10,420 matches
-
dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta întrevede clar perspectiva încetării „poveștii” lor de iubire. Teodora îl mângâie cu duioșie maternă: „Dar ești încă tânăr!...” „Situația concretă” arată însă altceva: în viața tinerei femei „intră victorios” un alt personaj, atît de mic, de fragil, dar concentrând un potențial afectiv ce schimbă esențial relația de cuplu. „O consolidează!” - observă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
scuz (în fața mea): „Am încercat să mi fac datoria... etc. etc.” Truisme! 14 aprilie 2007 Domnul R. continuă să-și întâlnească iubita în locul știut. Dar ceva mai rar. Se simte însă tot mai atașat de „burtica” ei, pe care o mângâie cu duioșie, ori o sărută cu anume solemnitate, încât o face pe Teodora să zâmbească. Când rămâne singur, Profesorul este și mai grav, și mai preocupat de a afla răspunsuri și rezolvări. Sper ca scriitorul să-l scoată din această
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două perne și mângâindu-i cu mâna stângă obrazul nebărbierit. O studiază discret, voind să ghicească ce anume o face atît de liniștită în fața viitorului apropiat. Oare să fie curajul inspirat de ființa aceea mică pe care o simte și el acum sub palma
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape de el! Ea îl ascultă zâmbind și îl mângâie pe obraz, matern. „De ce rămân bărbații mereu niște copii?” „Da, bună întrebare! Oare de ce? Nu cumva pentru că adesea îi avantajează?” - o dă el pe glumă. Au închis capitolul suspiciunilor, ca ținând de „firea lui cea păcătoasă”. Speră că nu a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă consolare pentru bărbatul care se simte părăsit ca un pom uscat, umbrit tot mai mult de plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai ține minte de când. Îi vine greu să înțeleagă, ba nu! să accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită cu totul, iar pentru el nu i-a mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-l dau ție... Ilinca se înfioră toată de o bucurie pe care n-o mai trăise. Mulțumesc mult, Virgil... mult de tot, mă-nțelegi? Ești cel mai... Dar nu mai continuă. Îmbrățișă iedul cît mai strîns și începu să-l mîngîie și cu palmele și cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi tu? îl repezi Virgil. Ba-i cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper. A, și un praf de vanilie. — Măi să fie..., făcu Dominique amuzată, aranjând lin gurile mari, de lemn, în paharul smălțuit din capătul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rusule, râse ea, uitând de rufe și întor cându-se drăgăstoasă spre Alioșa. Iar îți sugi degetul? Ce-o să ne facem cu tine? Ai văzut ce-ai făcut cu ciocolata? Sunt foarte supărată pe tine, măi, puiule de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu marțipan în centru și... și... și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o față de masă nouă, cu dungi albe și roșii, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult, fiecare atent la gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca după o spaimă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vreau să mai fiu aici, mă agasează suferința lor, ca un cor care încearcă s-o acopere pe a mea. Eu sufăr mai tare decât ei. Eu îmi sunt mai important. Eueueueueueueu... David se ghemuiește lângă mine și nu-l mângâi. Mă străduiesc să nu mă uit la el. Să nu cumva să zăresc vreo lacrimă care să mărească volumul până la explozie. O orchestră întreagă mi s-a mutat în spatele pleoapelor și acum cântă mai tare, mai tare, și mai tare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-a spus, atunci, că îl avea de la aceeași mătușă, mătușa ei, care s-a născut și a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de aproape doisprezece ani. Îmi aduc aminte groaza, frustrarea, jena, umilința. — Iartă-mă, i-am spus, nu știu de ce plâng. Îmi aduc aminte că nu m-a atins. Tata nu credea în mân gâieri. Copiii mângâiați cresc răsfățați, bărbații care mângâie sunt niște ființe slabe. Așa era el și așa sunt și eu, probabil, chiar dacă nu o recunosc decât în zile ca asta. — Plângi, mi-a răspuns, pentru că nu ești fericit. — Nu ești fericit. Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care le bagi la înaintare este că ai văzut prea multe filme, nu crezi? David nu credea nimic. Erau de un poet american versurile. Da, le căutase. Sfântul Google are toate răspunsurile. Memoria tactilă, de neșters. Degetele și căușul palmei, mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și durerea bruscă de cap, de tâmple, de inimă care-i spune că da, el e, înainte ca ochii lor să se întâlnească, înainte să-și simtă, din nou, cerul gurii năpădit de un gust ca de piersică și tălpile mângâiate de lavandă și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vrea altceva decât să l ducă în siguranță afară din povestea asta sângeroasă, în care el deja nu mai există. Ochii fetiței adormite nu sunt nici verzi, nici albaștri, nici aurii, ci de culoarea tăciunelui. Doarme liniștită. Poate că o mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
au plătit ei? Decât să se războiască mereu cu conducătorii noștri, mai bine să citească la istorii! Las’ că nici scriitorii noștri de gazete nu-s mai breji! În loc să suspine cu lacrimi în poezii romanțioase și kilometrice, bune pentru a mângâia hormonii turmelor de adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Și acestea se întâmplau cu o zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat conte lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ales atunci când aceștia purtau veșmintele cu caracter oficial). Cu îndrăzneala specifică vârstei, o tânără fată (care se ocupa de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules Cambon: "Spuneți-mi, vă rog, domnule ambasador, Dvs. sunteți dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie diplomatică, el a răspuns fără nici cea mai mică ezitare: "Mulțumesc, domnișoară, nici ceai, nici ciocolată." El sosise în S.U.A. a doua zi după victoria acestora în războiul cu Spania. Regina regentă a rugat guvernul republicii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
simtă prezent în toți porii la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri? Nu mă iubi, frumoasă fată! Nu te apropia de mine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nevoie de îmbrățișarea ta? Oamenii nu înțeleg această nevoie a mea. Tu îmi citești gândurile? Tu, care le știi și le vezi pe toate și totuși nu divulgi secretele nimănui, spune-mi, voi fi vreodată fericită?” O rază jucăușă îi mângâie buzele. „- Să zâmbesc, răspunsul e pozitiv? Și dacă te înșeli și tu?” Un nor, care apăruse din senin, acoperi parțial soarele. „- Bine, nu te supăra că sunt suspicioasă, te cred. Nu te mai supăr cu neîncrederea mea, gata.” Și-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poate că ea pleca de la expeditor în dublu exemplar, dar pe drum se rătăcea unul din colete, sau ajungea din greșeală la alt destinatar care nu înțelegea de ce-l primise și ce trebuia să facă cu el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Reuși cu greu să descheie toți nasturii. Îndepărtă cămașa cu gesturi lente, enervant de încet, deși asta o irita, îi producea o durere surdă, inexplicabilă pe care însă o prelungea în mod conștient, intenționat. Pielea albă, pe care nu o mângâiase razele soarelui de prea mult timp și nici mâinile străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea să se contureze în oglinda
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de a te amăgi?” Liniște. Inima nu reacționa nici într-un fel. Se ascunsese de rușine, sau de durere. „- Într-o zi îți va fi fatală o astfel de experiență. Nu vrei deloc să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]