința împăcată, și se opri. Câțiva fulgi zburară în jurul patului. Camera i se părea deja de nerecunoscut, de parcă n-ar fi trăit niciodată acolo. Mângâie crestăturile de pe mânerul cuțitului, adună apoi câteva obiecte care-i aparțineau și plecă. La intrare, privirea i se opri pe toporul pus într-un colț, îndărătul ușii. Iarăși, timp de câteva luni, nu avu unde să locuiască, făcând pe soldatul abia întors la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
paradisul balnear, apoi de al doilea, un bărbat în sandale, deranjat din pașnica lui seară în familie. Iar acum, omul ăsta de afaceri, în costum de culoare închisă, care înșiruie într-o singură mișcare rapidă zâmbetul rece al salutului, apăsarea mânerului de alamă al ușii turnante și părerea exprimată printr-o scurtă constatare categorică: „Va trebui să ne lăsăm gențile la biroul de la intrare, au instalat un detector de metale.“ O dădea deja pe a lui funcționarului. Intrând în birou, făcu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să fie în funcție de caracteristicile pacientului, să corespundă distanței de la cot, cu brațul lipit de trunchi, la un punct situat la 10 cm în față și către marginea externă a plantei minus 5 cm (pentru toc); distanța dintre manșeta antebrahială și mânerul de sprijin trebuie să fie cu 5 cm sub nivelul cotului; unghiul de înclinare a părții de sprijin pentru antebraț este, de regulă, de 30 grade față de verticală. c) Bastonul trebuie să aibă (după Hunder, 2000) mânerul situat la nivelul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manșeta antebrahială și mânerul de sprijin trebuie să fie cu 5 cm sub nivelul cotului; unghiul de înclinare a părții de sprijin pentru antebraț este, de regulă, de 30 grade față de verticală. c) Bastonul trebuie să aibă (după Hunder, 2000) mânerul situat la nivelul marginii superioare a marelui trocanter, adică să aibă lungimea egală cu lungimea membrelor inferioare. APNEE (<fr. apnée, cf. gr. a - fără, pnoia - respirație, pnein - a respira; engl. apneea) - Reținerea sau suspendarea voluntară a respirației în limitele capacității
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și/sau stinge aragazul, să deschidă, să închidă, să utilizeze o cheie, să pregătească un dejun, să facă cumpărături, să întrețină curățenia casei, să întrețină lenjeria; d) funcția socială - consemnează utilizarea unor mijloace speciale cum ar fi: un cuțit cu mânerul gros, un creion ușor curbat, cârje, orteze, dispozitive speciale pentru baie etc., precum și dacă respectiva activitate se îndeplinește în orice condiții sau numai la domiciliul persoanei; e) funcția de comunicare - constituie esența legăturilor interumane, exprimată prin capacitatea de a descifra
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fie realizată prin cât mai mulți analizatori; sistemul de mijloace utilizat să fie în acord cu natura afecțiunii și cu capacitatea de înțelegere a subiectului. DEPLASAREA CU AJUTORUL BASTONULUI - Modalitate de deplasare cu ajutorul unui sprijin sub formă de baston, al cărui mâner trebuie situat la nivelul marginii superioare a marelui trocanter. Deplasarea cu ajutorul bastonului poate fi: a) Deplasarea cu două bastoane - este posibilă în condițiile în care pacientul este capabil să-și mențină echilibrul și reușește să-și deplaseze picioarele simultan sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
zi. S-a cățărat În patru labe pe scara oficială, până la primul etaj. A alergat pe lângă dormitoarele de pe coridor. În capătul acestuia era o ușă aproape invizibilă, acoperită cu tapet, ca intrarea Într-un pasaj secret. Capitolul Unsprezece a localizat mânerul, care se afla la Înălțimea capului său, și, adunându-și toate puterile, a deschis ușa, dincolo de care era o altă scară. Ezitând Îndelung, fratele meu s-a uitat destul de mult la Întunericul de deasupra capului Înainte de a urca - acum foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viermi de mătase pe masa de bucătărie și Îi deschise capacul. Băgă mâna sub cununile de nuntă și sub șuvițele de păr și scoase ceva ce Îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint. Legă o bucată de sfoară de mânerul lingurii. Apoi, aplecându-se În față, legănă lingura peste burta umflată a mamei mele. Și, prin extensie, peste mine. Până În acel moment, Desdemona se putea lăuda cu un palmares perfect: douăzeci și trei de preziceri corecte. Știuse că Tessie avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adăpostească ansamblul de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nopți umede din anexa cu paturi suprapuse, aflasem despre șeile de bicicletă și stâlpii de gard care le seduseseră pe colegele mele de tabără la vârste fragede. Lizzie Barton, În timp ce frigea o nalbă pe un băț, ne spuse cum Îndrăgise mânerul unei șei de piele. Margaret Thompson era prima fată din oraș ai cărei părinți aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu l-am prea văzut. Doctorii mi-au sugerat ce să vizitez. Atmosfera era lejeră, prietenoasă. Luce Îmi puse mâna pe șale. Bărbații au un stil neplăcut de a face asta. Te ating pe spate de parcă ai avea acolo un mâner și te Îndreaptă În direcția În care vor ei să te duci. Sau Îți pun o mână pe cap, patern. Bărbații și mâinile lor. Trebuie să fii atentă tot timpul la ele. Acum mâna lui Luce anunța: iat-o. Atracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-ar Închide cercul. Până se va Întâmpla asta, Îmi joc rolul aici. Mă uit la brutarul din restaurantul de kebab de la parter. Coace pâinea Într-un cuptor de piatră, cum erau pe vremuri În Smirna. Are o lopată cu mâner lung, cu care Întoarce și scoate pâinea. Muncește toată ziua, paisprezece, șaisprezece ore, cu aceeași concentrare, iar sandalele lui lasă amprente În praful de făină de pe jos. Un artist al pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să vizitați parterul câteva minute, băieți? Înfricoșați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar fi dat, s-au îndreptat cât mai rapid spre scările cele mai apropiate, fiind urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de aproape, iar ușa masivă atât de ispititoare... "Oare ce voi găsi înăuntru?" mă gândeam eu. "Pe cine? Vorbind despre ce?" Am pus mâna pe clanță, apăsând-o în jos. Ușa albă s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mâna cu el într-un mod anume? Ce-mi spusese Arvon? Trebuia să-i spun ceva? Să-l întreb! Dar ce? Ușa devenea din ce în ce mai mare, din ce în ce mai aproape și eu nu-mi aminteam. Mâna mi se duse ca în vis spre mânerul alb, împingându-l în jos, deschizând ușa. TIMP, TIMP, TIMP! Nu mai am timp! Asta era! Timp! Ce e timpul? l-am întrebat sigur pe mine când ușa se deschise îndeajuns. Hârtie albă, zise el de parcă ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-se, parcă, să nu fie mușcat de ceva. Se îndreptă de spate și își scoase mâna din cutia maro. Ținea o teacă argintie ce dădea reflexe gri și albe când razele luminii se răsfrângeau de motivele florale ce o împodobeau. Mânerul părea a fi nimic mai mult decât o prelungire a tecii. Până și plăselele erau minunat lucrate. Tulpini de argint porneau din vârful tecii și se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză suavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de argint porneau din vârful tecii și se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză suavă sau cu câte o floare ce nu făcea decât să-i sporească frumusețea. Mâna i se crispă pe mâner. Vru s-o scoată din umbra amorțelii din interiorul tecii, dar nu putu. Timp de o clipă, păru să se lupte cu sabia, de parcă ar fi avut o voință proprie, apoi se auzi un clinchet și aerul reverbera de glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mulți ani. Lama avea un luciu metalic ce oglindea totul și părea să aibă de-a lungul ei, asemeni tecii, dar mai rar, motive vegetale. Eterna! zise Vladimir. Îngenunche în fața mea și îmi întinse sabia. Pumnul i se descleșta de pe mânerul frumos lucrat, dar sabia, pentru o clipă infinit de lungă, păru să nu vrea să-i dea drumul și să se despartă de căldura sufletului Cronicarului. Mă apropiai de el și întinsei mâna spre mânerul argintiu. "E'o'nashi ke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pumnul i se descleșta de pe mânerul frumos lucrat, dar sabia, pentru o clipă infinit de lungă, păru să nu vrea să-i dea drumul și să se despartă de căldura sufletului Cronicarului. Mă apropiai de el și întinsei mâna spre mânerul argintiu. "E'o'nashi ke terasefa!" Șoaptele nu erau nici ale mele, nici ale lui Vladimir. Eu nu reacționasem, căci nu știam ce însemna, dar el își ridică capul uimit și stupefiat și vroia să scape de sabia ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
realizează că nu mai are voie la pieptul matern. Când, însă, simți răceala ființei mele și a sângelui ce mie îmi pare înghețat, se lipi cu foame de podul palmei mele și parcă-mi implora degetele să se închidă în jurul mânerului său și să o accepte. Eram cu totul absorbit de întâmplare. Simțeam, în sabia din mâna mea, o voință ce o depășea pe cea a Sfetnicilor. O voință egală cu a mea, una care nu dorea să pună stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noastre, a Cronicarului și a mea. Lama devenise albă în doar câteva secunde. Se și lungise puțin și își mai pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș. Ce se întâmplase cu luciul metalic ce îl avea în mâna lui Vladimir? Mânerul se schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
timid, marcat de ridicolul întrebării. Și mare, nu? spusei îndrăzneț. Da... unde vrei să ajungi cu întrebările astea? Eu nu le văd rostul. Pistolul tău, te rog! îi poruncii. Întinse mâna în mantia care-i acoperea umerii și trunchiul, apucă mânerul rece și mi-l întinse cu suspiciune. L-am luat rapid, fără îndoială, știind ce fac, l-am îndreptat spre tabla neagră și am tras trei focuri, unul lângă altul. El s-a uitat ciudat la mine. Vladimir stătea relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]